CAPITOLUL AL IV-LEA Activitatea culturală
4.1. Şcoala
Şcoală în sat, în adevăratul sens al cuvântului, nu a existat până la adoptarea Legii Instrucţiunii Publice. Preotul şi dascălul bisericii (ce era şi grămătic) adunau în tinda bisericii sau în casa lor câţiva copii cărora le transmiteau tainele literelor şi ale cifrelor. Primii dascăli ai brăneştenilor au fost popa Gheorghe (1834-1843), Stan Diaconu Ion (1843-1850) şi Ion Zugravu (1850-1868).
Lor le-au urmat Mihalache Popescu (1865-1868), Iosif Diaconescu (1868-1873), Nicolae Petrescu, Bazil Ionescu, preoţii Moscu şi Ion Georgescu, iar din 1884 până în 1922 şi-a desfăşurat activitatea preotul – învăţător Ion D. Popescu din localitate.
Prin 1872 se construise un local pentru şcoală în centrul localităţii, în stânga primăriei, dar, datorită neînţelegerilor apărute între proprietarul terenului şi edilii locali, şcoala s-a mutat în locuinţe închiriate.
În 1877, revizorul C. Georgescu solicita ministrului:,,… să faceţi a se ridica la gradul I şcoala numitei comune Brăneşti, unde se va numi ca învăţător normalistul Ion Georgescu şi care funcţionează încă de la 15 noiembrie anul trecut 1876”. În 1884, din motive necunoscute, învăţătorul Georgescu a solicitat transferul, în locul său fiind numit preotul-învăţător Ion D. Popescu.
Locuitorii comunei au solicitat Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice în 1891 să înfiinţeze în comună o şcoală de fete, ei obligându-se să suporte salariul învăţătoarei, iar: ,,…actuala şcoală mixtă, plătită de stat, să rămână numai de băieţi sub conducerea actualului învăţător provisoriu, domnul I. Popescu”.
În 1898, şcoala dispunea de un post de învăţător, plătit cu un salariu de 117 lei lunar şi 20-48 de elevi dintr-un număr total de 232 copii cu vârsta şcolară existenţi în sat. Recensămintele ulterioare arată o creştere a populaţiei şcolare.
Activitatea didactică a preotului-învăţător Ion D. Popescu a lăsat de dorit la început, din mai multe motive, printre care: dezinteresul primăriei faţă de şcoală, prioritatea acordată slujbelor religioase, îmbolnăvirile, etc.
Revizorii şcolari care au inspectat şcoala au surprins aceste aspecte în rapoartele lor de inspecţie. Astfel, pe 6 noiembrie 1886, revizorul C. Alessandrescu nota: ,,…elevii acestei scoli ar face şi mai multă trebă dacă autoritatea comunală ar avea mai multă grije de scolă”.
Pe 22 ianuarie 1887, acelaşi revizor preciza: ,,…Focul de două dile nu s-a făcut în scolă, pretextându-se lipsa de lemne. Pentru că în timpul de faţă, care este foarte aspru, din causa lipsei de căldură s-ar putea bolnăvii copii, domnul învăţător al scolei va cere autorităţei comunale să pună la cale facerea focului”.
Revizorul D.C. nota în condica de inspecţie pe 6 martie 1889 ,,…Astăzi am inspectat scola mixtă rurală din comuna Brănesci, unde am găsit elevii în scolă singuri şi pe domnul Ion Popescu, învăţătorul clasei absent, fiind bolnav, după cum mi-au declarat mai multe persoane din comună.[…] Revisuind arhiva, am găsit că domnul învăţător n-a trecut notele din cataloge în Matriculă încă dela începutul anului până acum.[…] Am văzut că domnul învăţător la 30 Ianuarie a ţinut sărbătore contra regulamentului. La 15 Februarie a fost bolnav şi a subscris în condică că a fost present la scolă. Orariul nu l-a ţinut conform programei dela 8-12, ci dela 9-12, adică în dauna instrucţiei un ceas mai puţin pe fiecare di”.
La inspecţia din 28 aprilie 1889, revizorul D.C. constata : ,,…În genere am constatat că scola merge binişor şi domnul învăţător realizeză ceva progrese cu elevii. […] Revisuind arhiva, cu părere de rău am constatat că Matricula nu s-a adus la di cu înscrierea elevilor şi trecerea notelor.[…] Condica de presenţă n-am găsit-o certificată dela 28 februarie, astfel că n-am putut a mă încredinţa dacă domnul învăţător a urmat sau n-a urmat regulat la scolă”.
În sfârşit, la inspecţia de pe 16 martie 1893, acelaşi revizor constata: ,…localul l-am găsit binişor curat şi higienic. Progresul, satisfăcător. Totuşi, pun în vedere preotului-învăţător următoarele: să evite gâlceava cu domnul Primar şi să caute armonia atât cu autoritatea comunală, cât şi cu locuitorii, să aibă grijă şi să stăruiască ca localul şi elevii să fie în tote dilele curat îngrijiţi şi conform regulelor higienice,[…] arhiva o va aranja în dulapul scolei, unde va păstra şi caetele şi hărţile făcute de elevi peste an”.
Daniel Diaconescu
Va urma.
