S-a născut la 6 mai 1901, în Târgoviște, în casa de pe strada Cătuneanu (devenită ulterior, Gorki, Rodnei și Nicolae Filipescu), ce era proprietatea bunicului său pe linie maternă și pe care îl chema Lazăr Petrescu. Mama sa era fiica adoptivă a lui Lazăr Petrescu și a soției acestuia Elena, născută Eliade, iar tatăl acestuia a fost doctorul Vasile Petrescu, născut în 1871 în fostele case ale boierului Cătuneni, care își făcuse stagiul militar la Școala de Cavalerie din Târgoviște. De menționat este faptul că, părinții lui Lazăr Petrescu s-au căsătorit la 11 iunie 1900, nași fiindu-le Matei și Ecaterina Corbescu, fericitul eveniment având loc în impetuoasa casă construită în 1893 în stil baroc de către meșterul Badalio. După nașterea lui, familia Petrescu s-a mutat din casa bunicului în casele lui Küle, pe strada Ion Heliade Rădulescu, peste drum de Biserica Sfinții Arhangheli, iar de aici s-au mutat pe strada Libertății, colț cu strada plutonier Stan Dițescu.
Lăzărică Petrescu a urmat Școala nr.1 din Târgoviște, avându-l ca învățător pe domnul Teodoriu, cunoscut pentru darul său de a învăța copiii carte „numai din spusele sale, fără a li se aplica bătaia la palmă”, cum se practica atunci. A urmat apoi liceul Ienăchiță Văcărescu, unde a beneficiat de un corp profesoral de elită: Petre Grim, Alexandru Maria, Teodor Stamatian, Nicolae Tănăsescu (ulterior, este cunoscut sub pseudonimul de Radu Cosmin), Iliuță Anghelescu, Anghel Niculescu. La 14 ani s-a înscris în cercetășie, având comandant al Cohortei nr. 4 din Regiunea Basarab, pe locotenentul de cavalerie Zaharia Boerescu, iar un an mai târziu, devenea șeful de grupă al cercetașilor din Cohorta aviator Negel. Timp de patru ani (1915-1919), în calitate de cercetaș, Lăzărică Petrescu a consemnat în trei carnete, ca un adevărat reporter al vremurilor de restriște, principalele evenimente istorice, de un real folos și astăzi, datorită informațiilor prețioase oferite pentru a putea cunoaște in detaliu ce a însemnat ocupația germană, refugiul în Moldova și revenirea la Târgoviște.
După ce a intrat la Școala de Poduri și Șosele în iunie 1919, și după ce a luat și bacalaureatul, Lăzărică Petrescu s-a înscris la Facultatea de Matematică, la Litere și Chimie industrială, profitând și de faptul că atunci nu se plătea taxă de înscriere. Treptat, a renunțat la Politehnică, urmând cursurile lui Nicolae Titulescu, Istrate Micescu, G. G. Mironescu, Anibal Teodorescu și Capa Arion, absolvind după trei ani, în iunie 1922 Facultatea de Drept. În septembrie 1922 se întorcea la Târgoviște licențiat în Drept, înscriindu-se ca avocat stagiar la Baroul Dâmbovița, condus cu măiestrie de către decanul Gogu Pârvulescu. În același timp, Lăzărică Petrescu a fost repartizat la Regimentul III Călărași din Turnu Măgurele, pentru efectuarea stagiului militar, de unde a urmat școala de instrucție la Școala de Cavalerie din Târgoviște, fiind brevetat în ianuarie 1923 cu gradul de sublocotenent de cavalerie. Însă, surpriza cea mare pentru tânărul absolvent de drept, a sosit în primăvara anului 1923, când pe numele său a sosit o adresă de la Ministerul de Justiție, prin care era înștiințat că a fost numit ajutor de judecător la Judecătoria Ghergani. După numai doi ani petrecuți la Ghergani, la Târgoviște a apărut un loc vacant de judecător supleant la Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a, care avea ca președinte pe Leonida Popescu, cunoscut cu apelativul de „Chimiță”, post pe care Lăzărică Petrescu l-a ocupat ca urmare a înaintării unei petiții către Ministerul de Justiție.
În vara anului 1926, Lăzărică Petrescu a reușit datorită capacităților sale de necontestat, să ocupe și postul rămas vacant de procuror la Parchetul Dâmbovița, care era păstorit de prim procurorul Constantin Petrescu Cosma. Aventura sa în calitate de procuror a continuat timp de câțiva ani la Parchetul Ilfov și Parchetul din Buzău, după care, în 1933 a solicitat Ministerului de Justiție să fie reînscris în Baroul Dâmbovița ca avocat definitiv. Între timp, ajuns la vârsta de 34 de ani, Lăzărică Petrescu s-a căsătorit la 5 mai 1935 cu Olga Iliescu, una dintre fiicele lui Titu Iliescu (Olga mai avea două surori, pe Mieta și Dora, dar și un frate, pe ofițerul de cavalerie Comi Iliescu), pe care o cunoscuse cu mult înainte când fusese cu ea în calitate de domnișoară de onoare la nunta Georgetei Bianu cu Petre Dămăceanu, viitorul comandant al Școlii de Cavalerie din Târgoviște.
