Bogăţiile subsolului: Minerale, minereuri, piatră de var, petrol, sare. Date statistice. O mare bogăţie pentru judeţul Dâmboviţa o formează zăcămintele de petrol şi cărbuni de pământ.

1. Petrolul

Zăcămintele de petrol se găsesc în regiunea dealurilor, în păturile meotice şi daciane ale pliocenului, la o adâncime mijlocie de 1700-1800 metri.

În scoarţa terestră ţiţeiul este cu totul altfel decât cum îl vedem la suprafaţă. Acolo se găseşte sub forma unui amestec spumos, uşor şi fluid, format dintr-un amestec de ţiţei şi gaze îmbibate într-unul sau mai multe straturi de nisip, despărţite între ele prin blocuri enorme de straturi de marne impermeabile.

Rezervele de petrol.

Judeţul Dâmboviţa, după evaluări aproximative, dispune de circa 1200 Ha terenuri sigur petrolifere, aparţinând atât statului cât şi particularilor; în apropierea acestora se găsesc aproximativ 1500 Ha terenuri probabil petrolifere.

Judeţul Dâmboviţa mai dispune de întinse regiuni posibil petrolifere; întinderea lor se evaluează la circa 1600 Ha.

Dacă socotim debitul mediu al unei sonde la 10.000 tone ţiţei la Ha, judeţul Dâmboviţa ar dispune de o rezervă sigură şi probabilă de petrol de 27.000.000 tone, care ar ajunge pentru 8 ani, în cazul când producţia s-ar menţine la 3.300.000 tone anual (1937).

Desigur aceste evaluări pot fi considerate ca minimale întrucât totdeauna realitatea a dezminţit calculul rezervelor făcute în trecut.

Extracţia petrolului

Exploatarea petrolului în Dâmboviţa datează din timpuri foarte îndepărtate, fără a se putea preciza epoca exactă; extracţia în trecut se făcea prin puţuri săpate de mână, astăzi se face cu ajutorul sondelor.

Prima sondă a fost săpată în anul 1882 la Colibaşi.

Regiunile cu bogate zăcăminte petrolifere puse în exploatare sunt: Gura Ocniţei, Ochiuri, Răsvadurile, Viforâta, Teiş, Aninoasa şi Bucşani.

În tabloul de mai jos arătăm suprafeţele în concesiune şi exploatare de la 1932-1937.

Suprafeţe în concesiune de la 1932-1937 au fost într-o continuă urcare, iar în 1937 sunt în scădere; suprafaţa totală fiind de 13.015 Ha în 1937, faţă de 21.365 Ha în 1936 şi 19.731 Ha în 1935. De asemenea, în urcare au fost şi suprafeţele în exploatare care în anul 1932 era de 871 Ha, urcând la 2308 Ha în 1935, spre a se coborî în 1937 la 872 Ha.

Situaţia sondelor şi a puţurilor în perioada 1932-1937 a fost următoarea:

Producţia ţiţeiului pe ani şi regiuni de la 1857 până la 1937, în judeţul Dâmboviţa (Vezi tabelul alăturat).

Din cercetarea datelor din acest tabel constatăm că producţia judeţului Dâmboviţa a fost în continuă şi rapidă creştere din anul 1925 până la 1937, când urcarea a fost oprită brusc, marcând în ultimul an o scădere simţitoare.

Cea mai mare producţie o are regiunea Gura Ocniţei, care a trecut de la 50.336 tone în 1920, la 3.296.093 tone în 1933, fiind apoi în continuă scădere în anii 1935-1937, când ajunge la 1.521.762 tone în 1937.

Regiunea Bucşani, deşi în exploatare din anul 1934 cu o producţie de 6.683 tone, a luat o dezvoltare considerabilă în 1936, când a avut o producţie de 2.176.555 tone, este în scădere simţitoare în anul 1937, producţia fiind de 963.114 tone în acel an.

Regiunea Răsvad, în anul 1937, a avut o producţie de 260.684 tone, faţă de 301.928 tone în 1936 şi 525.528 tone în 1934.

Producţia regiunii Ochiuri de asemenea arată scădere, trecând de la 607.435 tone în 1933 la 413.650 tone în 1937.

