În perioada ocupaţiei turceşti a Ţării Româneşti (1821-1822) procesul brăneştenilor a fost suspendat, el reluându-se în anul 1823, în alte condiţii însă. Cu această ocazie, turcii au venit şi la Brăneşti, urmărind pe cei care au organizat acţiunea condusă de Tudor, urmele glonţelor trase de aceştia rămânând în podina casei lui Vasile Enache Brănescu, ridicată de proprietar în 1780 în centru satului.
Pe tron se afla Grigore Ghica, om luminat şi cu simţul dreptăţii. Dintre împricinaţii ce s-au deplasat în mai multe rânduri la proces s-a remarcat Cârstea Patraulea, originar din Ţâţa, venit în Brăneşti prin căsătorie. Acesta a sprijinit pe moşneni cu bani în deplasările făcute50, fiind însă direct interesat în câştigarea procesului, dorind să cumpere pământ, dar şi să-1 înlăture pe sameş, un concurent serios, ce avea han ca şi el. Popa Oprea şi popa Dumitru au avut şi ei un rol important în lămurirea moşnenilor cu privire la actele ce urmau a fi semnate de către aceştia.
Pe 16 iunie 1823, în întâmpinarea adresată domnitorului Ghica, moşnenii spuneau: ,,…Prea înălţate doamne. Cu mare plângere iarăşi supărăm auzul măriei tale pentru dumnealui slugerul Diamandi Cărpenişanul, că pricină de judecată având noi pentru moşia de ne-au luat-o cu siluiri, trăgănându-să51 aceasta judecată din leat 817 până acum, din porunci domneşti, nu suntem mulţumiţi”.
Urmează expunerea de motive, în care se arată felul în care sameşul i-a obligat să-i vândă cei 1019 stânjeni de moşie, iar în final brăneştenii spun: ,,…noi şi acum, dă vom fi îndatoraţi, la blestem gata suntem, că moşia dă vânzare n-am avut şi toate câte zapise de pace am dat, toate dă silă le-am dat. Robii măriei tale, moşnenii brăneşteni”.
Rezoluţia domnitorului pe această plângere este următoarea: ,,Dumneata, vel hatmane al divanului, cu anaforaua dumnealor veliţilor boieri, să-i înfăţişezi la divan înaintea domniei mele”.
Au depus mărturie pentru moşneni stolnicul Petrache Arion şi căminarul Grigore Mavrodolu, ultimul afirmând că: ,,ştiu că pentru cumpărătoarea părţilor de moşie ce au făcut sameşul de la moşneni, au săvârşit-o cu mari siluiri şi multe vicleşuguri, cari n-au voit să vânză i-au luat cu închisori”.
Hotărârea domnitorului începe aşa: ,,Io, Grigorie Dimitrie Ghica, Voevod i gospodar, Zemli Vlascoe, am hotărât ca jăluitorii să stăpânească moşia Brăneştii în pace şi nesupăraţi de nimeni, iar slugerul Iamandi să părăsească în grabă această moşie. Am hotărât dar ca să să strice de către ispravnicii judeţului a acestor acareturi. Şi spre a păzi această hotărâre a domniei mele cu nestrămutare pentru toate cele mai sus arătate, le-am dat acestor moşneni şi acest al nostru hrisov întărit cu domnească noastră iscălitură şi pecete. 1824 aprilie 28”.
Hotărârea s-a pus în aplicare imediat, hanul şi acareturile s-au dărâmat, iar moşnenii şi-au reluat stânjenii, după cum i-au avut. Diamandi s-a retras, probabil, la celelalte moşii ale sale. Construise şi o biserică, la Bolintinul din Vale, unde îşi doarme somnul de veci. Doar terenul pe care se află acum şcoala cea nouă din Brăneşti mai aminteşte de acesta – ,,la grecul”.
Se încheiase astfel un alt episod din lungul drum prin timp al acestei localităţi.