În anul 1892, şcolile de cavalerie din Craiova şi Bucureşti au fost mutate la Târgovişte, unde s-a înfiinţat „Şcoala Superioară de Cavalerie”, primul comandant fiind lt. Col. Remus Boteanu. Aceasta a fost o formă academică de învăţământ militar, pentru care între 1895-1898 s-a construit şi un pavilion administrativ undeva în apropierea pieţei centrale a oraşului, consfinţit prin Înaltul Decret nr. 2496 din 13 iulie 1898.
Urmarea firească a acestui demers, a fost un act de concesiune din 29.01.1899, prin care Dimitrie Athanasiu, primarul oraşului Târgovişte, şi maiorul D. Drăgotescu, delegat al Ministerului de Război, au pus la dispoziţia „Administraţiei Războiului” o suprafaţă de 102 hectare şi 8198 metri pătraţi „situată în partea de sus a oraşului” pentru noi construcţii ale Şcolii de Cavalerie şi realizarea unui unui câmp de instrucţie şi alergări. Astfel, în ziua de 20 octombrie 1907, la Târgovişte, în apropierea gării oraşului, s-a pus piatra fundamentală pentru un nou local al Şcolii de Cavalerie. Evenimentul s-a desfăşurat în prezenţa A.S. Regale Principele Ferdinand, comandant al Corpului 2 Armată şi Inspector general al Cavaleriei, a Ministrului de Război, generalul Alexandru Averescu, a Prefectului judeţului Dâmboviţa, C. Dimitriu şi a tuturor autorităţilor militare şi civile din garnizoana Târgovişte.
După serviciul divin şi după discursurile ţinute de Prefectul judeţului şi Ministrul de Război, s-a procedat la citirea şi semnarea actului fundamental, apoi A.S. Regală Principele Ferdinand, cu un ciocan şi o mistrie de argint a zidit tubul de metal, cu actul fundamental, în temelia noului local. Până la sfârșitul celui de-al II-lea Război Mondial, ciocanul şi mistria de argint au fost păstrate într-o nişă, cu perete de sticlă, în holul clădirii principale, fiind păzită permanent de elevii şcolii. Şcoala de Cavalerie nou întemeiată va reprezenta, pentru o jumătate de secol, o instituţie de elită a învăţământului militar, formând generaţii de ofiţeri de cavalerie, activi şi de rezervă, ce se vor acoperi de glorie în primul şi al II-lea Război Mondial. Totodată, prin valoarea ofiţerilor, a profesorilor, prin valoarea educaţiei date elevilor, Şcoala de Ofițeri de Cavalerie de la Târgoviște a reprezentat un focar de înaltă civilizaţie, devenind o emblemă a oraşului capitală a Țării Românești, a armatei şi a societăţii româneşti.
Pentru a da însemnătatea cuvenită Școlii de Cavalerie, a participării și a sacrificiului suprem al elevilor și profesorilor instructori în timpul primului război mondial, duminică 24 aprilie 1921, în ziua de Florii, s-a serbat cu deosebită pompă dezvelirea bustului, M.S. Regelui Ferdinand I, ridicat de către ofițerii și elevii școlii în fața Clădirii Școlii de Cavalerie din Târgoviște. Dezvelirea bustului s-a făcut în prezența M.S. Regelui Ferdinand și a M.S. Reginei Maria, precum și a M.S. Regale Principesei Mărioara. De asemenea, au asistat la această solemnitate, domnul general Nicolae Sinescu, Inspectorul General al Cavaleriei, domnul general Ghinescu, Inspectorul Tehnic al Învățământului Militar, domnul general Henri Cihosky, precum și un mare număr de ofițeri superiori și inferiori delegați de la regimentele de Cavalerie.

La ora 11.00 au sosit automobilele Regale venind de la București, după care a urmat un serviciu religios în fața bustului acoperit. Primul care a luat cuvântul a fost comandantul Școlii de Cavalerie, domnul colonel Constantin Comănescu (1922; 1923-1926), după care domnia sa a trecut la procesul important și așteptat de către toată lumea prezentă, dezvelirea bustului regelui Ferdinand. În această zi de mare sărbătoare, impresionantă este cu adevărat și astăzi, cuvântarea domnului Constantin Comănescu, comandantul Școlii de Cavalerie:
„Majestate! Azi,când avem marea cinste și bucurie, că în fața Majestății Voastre să aducem modestul prinos de recunoștință Marelui și gloriosului nostru Rege – Ferdinand I. Prin ridicarea acestei statui, fiene îngăduit să rostim imboldul care ne-a mânat la aceasta. Majestate, azi este sărbătoarea întregii Cavalerii, care prețuind cuvântul înflăcărat și spiritul de jertfă ca cele mai scumpe ale ei podoabe, ia drept „simbol “ pe Majestatea Voastră, gloriosul nostrum Rege, în ochii tuturora „Marele nostrum Călăreț”. Căci, călăreț înseamnă acel care pornește la acțiune hotărât și vertiginos ca mersul întins al galopului mânat de o idee generoasă la capătul căreia poate fi sacrificiul.