Tot în scădere simţitoare este şi producţia celorlalte regiuni.

Secătuirea terenurilor petrolifere se datorează scăderii presiunii gazelor din zăcăminte şi lăsării ţiţeiului la adâncimi de circa 1800 metri, a cărui extragere nu mai este rentabilă.

În partea de sud a judeţului, în regiunile mai depărtate de exploatare, s-au executat în cursul anului 1937 unele lucrări de explorare, la Comişani, Lazuri, Şuţa Seacă, dar nu s-a dat de noi rezerve de petrol, iar sondele au fost părăsite.

Activitatea rafinăriilor din judeţul Dâmboviţa şi producţiile obţinute în anii 1932-1937.

Prelucrarea ţiţeiului. În perioada 1932-1937 ţiţeiul a fost prelucrat în rafinăriile prevăzute în tabloul alăturat.

Numai rafinăria Soc. Creditul Minier din Doiceşti dispune de o producţie proprie de ţiţei, corespunzătoare capacităţii sale de prelucrare, celelalte rafinării sunt obligate să cumpere de pe piaţă ţiţeiul, revenindu-le uneori prea scump, din care cauză nici nu lucrează cu capacitatea lor maximă.

Vom face o scurtă descriere a rafinăriilor mai importante:

1. Rafinăria Creditul Minier din Doiceşti. A fost închiriată de la societatea de Mine şi Petrol (1 Maiu 1936). Capacitatea maximă de producţie este de 90.000 tone ţiţei anual.

Forţa motrice 220 HP.

2. Întreprinderile petrolifere „Ion Grigorescu şi alţii” Societate Anonimă Târgovişte. Au fost fondate în 1924 şi sunt situate în raza comunei Colanul. Capitalul este în întregime românesc.

Capacitatea maximă de prelucrare într-un an este de 70.000 tone ţiţei, dar nu o foloseşte în întregime din cauza lipsei de ţiţei de pe piaţă (Soc. nefiind producătoare de ţiţei).

Forţa motrică este de 165 HP.

3. Întreprinderile fraţii Niculescu Ciufu, S.A. din Târgovişte a luat fiinţă în anul 1931, este situată în comuna Ulmi.

Capacitatea maximă într-un an este de 20.000 tone ţiţei; nu foloseşte această capacitate din cauza greutăţilor ce întâmpină la cumpărarea ţiţeiului de pe piaţă, fiind prea scump şi din faptul că Soc. Petrolifere direct producătoare de ţiţei nu le furnizează materia primă, având ele rafinării proprii de prelucrare.

Forţa motrică este de 55 HP.

Gazele de sondă şi gazolina

Gazele de sondă formează altă bogăţie a judeţului Dâmboviţa; ele se extrag o dată cu ţiţeiul, din zăcăminte.

Întrebuinţarea principală a gazelor captate din sonde constă în producerea gazolinei. Instalaţiile pentru degazolinarea (desbenzinarea) gazelor sunt situate în raza de activitate a şantierelor cu care sunt legate prin conducte.

Utilizarea gazelor drept combustibil se face într-o măsură foarte mică şi numai de către gospodăriile din regiunile apropiate punctelor de exploatare.

Gazele din regiunea Gura Ocniţei sunt cele mai bogate în gazolină; mai puţin bogate sunt cele din regiunea Bucşani şi celelalte şantiere.

În judeţul Dâmboviţa se află 22 instalaţii de desbenzinarea gazelor (dintr-un total de 42 instalaţiuni pe întreaga ţară cu o capacitate totală de 268.000 tone).

Producţia anuală a gazelor de sondă între anii 1934-1937, precum şi a gazolinei extrasă în aceeaşi perioadă de timp a fost următoarea:

Cantitatea de gazolină obţinută în instalaţiunile de desbenzinare s-a mărit considerabil în ultimii 2 ani, datorită marilor investiţii făcute de Soc. petrolifere.  Aproape toate societăţile mari petrolifere posedă instalaţiuni de desgazolinare în regiunile de exploatare a petrolului, astfel că nu se mai dă drumul în aer decât numai gazelor care nu mai au nici o întrebuinţare.

Prof.univ.dr.habil. Iulian Oncescu,
Prof.dr. Cornel Mărculescu