Următoarea funcție deținută de Lăzărică Petrescu în administrația județeană, a fost cea de prefect al județului Dâmbovița, fiind investit la 24 mai 1940 de către Ținutul Bucegi, al cărui sediu se afla în Prefectura Ilfov, unde a fost primit în picioare de către rezidentul regal Alexianu, acesta afirmând: „dețineți o demnitate mare și vă recomand să fiți demn de ea”.
În perioada anilor 1942-1943, au fost inițiate o serie de lucrări de modernizare ale orașului Târgoviște, datorită importantelor fonduri alocate oraşului de către mareşalul Ion Antonescu, iar obţinerea acestor fonduri s-a datorat în bună parte şi eforturilor primarului Lazăr Petrescu, care a solicitat, în urma unei audienţe la conducător, suma de 200 milioane lei, în contul taxelor petroliere. Primarul târgoviştean îl va numi pe mareşal în „Buletinul Oficial” al oraşului „noul ctitor al oraşului Târgovişte”.
În noiembrie 1943, datorită noului context în care se afla România, pentru sprijinirea eforturilor militare ale ţării, era constituită la Târgovişte „Asociația Târgoviştenilor şi Dâmboviţenilor”, care a donat Armatei Române suma de 6.960.997 lei, la care se adaugă colete expediate pe front sau alte donaţii în valoare de peste 1 milion de lei. Tot acum s-a executat cea mai importantă lucrare de canalizare care urma să deservească o treime a orașului, sunt amenajate halele, stadionul, banca populară, barajul de pe Ialomiţa, abatorul. O atenție deosebită a fost acordată şi bisericilor Sfântul Nicolae Andronești, Sfânta Vineri, Târgului, Stolnicu, Sfântul Dumitru Buzinca, Biserica Curtea Domnească, Turnului Chindiei, Școlii primare de băieți nr. 1 și Școlii primare de fete nr. 2, Primăriei Târgoviște (refacerea turlei, lucrări de consolidare ale palatului, precum și executarea unei încăperi care să adăpostească arhiva, care să fie ferită de incendiu, aceasta având intrare pe sub scara principală a clădirii, lucrările executate aici sub antepriză ridicându-se la suma de 3.500.000 lei), care au avut de suferit de pe urma cutremurului din 1940. De asemenea, a fost executată prin antepriza G.Al. Lahovary din Ploiești, în valoare de 3.400.000 lei, prima asfaltare a unei străzi din Târgoviște pe partea carosabilă: strada I.C. Brătianu, iar la 30 ianuarie 1944 au fost inaugurate muzeul şi biblioteca oraşului. Ultimele două edificii vor constitui nucleul celor mai importante instituţii de cultură din oraş.
Lăzărică Petrescu mai este cunoscut si pentru casa sa situată în spatele fostului cinematograf „Independența “. Clădirea are toate fațadele în stilul clasic și elegant al construcțiilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Casa a fost clădită în stil baroc de către meșterul Badalio în anul 1893. În interior se găsesc șase camere deosebit de mari și înalte, cu uși lucrate îngrijit și cu multă ornamentație a pereților și tavanelor, opera meșterului italian Baltassare Vignossa Giovanni. Tavanele camerelor sunt magistral pictate cu motive florale, iar în interior încă se găsesc candelabrele originale și șinele de faianță tip Meissen. Monumentalitatea clădirii este dată și de către ușile pictate, ancadramentele de stucatură și coloanele false cu capiteluri de tip corintic.
Tot Lăzărică Petrescu ne-a lăsat o lucrare bine documentată despre unele case vechi ale orașului, având unele precizări despre foștii proprietari și despre aspectul exterior al caselor respective (această lucrare denumită „Casele vechi ale Târgoviștei” și cercetată de noi, alături de un alt studiu intitulat „Transialomițeanul”, precum și carnetele de notițe din perioada cercetășiei, se află în custodia Serviciului Arhivelor Județene Dâmbovița).
Domnul profesor Honorius Moțoc a sintetizat într-o luare de cuvânt ceea ce a însemnat Lăzărică Petrescu pentru Târgoviște și târgovișteni:
„LĂZĂRICĂ PETRESCU, care a fost Primar al Orașului Târgoviște în perioada 1941-1946 și a avut o contribuție deosebită la modernizarea orașului, a găsit soluții, în vreme de război, pentru a obține fonduri și a mari bugetul orașului.
La intrarea în Primăria Târgoviște ar trebui să apăra cuvintele spuse de Lăzărică Petrescu: “Iubind și Înalțând în Târgoviște, Iubim și Înălțăm Țara și Neamul !”.
Primarul emblematic al orașului de la Chindie, pe care l-a iubit până la sfârșitul vieții, a decedat la 16 decembrie 1990, fiind îngropat în cavoul familiei din Cimitirul Central din Târgoviște.
Surse:
– Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Dâmbovița;
–Ancheta, Anul VII, nr. 112, 25 mai 1940;
-Mihai Oproiu, Georgeta Toma, Joszef Pildner, Pledoarie pentru o statuie, Editura Pildner&Pildner, Târgoviște, 2007;
-Enciclopedia orașului Târgoviște, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012.
– Mihai Oproiu, Corina Voiculescu, Târgoviște. Evoluția administrativă a municipiului între secolul al XV-lea și 1947, Editura Zven, Târgoviște, 2019.
Prof.dr. Cornel Mărculescu
