You are currently viewing SERIAL: BRĂNEŞTI – FILE DE MONOGRAFIE. EPISODUL 4

SERIAL: BRĂNEŞTI – FILE DE MONOGRAFIE. EPISODUL 4

2.2. Proprietăţile Mitropoliei

 

Logofătul Bunea Grădişteanu întemeiase în 1621 schitul Vâlcana, care i-a purtat numele. Moşnenii brăneşteni Bran, Ianotă, Vladu Lifoe, Stan portărel şi Şărbul au donat un teren: ,,… la piscul Tătarului, de la râpă pe apa Vâlcănii în sus”, devenind astfel ctitorii schitului, împreună cu Pan Vâlcul, mare vornic, Grigore, mare vistier şi Bunea Logofătul, mare armaş.

Stareţul schitului Bunea, Climent Grădişteanu, nemaiavând urmaşi, a dăruit în 1726 acest domeniu funciar Mitropoliei Ţării Româneşti.

Boierii au fost concuraţi de negustori (cupeţi) în acţiunea de cumpărare de moşii în sat. Astfel, pe la 1637-1638, Avram neguţătorul devenea proprietar la Brăneşti cumpărând „de la Simedriu partea lui de vie toată den vrâf [vârf-n.n.] până în vale”. În 1642 el achiziţionase terenuri chiar în vatra satului („toată delniţa Selişte în sat”), unde îşi ridicase „casă cu pimniţă de piatră”.

La moartea lui Avram, soţia sa Conda, a vândut jupânului „Neagoe postelnic toată partea noastră de ocină de în sat din Brăneşti”. Aceasta a donat-o Mitropoliei Ţării Româneşti, danie continuată de fiica sa.

De prin 1660, jupân Proca „staroste de neguţători” a făcut primele achiziţii în sat. Acestea au fost urmate de multe altele, astfel încât în 1697 acesta avea deja moşii „în Grindu” şi la „Priboi”. Neguţătorul a întâmpinat opoziţia popii Voilă, ce stăpânea moşii în Priboi (,,sculatu-se-au popa Voilă den Brăneşti cu pâra….pentru o moşie ce se chiamă Priboiul”). Cu toată această opoziţie, neguţătorul a obţinut un hrisov domnesc de la Grigore Ghica, care i-a garantat proprietatea funciară. Proca cupeţ scăpătase, s-a călugărit sub numele de Partenie, se pare, motiv pentru care îşi vânduse moşia din Brăneşti la 15 iulie 1708 lui Mihail Macriş medelnicerul. Văduva acestuia, Bălaşa, fiica neguţătorului Avram, a închinat şi această moşie schitului Vâlcana, zis şi Bunea, în 1723.

Alţi negustori ce au cumpărat moşii în sat au fost jupân Cârstea, jupân Statie (1691), jupân Folea sau Fota (1664), Dumitru Băcănu (1713). Dacă primii trei aveau moşii mici, ultimul achiziţionase terenuri întinse. Şi acestea au fost donate de către soţia sa, după moartea neguţătorului (1713) tot Mitropoliei Ţării Româneşti, în anul 1741.

Această ctitorie a lui Neagoe Basarab (1512-1521) deţinea întinse terenuri. Sate mânăstireşti erau: Aninoasa, Lăculeţe, Vâlcana, Popşa (Teiş), Făgeţel, Vâlcana Pandele, ,,Sticlăria”.

Mitropolia avea deci o preocupare stăruitoare de a obţine de la domnitor reglementări clare şi avantajoase, intervenind chiar la acesta, prin mitropolit, pentru rezolvarea conflictelor ivite între aceasta şi alţi proprietari. Mitropolitul era primul sfetnic al domnului, iar acesta era judecătorul suprem.

Astfel, Stan de la Boldeşti a pierdut procesul intentat Mitropoliei, cu privire la stăpânirea în satul Ţâţa a „moşiei strămoşului mieu Teodor”.

În Bezdead, moşnenii au ocupat terenurile ce fuseseră închinate mănăstirii Vieros de marele logofăt Stroe Leurdeanul. Pe 27 august 1646, hotărârea domnească a lui Matei Basarab a fost întărită de patriarhul Ioanichie al Alexandriei (aflat în vizită în Ţara Românească), ca moşnenii să nu mai ocupe proprietăţile mânăstirii.

În aceste condiţii, proprietăţile funciare ale Mitropoliei Ţării Româneşti în satele din nordul judeţului au sporit, iar mitropoliţii atrăgeau atenţia dichiilor,,să poarte de grija acestora”. Greutăţi mari întâmpinau dichii atunci când moşiile Mitropoliei se aflau intercalate între acelea ale moşnenilor.

Daniel Diaconescu

Va urma.