You are currently viewing EDITORIAL: RAZBOIUL DE 1421 DE ZILE-(1941-1945)-EPISODUL VI

EDITORIAL: RAZBOIUL DE 1421 DE ZILE-(1941-1945)-EPISODUL VI

  • Post category:Editorial

30 iunie 1941. A noua zi de război!

♦ Pe front se desfăşoară acţiuni de importanţă locală, prioritare fiind activităţile pentru reorganizarea dispozitivelor de luptă în vederea viitoarei ofensive.

♦ În conformitate cu concepţia generală, Armata 4 precizează, prin Instrucțiunea operativă nr. 1, că în prima fază a ofensivei Armate 11 germane, marile unităţi din subordine aveau misiune de ,,fixare, prin atacuri demonstrative şi foc pe tot frontul, în zonele cele mai favorabile, creându-şi în acelaşi timp condiţii favorabile pentru înaintare”. Ulterior, urmau să atace cu efortul la flancul stâng şi centru, asigurând, în acelaşi timp, flancul drept al armatei germane.

♦ Intuind viitoare ofensivă germano-română, trupele sovietice sunt foarte active, presând mereu în capetele de pod.

♦ Pentru îmbărbătatea militarilor din subordine, generalul Gheorghe Stavrescu, comandantul Diviziei 14 infanterie, li se adresează astfel: ,,Ceasul nostru a sosit! O clipă numai și vom trece Prutul alături de bravii noștri camarazi germani, năpustindu-ne asupra călăilor sângeroși care un an ne-au schingiuit frații și pângărit sfântul pământ al Basarabiei”.

♦ Incursiunea unei subunităţi din Regimentul 13 infanterie dincolo de Prut, în sectorul Zagarancea, este descrisă astfel în Jurnalul de operaţii al unităţii: ,,Pentru această acţiune (obţinerea de informaţii despre inamic – n.n.) este nevoie de oameni curajoşi şi buni înotători. În mod voluntar s-a desprins din rânduri sublocotenentul de rezervă Chiriac Traian din Compania cercetare, care ia asupra sa această misiune. A pornit în amurgul serii spre Prut, cu 12 oameni din aceeași companie, iar la miezul nopții, goi, s-au aruncat în Prut, cu ofițerul în frunte și au ajuns la malul opus fără să fie simțiți. Pentru a nu fi ușor observați și descoperiți, la ajungerea pe malul basarabean, s-au uns cu noroi și astfel au cotrobăit satul Zăgărancea, încinși cu o curea de care erau agățate multe grenade. În sat, nici țipenie de om; la marginea de est însă un bolșevic adormit în post. Ca primă grijă, l-au prins de gât pentru a nu da alarma, însă așa de tare l-au strâns că a murit pe loc. Drumul mai departe l-au făcut târâș, căci de cu ziuă se observase că acolo aveau o poziție întărită. Aici însă erau de veghe mai mulți bolșevici, care au dat alarma deschizând un foc viu. Pentru a le descoperi poziția și forțele, ai noștri s-au răspândit, au deschis foc de grenade, și astfel inamicul s-a trezit din somn s-a alarmat întreaga poziție descoperindu-și rezistențele. De luptat cu ei nu mai era posibil și nici prevăzut în misiune astfel că zmeii o porniră ușor înapoi și din nou înot veniră pe malul nostru, însă mai puțin trei: sergentul Șiștac Alexandru, caporalul Roșca Constantin și caporalul Costin T. Erau primele jertfe ale regimentului pe altarul patriei Aceste suflete au murit însă cu onoarea de a fi simțit cei dintâi sub picioarele lor, pământul Basarabiei, ce ne chema. Informațiile aduse au fost foarte prețioane și exploatate cu folos de marea unitate”.

♦ Pe lângă consemnarea a numeroase fapte de arme deosebite, documentele timpului menţionează şi greşeli de conducere şi execuţie: colonelul Vasile Mihăescu, comandantul Grupării de artilerie a Diviziei 1 gardă, este înlocuit cu colonelul Constantin Lupescu pentru ,,lipsă de legătură cu infanteria în luarea măsurilor impuse de împrejurări în acţiunea de la Oancea”; unora dintre militarii Companiei 11 din Regimentului 1/2 vânători, care n-au avut tăria să reziste în capul de pod de la Bogdăneşti, li se aplică sancţiuni corporale (din ordinul comandantului Regimentului).

