You are currently viewing EDITORIAL LITERAR: Miroase-a Toamnă!

EDITORIAL LITERAR: Miroase-a Toamnă!

  • Post category:Editorial

VISUL

Azi noapte am visat că-s Toamna.
În rochie de brumă îmbrăcată,
Îmi împleteam în coade frunze
Și fire de iarbă uscată.

Am vrut să cânt, dar glasul meu,
S-a transformat încet în vânt
Și-am început ușor să suflu,
Așezând frunza pe pământ.

Apoi, am vrut să dănțuiesc,
Dar dansul meu amețitor
S-a transformat într-un vârtej,
Și frunza a plecat în zbor.

Am vrut cu mâinile s-o prind,
Dar brațele mele, întinse,
S-au tot lungit, trecând de nori,
Pân la tărâmul plin de vise.

TRANSFORMARE

Am îmbrăcat, în gând, în arămiu o fată.
Atât de frumoasă era,
Încât mii de șoapte, venite din eter, ziceau:
-Scrie ceva despre ea!

M-am aplecat ușor și-am adunat,
Din iarbă Frunze moarte.
Le-am netezit, și-apoi, cu grijă,
Le-am așezat ca într-o carte.

Am început să-aștern pe fiecare,
Cuvinte scrijelite cu o pană,
Și dintr-o dată, mândra fată,
S-a preschimbat în toamnă.

Prin pletele-arămii îi bătea vântul,
Cu răsuflarea lui dulceagă,
Și-ncet, încet, vedeam cum bruma,
Pe obrăjorii ei se-ncheagă.

Era așa frumoasă, Toamna,
Și ce mirosuri răspândea:
De mere, prune și gutui
Cu puf mărunt de catifea.

Cerceii din urechi pieriră.
În locul lor au apărut
Ciorchini de struguri, și-atunci, Toamna,
Și mai frumoasă s-a făcut.

Brâul ce-i încingea mijlocul
Căzu, în dansul ei nebun,
Și-n locul lui, trei tufănele
Îi încingeau talia-acum.

Din Universul nevăzut,
S-au prins pe rochia-i de muselină,
Nuanțe de-arămiu și galben copt,
Și, Toamna,-a devenit Divină.

M-am înclinat, în fața ei,
Ca orice muritor de rând
Și i-am șoptit: -DomnițăToamnă,
Ești mai frumoasă ca oricând!

MIROASE A TOAMNĂ

Miroase-a…
Chiar, dar cum miroaseToamna?
Ce cocktail de parfumuri te-amețește?
Te-ai întrebat, tu, muritorule, vreodată?
A ce miroaseToamna? – A poveste!

E o poveste cu gutui,
Cu prune și cu mere coapte,
Cu mustul sângerând din vii,
Cu nuci și pere parfumate.

Povestea asta se repetă,

Dar nu la fel în fiecare an.
E câte-odată putred de bogată,
Iar alteori, copil sărman.

Dar tot miroase într-un fel.
De e copil sărac sau doamnă,
Că este anotimpu-n care,
Văzduhul tot miroase-a Toamnă!

Flori Bungete