Era într-o caldă dimineață de vară, când în sfârșit am înțele sensul expresiei ,,Raiul pe pământ”. Se anunțase într-adevăr o vară caldă, cu zile toride, chiar caniculare, cu temperaturi mult ridicate peste cele normale, dar de nopți, de nopți nu se spusese nimic!
Cât de calde pot fi nopțile pe timp de vară, aveam să aflu singură.
Pe una dintre ele, tocmai ce o încheiasem cu mult înainte de mijirea zorilor.
Nu dormisem mai deloc din pricina căldurii, cu toate că lăsasem geamul întredeschis și draperiile netrase, tocmai pentru a permite aerului , rece, chipurile, să pătrundă în odaie.
Dormeam în camera dinspre drum, cea care dădea spre grădinița cu flori.
Cu toate că eram trează aproape de când mă culcasem, țineam totuși ochii închiși, încăpățându-mă cu tot dinadinsul să termin noaptea între așternuturi. Mijeam, când am simțit ceva arzător pe față. Am clipit, deranjată, apoi instantaneu am privit spre fereastă. Soarele-mi bătea în geam, învitându-mă parcă să ies afară. Puteam să jur că i-am auzit până și glasul șoptit:
,,-Uite, a picat roua pe flori, scoală-te să-ți speli mîinile și fața! Vei fi veselă și zgobie ziua toată, hai ridică-te …vino să vezi câtă strălucire și frumusețe este în jurul tău!”
M-am ridicat din pat, urmându-i îndemnul și am ieșit în pragul casei. M-am întins de mi-am auzit oasele pârâind, și i-am zâmbit bucuroasă soarelui, plecându-mă în fața lui ca înaitea unui rege. Într-adevăr, nu mai ieșisem niciodată la o oră așa de matinală din casă. Totul în jur, era…ca într-o poveste de adormit copiii. Poveste care m-a adormit și pe mine, imediat ce m-am întins pe sezlongul de lângă peretele casei, privind florile din grădiniță.
Doamne, cât de frumoasă poate fi vara! Toate culorile pământului își dau mâna pentru a o împodobi, și toate mirosurile plutesc în aer, creând o simfonie de culoare și miros. Gândind astfel, m-am lăsat purtată de vrajă și…
…m-am văzut printre flori, numai de-o schioapă aproape să mă pierd printre ele, luând locul Ioanei din povestea RAIUL FLORILOR , de…
M-am oprit lângă mărețul crin, cel care trona peste toate florile și răspândea în jur un miros îmbietor, întrebându-l curioasă:
-Tu ești regele? Așa am auzit spunându-se despre tine, cum că ai fi Regele Florilor, deoarece miroși cel mai frumos. Este adevărat?
Crinul se uită lung la mine, îmi zâmbi, intensificându-și și mai mult mirosul, și spuse gigaș:
-Mai sunt multe flori pe lume, cu miros îmbietor,
Dar se spune despre mine, cum c-aș fi regele lor.
Dar privește garofița, uite-o colea pe un strat,
Și-ai să vezi atunci, fetițo, că nu e adevărat!
Fiecare floare-n parte, e regină-n felul ei,
Una este mai frumoasă, alta miroase cât trei.
Dacă nu le-a dat culoare, le-a dat Dumnezeu miros,
Privește în jurul tău, să vezi cât e de frumos!
De le-aduni într-un buchet, ai să vezi atunci și tu,
Raiul pe pământ îl dau, culoarea și mirosu!
Am deschis ochii făcându-i roată peste flori. Crinul, trona ca un rege în mijlocul lor, scăldat în roua dimineții, iar în jur, Raiul pe pământ se arăta în toată splendoarea lui. Se anunța o zi de vară frumoasă, cea mai frumoasă zi din cea mai frumoasă vară trăită până atunci.
Cum să nu iubești vara, oricât ar fi ea de toridă??!!
Cum să nu-ți dorești să trăiești în Raiul Florilor?

Flori Bungete