♦ Documentele zilei se referă şi la starea de spirit a militarilor. Alături de ,,un mare entuzism şi dorinţă de răzbunare” (Armata 4), se constată şi ,,o stare de îngrijorare şi nemulţumire din cauza scumpirii excesive vieţii, precum şi din cauza lipsei de pe piaţă a a o parte din alimentele de prim necesitate” (Corpul 3 armată). Îngrijorare a produs şi întârzierea plăţii ,,ajutorului familiilor concentraţilor”.

♦ De la începutul războiului, armatele 3 și 4 române au pierdut 442 de militari uciși, 659 răniți și 374 dispăruți.

♦ Evenimentele reprobabile de la Iaşi continuă, Preşedinţia Consiliului de Miniştri anunţând executarea a ,,500 iudeo-comunişti, care trăseseră focuri de arme din case asupra soldaţilor germani şi români” (fără a aduce însă dovezi concrete în acest sens).

• Continuă şi drama celor peste 2 500 de evrei îmbarcaţi în 39 vagoane de marfă supraîncărcate, trenul fiind dirijat (orele 4.15) spre Roman. După ce a ajuns la Trifeşti (vest Roman), la orele 11.15, trenul a fost înapoiat la Roman şi îndreptat spre Târgu Frumos (la orele 11.55), unde a sosit la orele 21.31.

• În acest timp, din iniţiativa germanilor a fost constituit un nou convoi compus din 1 974 de evrei, care au fost îmbarcaţi în aceleaşi condiţii, în 19 vagoane, care au plecat, la orele 11.10 din gara Iaşi şi au ajuns la Podul Iloaiei, la orele 11.58.

• Calvarul celor închişi în cele două trenuri, în acea zi toridă de vară şi a lipsei celor mai elementare condiţii de transport, a fost de neimaginat.

• La Podul Iloaiei, în momentul în care s-au deschis vagoanele, se arată în procesul-verbal întocmit de autorităţi, ,,un mare număr de evrei au fost găsiţi asfixiaţi, o altă parte în stare de comă şi care la puţin timp după coborârea din vagoane au sucombat, iar restul, în viaţă, au fost trimişi şi cartiruiţi la coreligionari şi la sinagogele din târgul Podul Iloaiei. Din totalul de 1 974 de evrei câţi au fost luaţi în primire de către delegatul Prefecturii Iaşi s-a înregistrat un număr de 1 198 de decese şi 776 supravieţuitori”. O situaţie asemănătoare a fost înregistrată şi în trenul întors la Târgu Frumos, unde la deschiderea a cinci vagoane s-au găsit 236 de evrei decedaţi. Calvarul supravieţuitorilor a continuat în timpul deplasării trenurilor spre Călăraşi.

• Indiferent dacă a fost sau nu iniţiat/provocat de structuri specializate germane şi române, pogromul/masacrul de la Iaşi a fost de neacceptat, incalificabil.

♦ În încercarea de a-i face pe militari de a mai participa la ,,arestări, terorizări şi masacre”, generalul Gheorghe Stavrescu, comandantul Diviziei 14 infanterie, ordonă: ,,Fiecare ostaş să aibă gândul numai înainte pentru distrugerea inamicului din faţă, pentru că inamicul dinapoi va fi distrus de echipele speciale, care cercetează satele şi oraşele prin care se va trece, arestând şi sancţionând pe loc pe toţi acei care au fost în slujba inamicului sau care au atacat armata română cu ocazia retragerii din 1940. Comananţii de companii (baterii, escadroane), formaţiuni şi servicii vor organiza o poliţie interioară din unităţile lor pentru ca ostaşii să nu se dedea la devastări sau masacre contra populaţiei civile, indiferent de ce naţionalitate ar fi… În cazul când, totuşi, populaţia civilă evreiască sau alte minorităţi vor manifesta contra armatei române sau vor trage, se vor aresta cei vinovaţi… În divizie să se ştie că numai eu dau ordine şi nu altcineva, iar soldatul luptător trebuie să fie brav şi disciplinat şi nu bandit desceerat care îşi părăseşte unitatea pentru a jefui”.

♦ Pe alte fronturi:

• Guvernul francez de la Vichy rupe relaţiile diplomatice cu Uniunea Sovietică.

• În Bielorusia, trupele germane ocupă Bobruisk, iar în Ucraina Liov şi Jitomir.

• Imediat după ocuparea Lwówului (Liovului) de către germani, Yaroslav Stetsko constituie (cu aprobarea lui Stepan Bandera) un Guvern naţional ucrainean, care urma să coopereze ,,îndeaproape cu Marea Germanie naţional-socialistă”. Neavând aprobarea Berlinului, ambii aveau să fie arestaţi şi duşi în Germania.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu