ELEMENTE DE GEOGRAFIE FIZICĂ

Vecinătăţi: [Descrierea pitorească a limitelor]
Judeţul Dâmboviţa este situat între longitudinea 22 grade, 45’ şi 23 grade 38’ Est meridian Paris şi între longitudinea 25 grade 07’ şi 26 grade Est de Greenwich şi latitudinea nordică de 40 grade 30’ şi 45 grade 30’.
Se găseşte aşezat în partea muntoasă a ţării şi este cuprins între judeţele: Prahova la Est; Muşcel şi Argeş la Vest; Braşov la Nord, de care se desparte prin munţii Bucegi; Ilfov şi Vlaşca la Sud.
Numele judeţului şi al apei sunt de origină Slavă; derivă de la vechiul cuvânt slav „Dâmb” care înseamnă copac şi stejar; în limba bulgară „dâmbovo” este locul unde cresc stejarii.
Râul şi-a luat numele de la pădurea de stejar „dâmb”.
De la numele apei s-a ajuns la al judeţului (Prof. C.C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, partea I-a, pag. 391).
Relief: [Câmpie, Dealuri, Podişuri, Munţi]
Cu o orientare, în general, de la nord la sud, regiunea judeţului Dâmboviţa are înfăţişarea unui amfiteatru, care are ca trepte şesul, dealurile şi munţii.
Câmpia. Şesul ocupă aproape 2/3 din suprafaţa judeţului şi se întinde până aproape de oraşul Târgovişte.
Dealuri. Regiunea deluroasă se caracterizează prin reliefuri mai şterse din cauza eroziunilor, cu văi mai largi şi bogate în aluviuni.
Subsolul zonei colinare este alcătuit din roci de slabă rezistenţă: argile, marne, nisipuri etc.
Regiunea aceasta este cea mai importantă din punct de vedere economic, deoarece în subsolul ei se găseşte petrolul.
Înălţimea dealurilor variază între 300-800 metri.
Munţii. Munţii judeţului Dâmboviţa fac parte din lanţul munţilor de legături numiţi „Carpaţii Calcaroşi” compunându-se din 2 grupe: Masivul Bucegilor, cu vârfurile: Vama Strunga (1966 m), Furnica (2101 m), Păduchiosul (1930 m), Dichiul (1690 m), Priporul, Pietricica, Pleşuva, Gurguiatul (1343 m) şi masivul Leaotei (1872 m).
Primul cu orientarea nord-sud desparte apele Ialomiţei de ale Prahovei; al doilea în vestul judeţului, cu aceeaşi orientare nord-sud, separă apele Ialomiţei de ale Dâmboviţei, formând hotarul cu judeţul Muşcel.[ Ibidem, f. 3.] Legătura între aceste masive o formează culmea Pietrele Albe.
Masivul Leaota, spre deosebire de al Bucegilor, nu este străbătut de văi transversale, care să dea putinţa unei comunicaţii mai lesnicioasă.
Fundamentul regiunii de nord îl formează şisturile cristaline cu învelişul său mezozoic (masivul Leaotei); iar în partea de est apar calcarele jurasice, bogate în fenomene carstice (masivul Bucegilor).
Cretacicul inferior din mezozoic urmează pe toată întinderea bazinului superior al Ialomiţei, pe când valea Ialomicioarei urmează o bună distanţă marginea cristalinului. Sedimentele paleogene şi mio-pliocene sunt bine reprezentate în zona subcarpatică.
Râuri, lacuri, bălţi. Din punct de vedere hidrografic, judeţul Dâmboviţa cade în bazinele râurilor Argeş, Dâmboviţa şi Ialomiţa.
Din cauza terenului înclinat spre răsărit, apele îşi au cursul nord-sud-est, pe când cele din Oltenia au cursul nord-sud.
Râul Ialomiţa isvorăşte de sub muntele Omul; îşi adună apele de pe toată suprafaţa nordică a judeţului. Valea Ialomiţei este strâmtă, sălbatică (cheile de la schitul Ialomiţei), iar de la Pietroşiţa în jos, valea se lăţeşte până aproape de Târgovişte, de unde lunca ei este largă.
Are ca afluenţi pe dreapta: Valea Tătarului, Valea Brăteiului cu Zănoaga, Valea Raciului, Valea Ialomicioarei ş.a.; iar pe stânga Valea Ialomicioarei de sus şi Valea Bezdeadului.
Dâmboviţa izvorăşte din munţii judeţului Muscel; apare în judeţul Dâmboviţa în zona deluroasă, udând jumătatea regiunii de Vest.
Are ca afluenţi: Râul Alb etc.
Argeşul izvorăşte din munţii judeţului Argeş; udă colţul de sud-vest al judeţului Dâmboviţa.
Pe lângă aceste râuri care izvorăsc din munţi, mai sunt şi altele mai mici, care izvorăsc din dealuri.
Potopul şi Răstoaca, ultimul trecând prin Găeşti, udă partea de sud-vest a judeţului.
Ilfovul, izvorând ceva mai la nord de Târgovişte, curge printre râurile Ialomiţa şi Dâmboviţa.
Neajlovul izvorăşte din judeţul Argeş, udă colţul de sud-vest al Dâmboviţei.
Nivelul apelor variază mult în cursul anului, maximum debitului fiind în lunile Mai şi Iunie, când se topesc zăpezile din munţi, iar minimum spre toamnă, în verile secetoase.
Niciunul din râurile ce udă acest judeţ nu este navigabil.[ Ibidem, f. 4.]
Judeţul Dâmboviţa, fiind brăzdat de cele 3 râuri (Ialomiţa, Dâmboviţa, Argeş, cu numeroşii lor afluenţi), pătura de apă subterană este destul de bogată.
Adâncimea ei variază între 3-25 metri.
În toate satele sunt puţuri numeroase şi la mici adâncimi (cişmele). Apa este bună de băut, afară de malul drept al Ialomiţei, unde apa are duritatea de 20 grade – 23 grade (văroasă).
În fântânile din regiunile petrolifere apa are mai mult clor decât în celelalte părţi ale judeţului.
În foarte puţine locuri, apa se găseşte la o adâncime mai mare de 20-25 metri cum este la: Lăculeţe, Priseaca, Cobia, Picior de Munte, Arsuri, Răscăeţi şi Croitori.

Prof.univ.dr.habil. Iulian Oncescu,
Prof.dr. Cornel Mărculescu