Istoricul cultural al Târgoviştei.
Prin mutarea la Târgovişte a Mitropoliei de către Neagoe Basarab, Târgoviştea începe o viaţă culturală deosebită. Călugărul Sârb Macarie, învăţătorul şi Mitropolitul lui Neagoe Basarab, de teama Turcilor s-a refugiat la Târgovişte unde în timpul lui Radu cel Mare a tipărit cele dintâi cărţi slavoneşti. După Macarie un alt călugăr Sârb, Dimitrie Liubavici, tipăreşte alte cărţi bisericeşti în limba slavonă. Acesta din urmă organizează o adevărată şcoală de tipografi la Târgovişte şi se crede că Diaconul Coresi a învăţat meşteşugurile de la acest călugăr. Se ştie că Diaconul Coresi a plecat la Braşov din cauza lui Mircea Ciobanu.
O dată cu dobândirea tehnicii tiparului, meşterii tipografi au început să cunoască limba slavonă şi o dată cu această pregătire să transpună buchile slavone în limba română.
O şcoală slavonă a existat în Târgovişte, funcţionând în chiliile bisericii „Sf. Vineri” până la începutul secolului trecut. Se cunoaşte numele unuia dintre dascăli prin notarea făcută într-un molitvelnic ce se găsea în posesia Pr. N. Gr. Aramă. Manuscrisul tălmăcit din slavoneşte în româneşte conţine: „S-au tălmăcit den limbă slavonească, spre a noastră înţelegere rumâneşte – de cuviosul între preoţi, dascălul şcoalei slavoneşti, chirio chir popa Flor Hartofilacs”.
Prin venirea lui Ipsilante la tronul ţării româneşti se organizează şcoala grecească.
Vreo câţiva boeri din oraşul Târgovişte, trimit jalbă cam pe la începutul secolului al XIX-lea cu rugămintea să se milostivească şi să înfiinţeze o şcoală cu un dascăl elin şi altul român spre a învăţa pe copiii „Dumnealor” meşteşugul cântărilor bisericeşti şi chiar că ar fi găsit pe acest dascăl în persoana Ieromonahului Macarie, om cu ştiinţă la meşteşugul cântării, ce se află în serviciul schitului „Gorgota”.
Pe la 1825-26, într-o dare de seamă se vorbeşte de un dascăl cântăreţ care în 1830 era Gheorghe Istrate.
Acestea sunt primele începuturi a învăţământului sporadic şi rudimentar cu caracter religios prin care copilul învăţa Bucoavna (abecedarul), Ceaslovul, un fel de orariu al serviciului divin, terminându-se acest învăţământ cu psaltirea (Psalmii lui David) care constituia cea mai înaltă cultură a timpului.
Dl Profesor Negoescu Ioan reproduce în lucrarea sa „Istoria Şcoalelor din Târgovişte” pasagii din „Privire asupra Instrucţiunii Publice Române” de Dimitrie Pleşoianu, prin care arată onorurile şcolare aduse copilului când începea să înveţe psaltirea.
Târgoviştea a cunoscut nu numai sub Petru Cercel influenţa civilizaţiei Franceze, ci afară de învăţământul rudimentar, în prima jumătate a secolului trecut, în casele boerilor se găseau profesori particulari „care predau un învăţământ complet, mai ales de limba Franceză”. Se ştie că Vasile Cârlova cunoştea profund literatura Franceză ca şi Grigore Alexandrescu, ambii fii ai Târgoviştei.
Prin lovitura dată şcolii Greceşti de Gheorghe Lazăr, care deschide la Sf. Sava prima şcoală naţională (1818), limba română îşi reclamă tot mai mult dreptul la o viaţă naţională. Pe lângă elevi ca Ion Heliade Rădulescu se numără în rândul celor 20 şi Mihalache Drăghiceanu, întemeietorul primei şcoale din Târgovişte, care-şi deschide porţile la 13 Iulie 1833 cu 50 de elevi, cei mai mulţi începători: „Nisipari”, adică scriau pe nisip.
Prin regulamentul organic (art. 8) care prevedea ca în fiecare sat să se ţie câte un cântăreţ pe lângă preot spre a învăţa copiii satului carte şi cântări, şcoala naţională înfiinţată la 1833 devine şcoala normală[ Ibidem, f. 38.] unde tinerii ţărani cântăreţi sau grămătici de pe la biserici se pregăteau după metoda lancasteriană care erau obligaţi a deschide şcoală în satul unde plecau.