Majestate, călăreți de pretutindeni, atâtea promoții de ofițeri de Cavalerie cărora le-a dat lumină această instituție, azi, împrăștiați la hotarele țării noastre mari. Cu sufletul în sufletul nostru sau parte cu noi la această sărbătoare, alături de inimile calde, pline de avânt generos al acestor elevi, viitori îndrumători ai Cavaleriei de mâine, alături de noi, ofițeri cadre, educatorii și călăuzitori ai primilor lor pași. În această clipă, Majestate, simțim aproape de noi, sufletele glorioșilor noștri călăreți, ale Vitejilor Generali Praporgescu și Naumescu, coloneilor Iacobini și Botez-Diculescu, ale maiorilor Micescu, Brăileanu, Demetriad și al altora care și-au dat viața pentru neam și țară și care ca educatori, ca profesori, la aceste școale, sau ca foști elevi, au influențat prin munca și exemplul lor la buna îndrumare a multor generații de ofițeri. Majestate, ca Inspector al Cavaleriei, ați pus prima piatră la temelia acestui edificiu, devenit instituția de azi care a produs atâta sprijin scump Țării – dați acum așezarea temeinică sufletelor noastre înrădăcinând în ele mândria și încrederea purcese din împlinirea măreților fapte Vitejește din timpul glorioasei Domnii a Majestății Voastre. Îngăduiți Majestate ca acest Chip în bronz al M. Voastre să sărbătorească aducerea aminte a unor fapte mari, și că de azi înainte să se înalțe în fața noastră, drept pildă și îndemn veșnic. Să trăiască M.S. Regele Ferdinand I”.
În calitate de de Inspector al Cavaleriei, domnul general Nicolae Sinescu a adresat M.S. Regelui călduroase cuvinte din partea Cavaleriei. M.S. Regele răspunde prin cuvinte călduroase la adresa cavaleriei. M.S. Regele spune că prin cuvântul „Cavalerist trebuie să înțelegem” „Cavaler”, apoi termină prin cuvintele „Trăiască Cavaleria”.
La ora 13.00 s-a servit o masă la care au luat parte și elevi ai escadronului care, la sfârșitul mesei au declamat și cântat diferite bucăți alese, iar la orele 15.00 în prezența M.M. L.L. Regele și Regina, și a A.S. Regale Principesa Mărioara, a avut loc un foarte reușit Concurs Hipic, în urma căruia au fost împărțite numeroase premii în bani și obiecte de artă ofițerilor și elevilor Școlii de Cavalerie, câștigători ai probelor de dresaj și sărituri.
Concurs de dresaj ofițeri:
-Premiul I …căpitan Alexandru Rioșanu
-Premiul II…locotenent Dumitru Dămăceanu
-Premiul III… locotenent Dinu Rătescu.
Concurs de sărituri Ofițeri:
-Premiul I …căpitan Alexandru Rioșanu
Premiul II…căpitan Mihail Erganovici
-Premiul III…maior Marin Manafu.
Concursul Jeu – de – Bares
-Premiul I…locotenent Dinu Rătescu
-Premiul II…căpitan Vasile Nicolau
-Premiul III…căpitan Alexandru Rioșanu
Concurs de sărituri Elevi
-Premiul I…Elev Sergent Nicolae Bușilă
-Premiul II…Elev Plutonier Dumitru Georgescu
-Premiul III…Elev Plutonier Gheorghe Georgescu
Veltije Elevi anul I
-Premiul I…elev caporal Iacob Pleșoianu
-Premiul II…elev caporal Virgil Rădulescu
-Premiul III…elev T.R. caporal Dumitru Costăchescu.
Tot în aceeași zi de sărbătoare, s-au însemnat aleile și sălile Școlii de Cavalerie cu numele elevilor călăreți morți pentru întregirea neamului în crâncenul război.
Surse:
-Arhivele Militare Române, fond Registrul Istoric al Școlii Pregătitoare de Ofițeri de Cavalerie Regele Ferdinand din Târgoviște (1907-1925), nr. crt. 4513;
–Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Dâmbovița, fond Primăria orașului Târgoviște, dosar Listele schimburilor de teren cedat Ministerului de Resbel 1898;
–Istoricul Școalei Speciale de Cavalerie de la 1873 -1923, Tipografia Școalei Militare Infanterie „Principele Carol”, Sibiu, 1923;
-Alexandru Manafu Târgoviște, Cavaleria Română – artă, credință, spirit și tradiție-, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, București, 2010.
Prof.dr. Cornel Mărculescu