Generalul Mihail Racoviţă: ,,Ostași ai Armatei 4! Inamicul a ocupat Bucovina, jumătate din Basarabia și parte din Moldova și, prin lovituri puternice, încearcă să pătrundă spre frontul Armatei să-și reverse hoardele pentru a cuceri deocamdată întreaga Moldovă… Sus inimile ostași! Veți fi oare voi mai prejos decât strămoșii noștri? Veți fi oare mai prejos decât părinții voștri care au făcut România Mare?… Sus inimile ostași! Soarta neamului nostru este în mâinile voastre”.
După aproape trei ani de război, în martie 1944, partea de nord-est a României a devenit teatru de acțiuni militare, armatele sovietice pătrunzând pe teritoriul național în urma operațiilor ,,Proskurov – Cernăuți”, ,,Uman – Botoșani” și ,,Odessa”, desfășurate de fronturile 1, 2 și 3 ucrainene.
În Bucovina, după ce la 23 martie, trupele Frontului 1 ucrainean au realizat câteva capete de pod peste Nistru, la 28 martie (orele 21.00) circa 30 de tancuri și infanterie purtată au intrat în Cernăuți, orașul fiind ocupat a doua zi.
În centrul Basarabiei, Nistru a fost forțat de forțe ale Frontului 2 ucrainean, la 18 martie, în sectorul Moghilev, Rîbnița, după care au trecut Prutul (26 martie) cucerind orașele Botoșani, Rădăuți și Pașcani.
Ceva mai la sud, după ce au pătruns în Tiraspol (12 aprilie), trupe ale Frontului 3 ucrainean au forțat Nistrul din mișcare, constituind un cap de pod la sud de Tighina.
Subestimând capacitatea de ofensivă a armatei sovietice, conducerea politico-militară de la București nu a luat din timp măsurile necesare spre a face față situației.
Cu toate că ordonase, în ianuarie 1944, să se intensifice măsurile pentru consolidarea zonei fortificate Focșani-Nămoloasa-Brăila, Ion Antonescu a apreciat greșit (februarie 1944, după ce fusese informat de șeful Secției operații a Grupului de armate ,,A” despre pregătirile sovieticilor în vederea unei ofensive de anvergură pe direcțiile Stanislav – Cernăuți și Jmerinka – Tarnopol), că ,,nu sunt indicii serioase că prevederile vor da rezultatele așteptate de ruși”, că ,,forța ofensivă rusească a scăzut, puterea de pătrundere în adâncime lipsește”, că ,,frontul va putea să mai sufere fluctuații, care însă nu vor mai putea avea consecințe strategice”.
Ca urmare, Armata 4 română a fost remobilizată abia la 15 martie 1944, la 11 zile după ce Frontul 1 ucrainean declanșase ofensiva pe direcțiile Sepetovka-Cernăuți și Vinița-Hotin, la 10 zile după ce Frontul 2 ucrainean atacase pe direcțiile Uman-Botoșani și Kirovograd-Rîbnița și cu numai 3 zile înainte ca trupele sovietice să foeţeze Nistrul, în sectorul Moghilev, Rîbnița, pătrunzând pe teritoriul național.
Având initial în compunere doar Grupul ,,Cantemir” (Divizia 5 infanterie și Detașamentul ,,Rareș”), dislocat în Transnistria și nordul Basarabiei, și Corpul 4 armată (diviziile 7, 8 infanterie și 5 cavalerie, dispuse în acoperire pe Nistru cu misiune de a interzice pătrunderea inamicului pe direcțiile Hotin – Botoșani – Pașcani și Moghilev – Târgu Frumos), Armata 4 a primit, prin Directiva operativă nr. 49 a Marelui Stat Major, următoarele misiuni:
a) în Transnistria – să asigure evacuarea ,,în întregime, în ordine și la timp” a tuturor unităților și formațiunilor militare și a autorităților civile;
b) la Nistru și la Prut – să organizeze capete de pod cu detașamente mixte (infanterie, cavalerie, artilerie etc.) în zona podurilor de cale ferată, rutiere sau improvizate pentru a asigura trecerile împotriva acțiunii forțelor sovietice, parașutiștilor sau partizanilor;
c) în Moldova – să întârzie cât mai mult înaintarea inamicului spre aliniamentul Dealul Mare – Târgu Neamț, care trebuia apărat cu forțele principale.
Pentru îndeplinirea acestor misiuni, unitățile Grupului ,,Cantemir” trebuiau să se retragă ,,pe linii succesive, stabilite în raport cu mișcarea trupelor germane”, fără să se angajeze în luptă, în cadrul unităților germane operative decât ,,în cazuri excepționale, când vor fi amenințate direct sau când evacuarea unităților, formațiunilor și autorităților nu s-a putut termina”.