Nu se îmbulzeau prea mulţi la această şcoală căci deseori se cerea ajutorul eforiei ca să-i aducă la şcoală.
Prima serie de absolvenţi o dă şcoala normală la 20 Octombrie 1848, an în care Mihalache Drăghiceanu era obligat să controleze activitatea şcoalelor din judeţ. Mihalache Drăghiceanu este primul revizor şcolar.
La 1851, Ianuarie 1, Domnitorul Barbu Ştirbei hotărăşte deschiderea şcoalelor în oraşele capitale.
Eforia este obligată să se îngrijească de localuri şi de alegerea profesorilor. Se înfiinţează şcoala Nr. 1 de băeţi.
Deşi în 1851 Eforia interzisese primirea fetelor în şcoala naţională, cu câţiva ani mai târziu, soţia diaconului Vasile Oprescu deschide o şcoală particulară de fete, care la 1859 este luată sub ocrotirea Eforiei Aşezămintelor Brâncoveneşti.
La 16 Ianuarie 1868, datorită numărului prea mare de elevi, se înfiinţează şcoala Nr. 2 de băeţi care funcţionează tot în localul şcoalei Nr. 1 de băeţi.
Cu începerea anului şcolar 1874-75, cu numele de „Gimnaziul Urbei Târgovişte”, s-a înfiinţat în oraşul Târgovişte prima şcoală de grad secundar.
În anul 1876-77, Gimnaziul ia numele de Enăchiţă Văcărescu, iar în 1921-1922 se transformă în liceu.
La acest liceu târgoviştenii legaţi sufleteşte de Alexandru Vlahuţă, învăţător la şcoala Nr. 1 băeţi de la 7 Noembrie 1880, îi oferă la 7 Febr. 1881 catedra de limba română şi limba latină de la Gimnaziul Enăchiţă Văcărescu, unde funcţionează până la 1 Noembrie 1882.
Şcoala primară de fete Nr. 2 „Oltea Doamna” ia naştere la 29 Octombrie 1884.
Ioan C. Fusea, pentru pregătirea bunelor gospodine dărueşte casele sale din Calea Domnească în anul 1891. Şcoala a funcţionat la început sub formă de atelier de croitorie, transformându-se în 1902 în şcoala profesională, iar astăzi poartă numele de liceu industrial de fete „I. Fusea”.
Tot în 1891 se înfiinţează şcoala Nr. 3 mixtă şi cu un an mai înainte funcţiona şcoala Nr. 4 mixtă.
Prima grădină de copii s-a înfiinţat în 1910 şi s-a adăpostit în odăile curţii domneşti.
Târgoviştea mai are o şcoală de cântăreţi bisericeşti, care a funcţionat[ Ibidem, f. 39.] pe lângă şcoala naţională încă din anul 1847.
Actuala şcoală este înfiinţată în 1909 cu autorizaţia mitropoliei.
În 1919 îşi deschide porţile pentru pregătirea fiilor de ţărani în arta educaţiei Şcoala Normală „Ioan Eliade Rădulescu” care funcţionează până în 1938, când se desfiinţează.
Liceul de fete „Carabella” ia fiinţă în Septembrie 1921 sub denumirea de şcoala secundară de fete gr. II, din iniţiativa unui grup de părinţi.
Din necesitatea românizării comerţului şi a unei pregătiri profesionale mai temeinice în această ramură, se înfiinţează în Septembrie 1922 Liceul Comercial.
Pentru pregătirea meseriaşilor într-un mediu cultural mai ridicat se înfiinţează la 1 Decembrie 1925 Liceul Industrial.
Pentru pregătirea ofiţerilor de carieră, Târgoviştea are o Şcoală militară pregătitoare de Ofiţeri de Cavalerie, activi, pe lângă care funcţionează şi şcoala militară a ofiţerilor de rezervă pentru aceeaşi armă.
Târgoviştea este o garnizoană destul de importantă din punct de vedere militar, căci ea adăposteşte un regiment de infanterie, un regiment motorizat, un regiment mecanizat, un spital militar şi o infirmerie de ochi.
În domeniul medical Târgoviştea posedă un spital judeţean, un laborator de analize.
În apropiere de gară se găseşte un spital veterinar unde se acordă asistenţă medicală animalelor.

Prof.univ.dr.habil. Iulian Oncescu,
Prof.dr. Cornel Mărculescu