Între Nistru și Prut și pe poziția Dealul Mare Târgu Neamț trebuia să se desfășoare ,,o acțiune întârzietoare prin detașamente mobile”1 (pe Nistru, asemenea detașamente s-au constituit la Zalesciki, Moghilev, Iampol, Vadul Lui Rașcu și Rezina).
Cu asemenea concepție de luptă și cu asemenea forțe nu se putea face față capacității ofensive a celor trei fronturi sovietice, chiar dacă pe Nistru, la sud de Orhei, au fost dispuse Armata 6 germană și Armata 3 română, ambele cu trupele obosite și cu o capacitate de luptă redusă, în urma grelelor lupte duse la nord de Marea de Azov și de Marea Neagră.
Chiar dacă, până la începutul lunii aprilie, Înaltul comandament german a reușit să dispună, pe un front de 650 km, de la Kuty până la vărsarea Nistrului în Marea Neagră, 17 divizii germane și 23 divizii române subordonate Grupului de armate ,,Ucraina de Sud” (fost Grupul de armate ,,A”, până la 5 aprilie), comandat de la 30 martie de generalul Ferdinad Schörner. Cele mai multe dintre aceste mari unități erau ,,decimate și obosite”, așa cum apreciază istoricul german Klaus Schönherr.
La mijlocul lunii aprilie 1944, menționează distinsul istoric, niciuna dintre diviziile Grupului de armate ,,A” ,,nu mai avea efectivul complet, mai mult de jumătate din aceste unități supraviețuind încă sub forma unor grupe de luptă”, iar ,,din cele șapte unități blindate din zona de operații românească mai dispuneau de aproximativ 61 tancuri în stare de funcționare și de 75 de tunuri de asalt intacte, fapt ce demonstrează că din punct de vedere material unitățile germane erau aproape de epuizare”.
Dacă aceasta era capacitatea combativă a trupelor germane este ușor de înțeles în ce stare se aflau cele române, din moment ce însuși Ion Antonescu aprecia, la 8 aprilie, că forțele Armatei 4 nu erau complet concentrate, nu erau dotate cu tunuri de asalt și tunuri antitanc grele, nu aveau mijloace de transmisiuni radio și nici servicii tractate hipo. Ca urmare, cerea ca aceasta să nu fie ,,împinsă înainte” de poziția Târgu Neamț – Iași, așa cum cereau germanii. În contextul agravării situației din zona Odessa, mareșalul român considera că trupele Armatei 4 constituiau ,,ultimele rezerve militare ale neamului românesc”, că împingerea dispunerea acestora în capul de pod de la nord de Iași ar fi reprezentat ,,o aventură”, care va aduce ,,infinit mai multe sacrificii întregului front de sud”.
Dacă, introducerea Armatei 4 în dispozitivul de luptă din Moldova a contribuit, împreună cu trupele germane aflate în zonă, la oprirea înaintării trupelor sovietice, la fel de importante au fost epuizarea capacității ofensive a fronturilor sovietice și ploile căzute din belșug, care au desfundat drumurile și au îngreunat mișcarea trupelor inamice.
În final, la 17 aprilie, după lupte grele, frontul a fost stabilizat pe aliniamentul Gura Humorului, Târgu Neamț, sud Pașcani, nord Târgu Frumos, nord Iași, nord Cornești, cursul inferior al Nistrului până la Marea Neagră.
În încercarea de a ridica moralul militarilor români și de a-i impulsiona în luptă, generalul Mihail Racoviță, comandantul Armatei 4, a dat, la 2 aprilie, următorul ordin de zi: ,,Ostași ai Armatei 4! Inamicul a ocupat Bucovina, jumătate din Basarabia și parte din Moldova și, prin lovituri puternice, încearcă să pătrundă spre frontul Armatei să-și reverse hoardele pentru a cuceri deocamdată întreaga Moldovă. Ostațși ai Armatei 4! În aceste zile grele este vorba de a apăra iarăși ființa nației noastre și sunt sigur că toți vă veți face datoria. Nimeni nu trebuie să-și părăsească postul de luptă care i-a fost hărăzit și mai bine să se lase să moară pe loc, decât să lase pe inamic să înainteze. Inamicul, care întâmplător ar fi ajuns până în linia noastră de luptă, va fi contraatacat fără cruțare. Sus inimile ostași! Veți fi oare voi mai prejos decât strămoșii noștri? Veți fi oare mai prejos decât părinții voștri care au făcut România Mare? Veți permite voi inamicului hain să ne pângărească mai departe satele și orașele noastre, nevestele și copii noștri, bisericile și datinile? Sus inimile ostași! Soarta neamului nostru este în mâinile voastre”.
Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu
