S-a născut la 19 iunie 1899 în Târgoviște, în familia lui Dumitru și Cleopatra Caloianu, fiind încă de mic pasionat de ceea ce reprezenta armata română la începutul secolului al XX-lea.
După absolvirea celor 6 clase de liceu în orașul de sub Turnul Chindiei, Victor Caloianu a fost îndrumat de tatăl său către Școala Pregătitoare de Artilerie, fiind încadrat elev la 5 ianuarie 1915, în cadrul Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, avansând până la gradul de plutonier la 1 iulie 1916, când a fost repartizat pentru stagiu în cadrul Regimentului 2 Artilerie Grea.
Odată cu intrarea României în primul război mondial, tânărul Victor Caloianu a participat cu Regimentul 2 Artilerie Grea între 15 august 1916-1 iulie 1918 la campaniile militare ale armatei române, unde, a dat dovadă de disciplină, pricepere și tact militar, chiar dacă anumiți superiori își exprimau neîncrederea, argumentând că are o „mână” care trădează nesiguranța și lipsa de inițiativă. În foaia calificativă pe anul 1917, sublocotenenul Victor Caloianu era caracterizat de colonelul Jitianu, comandantul Regimentului 2 Artilerie Grea, astfel: „A făcut partea I-a a Campaniei ca ofițer telefonist și de la Statul Major al Regimentului, funcțiune pe care a îndeplinit-o în mod mulțumitor, în timpul luptelor din iulie și august 1917, la sud-est de Nămoloasa și Mărășești. Trebuie supravegheat în însărcinările care i se dau, spre a se putea forma și căpăta cunoștința îndeplinirii datoriei”. După ce a fost avansat la 1 septembrie 1917 la gradul de locotenent, a continuat să funcționeze în cadrul Regimentului 2 Artilerie Grea, participând la acțiunile armatei române din anii 1918-1919 în Basarabia, fiind apreciat de către colonelul R. Vasilescu și propus pentru înaintarea la gradul de căpitan: „Inteligent, judecă bine, însă are o distrare a spiritului, care n-are explicație. Are aptitudini de capacitate pentru gradul de căpitan. Fiind o natură timidă, nu arată atât cât poate, deși se ocupă, pare a nu se ocupa. A fost trimis pe frontul Nistrului, unde s-a comportat foarte bine. Disciplinat, merită a fi înaintat”. Totuși, pentru activitatea desfășurată în Basarabia, a fost apreciat laudativ de către colonelul V. Miclescu, comandantul Regimentului 19 Obuziere: „A fost comandant de secție în Bateria 2-a din Regimentul 2 Artilerie Grea, pe frontul basarabean, sub ordinele mele, de la 15 iulie 1919 până la 31 octombrie 1919, în care timp s-a achitat bine de însărcinările sale, dovedind că este un bun comandant de secție”.

Până la 1 noiembrie 1920, locotenentul Victor Caloianu a activat în cadrul Regimentului 1 Artilerie Munte, iar între 5 noiembrie 1920-5 ianuarie 1921, a urmat și absolvit Școala Specială a Artileriei, iar colonelul Manu, comandantul Regimentului 1 Artilerie Munte, îl propune pentru avansare la gradul de căpitan: „Îndeplinește serviciul cu multă dragoste, în mod satisfăcător și conștiincios, cu multă bunăvoință și și cu mult interes. A fost adjutant de regiment, din ianuarie până în aprilie 1921, când a fost detașat la Comenduirea Pieței Oradea Mare, până la 1 iulie cțnd conduce adjuntatura, Biroul Mobilizării și Bateria 3-a, interimar, unde dovedește multă pricepere și destoinicie…este de o mare putere de muncă și promite a deveni un excelent ofițer…merită a înainta la gradul de căpitan”.

Pentru perioada 1 noiembrie 1921-31 octombrie 1922, tânărul ofițer târgoviștean este apreciat pentru interesul arătat privind îmbogățirea cunoștințelor de însuși colonelul Orescovici, comandantul Școlii Speciale a Artileriei și propus pentru înaintare, iar în nota calificativă pentru anul 1923, colonelul Manu, comandantul Regimentului 1 Obuziere Munte, îl apreciază pe Victor Caloianu ca fiind un ofițer de nădejde, căruia i se poate încredința orice serviciu. Pe parcursul anului 1924, a fost avansat la gradul de căpitan începând cu 1 ianuarie, a urmat în luna februarie Cursul de Iarnă, organizat de Centrul de Instrucție de Munte din Corpul Vânătorilor de Munte, unde a obținut rezultate bune (excepție făcând mersul pe schiuri), iar în august 1924 a  urmat Școala de Tragere a Artileriei, primind aprecieri pentru activitatea de la comanda bateriei și a divizionului, de la locotenent colonelul Mitrea, comandantul Divizionului 4 Tunuri Munte. Pe aceleași coordonate se înscriu și considerațiile colonelului Marțian, comandantul Brigăzii 22 Artilerie de Munte, care îl caracterizează pe căpitanul Victor Caloianu ca fiind „inteligent și cu multă urmare în judecată, are cunoștințe complete și pe care continuu le dezvoltă, cu o pregătire bună pentru conducerea tactică a bateriei și va putea conduce și divizion, este un prea bun comandant de baterie”.

Nu cunoaștem motivele pentru care căpitanul Victor Caloianu a decis în anul 1925 să părăsească arma artileriei, însă, este cert că în perioada 15 mai-31 octombrie 1925, a urmat Școala de Observatori de pe lângă Centrul de Instrucție al Aeronauticii, unde a dat dovadă de foarte multe abilități clasificându-se între primii elevi, fiind apreciat elogios de către maiorul aviator Pleniceanu, comandantul Școlii de Observatori Aerieni: „Muncitor și conștiincios, a prezentat cele mai frumoase lucrări, iar cu ocazia Manevrelor Diviziei a 10-a, a dovedit a fi un foarte bun ofițer aerian. Daca va urma tot așa, am convingerea că va înainta numai excepțional”. La scurt timp după finalizarea cursurilor Școlii de Observatori, și-a desfășurat activitatea la Statul Major din Inspectoratul General al Aeronauticii, ca ajutor al șefului Biroului 3 Operații și Instrucție, fiind foarte bine apreciat, atât de către generalul Sîrbu, șeful statului Major, cât și de către generalul Rudeanu, inspectorul general al Aeronauticii. Activitatea sa a fost remarcată și de generalul Sichitiu, care în 1928 aprecia că tânărul căpitan este un ofițer de valoare, devotat cu trup și suflet Aeronauticii, de la care se poate aștepta multe.

Începând cu 1 noiembrie 1928, căpitanul Victor Caloianu a fost detașat să urmeze Școala Superioară de Război, fiind remarcat și apreciat de către colonelul Spiroiu, directorul de studii, chiar după primul an de studiu când s-a clasat printre primii din clasă, dar și de către colonelul Ioan Antonescu, directorul Școlii Superioare de Război.
La 15 octombrie 1930, odată cu absolvirea prestigioasei instituții militare, colonelul Spiroiu are numai cuvinte de laudă la adresa fostului artilerist Victor Caloianu, apreciindu-l astfel: „Căpitanul Victor Caloianu și-a păstrat și anul acesta, perfectele-i aptitudini fizice, dar și cele militare, care sunt exemplare și de admirat. A absolvit școala cu aprecierea generală „Foarte Bine”, fiind clasat printre cei dintâi din promoția sa…în concluzie, este un ofițer distins din toate punctele de vedere”. În plus, în foaia calificativă pe anul 1931, tânărul ofițer târgoviștean a fost caracterizat în termeni elogioși la superlativ de către comandorul aviator Beroznany, comandantul Flotilei de Luptă: „A comandat Escadrila II Bombardament de zi, manifestându-se ca un vrednic comandant de unitate…a condus Biroul Mobilizării, ținând totul în cea mai desăvârșită ordine și punctualitate…a urmat Școala de Tir și Bombardament de la Constanța și Școala de Perfecționare a Observatorilor Aerieni, fiind primul clasificat…îl consider, în urma probelor date, ca fiind cel mai bun observator aerian…la zborurile de noapte, s-a remarcat prin calmul, ordinea și precizia orientării…”. Între 1 noiembrie 1931-31 octombrie 1932, căpitanul Victor Caloianu a urmat un stagiu de perfecționare  la Marele stat Major, fiind apreciat de colonelul Paraschiv, șeful secției a 5-a, ca fiind un ofițer foarte bun sub toate raporturile, cu bune aptitudini de stat major, iar între 1 noiembrie 1932-30 iulie 1933, a lucrat în cadrul Biroului 1 Organizare și Mobilizare de la Comandamentul Forțelor Aeriene, unde activitatea depusă a fost apreciată de locotenent colonelul R. Enescu, șeful Marelui Stat Major. După un stagiu de șase luni petrecut între lunile mai – octombrie 1933, la Compania 12 din Regimentul 4 Linie Ilfov nr. 21, căpitanul Victor Caloianu a preluat conducerea Biroului 1 Organizare și Mobilizare, ocazie cu care s-a făcut din nou remarcat și apreciat elogios de către căpitanul comandor G. Vasiliu, care l-a caracterizat drept „cel mai strălucit element pe care îl are Aeronautica în prezent”.

În perioada 1934-1936, căpitanul Victor Caloianu s-a aflat la conducerea Biroului 3 Instrucție, desfășurând o activitate prodigioasă  pe mai multe planuri, când a fost profesor de Tactica Aeronauticii la Școala Superioară de Război și la Școala Politehnică, a ținut conferințe la Sibiu, la Corpul 7 Armată și a participat la Manevrele Regale, toate acestea constituind o nouă bornă în cariera sa militară, drept pentru care a fost caracterizat de către generalul adjutant I. Stoicescu, astfel: „Element de nădejde, înzestrat cu excelente calități și admirabil pregătit, lt. Comandor Caloianu face parte din elita aeronauticii noastre, și pe valoarea lui se sprijină cu nădejde armata noastră”. Saltul său a fost vizibil între 1 noiembrie 1936-31 octombrie 1937, când a fost subșef al Comandamentului Forțelor Aeriene, a funcționat în Statul Major al Cursului pentru Ofițerii Superiori, a predat la cursul de șef de birouri de informații, la Școala Politehnică și a ținut importante conferințe în garnizoana Arad.

Pentru perioada 1 noiembrie 1937- 15 iulie 1938, activitățile sale s-a u împărțit între comanda Grupului de Instrucție Practică și comandant secund al Centrului de Instrucție al Aeronauticii, când a condus practica zborului la Școala de Observatori a ofițerilor din alte arme, a condus Cursul de Informație pentru Observația Aeriană cu elevii Școlii Superioare de Război și a predat cursul de Tactica Aeronauticii la Școala de aplicație a Artileriei de la Timișoara. De asemenea, ca subșef al Statului Major al Comandamentului Forțelor Aeriene, căpitanul comandor Victor Caloianu a colaborat în perioada 1938-1940 la elaborarea unor studii și lucrări, dintre care amintim:

-Instrucțiuni pentru funcționarea comandamentelor aero în campanie;

-Studiul organizării și funcționării Regiunilor și Bazelor Aeriene în timp de pace și de război;

-Studiul desfășurării terenurilor de aviație cu ipotezele de război;

-Studiul grupării mijloacelor aero în urma evacuării Basarabiei, Ardealului de Nord și Bucovinei;

-Studiul organizării și echipării teritoriului cu depozite de combustibil;

-A predat cursul de Organizare și Mobilizare Aero, la Școala Superioară de Război, secția Aero.

Acestea au fost completate până la 22 iunie 1941 cu următoarele studii importante, de această dată din poziția de Șef de stat Major al Comandamentului Forțelor Aeriene:

-Instrucțiuni și ordine privind aplicarea obiectivelor de întrebuințare a Aeronauticii;

-Studiul programelor analitice pentru instrucția unităților aero;

-Studiul adaptării Planului de Mobilizare la posibilitățile reale ale Aeronauticii;

-Studii în legătură cu întrebuințarea Forțelor Aeriene pe Frontul de Est și Sud.

Odată cu intrarea în război a României la 22 iunie 1941, căpitanul comandor Victor Caloianu a îndeplinit timp de patru luni funcția de șef de Stat Major al Grupării Aeriene de Luptă, unde a depus o muncă deosebit de importantă în pregătirea și urmărirea operațiunilor militare, lucru apreciat laudativ de către generalul de escadră Constantin Celăreanu, comandantul marii unități aeriene: „Întreaga activitate a comandorului aviator Victor Caloianu în timpul grelelor lupte desfășurate a dovedit, prin rezultatele obținute, că ofițerul posedă o solidă pregătire profesională și de stat major, pregătire câștigată prin muncă continuă și ajutat de largi posibilități intelectuale și devotament față de armă.
Incapabil de lingușiri sau slugărnicie, nu calomniază și nu intrigă, temperament calm, lipsit de superficialitate și de fantezie creatoare de inulități, nu se agită în continuu pentru a lăsa impresia că este în activitate excepțională. Caracter ostășesc distins, camarad desăvârșit, foarte modest, lipsit cu totul de tendința manifestată de „grăbiții”, care vor să ajungă, cu orice preț, înainte de vreme și înaintea altora…comandorul aviator Caloianu Victor este ostașul care s-a ridicat numai prin meritele sale”. Gruparea Aeriană de Luptă avea ca prim punct de comandă Vila Săveanu, de lângă Focșani, și era constituită din Flotila 1 Vânătoare, comandată de căpitanul comandor aviator Mihail Romanescu Leul (din această unitate făcea parte asul aviației, căpitanul aviator Alexandru Șerbănescu), Flotila 1 Bombardament, comandată de comandor aviator Alexandru Sahini, Flotila 2 Bombardament, comandată de comandor aviator Gheorghe Ceaușu, Flotila 2 Gardă, comandată de comandor aviator Ioan Nițulescu, o escadrilă de recunoaștere și una de legătură.

La sfârșitul Campaniei din 1941, căpitanul comandor Victor Caloianu a preluat conducerea Secției a 4-a și Servicii din Statul Major al aerului, preocupându-se cu „pregătirea materială a angajării Aeronauticii în 1942, la Don și în Calmucia, constituirea bazelor de aprovizionare la frontiera de răsărit și în Transnistria, precum și asistența tehnică pe zona de operațiuni”. Odată cu transformarea Statului Major al Aerului Eșalonul 1, în Cartierul General al Aerului, căpitanul Victor Caloianu a preluat începând cu 16 septembrie 1942, conducerea Statului Major al Aerului Eșalonul 2.
Începând din ianuarie 1943, revine la conducerea secției a 4-a, arătându-se preocupat de organizarea materială a Corpului Aerian Român pe frontul de răsărit și punerea în stare de funcțiune a materialului în acest sector, asigurarea materialului necesar funcționării școlilor, precum și organizarea și conducerea transporturilor aeriene între țări și zona de operațiuni, a întocmit planul de înzestrare al Aviației, planul de înzestrare al Artileriei Anti Aeriene pentru teatrul de operațiuni din vest, și a continuat să predea cursul Serviciile Aeronauticii la Școala Superioară de Război. De asemenea, în perioada 1 noiembrie 1943-6 august 1944, Victor Caloianu, șeful Secției a 4-a, s-a preocupat de întocmirea planului de dotare al Aeronauticii, evacuarea unităților din Transnistria, primirea și ținerea evidenței materialelor ce intrau în dotarea Aeronauticii, cu sprijinul germanilor, transporturile pe căile ferate și auto, în scop operativ către zonele de evacuare, precum și echiparea unităților cu avioane și materiale diverse.

În perioada 6 iulie-1 septembrie 1944, a asigurat comanda Regiunii a 2-a Aeriană, care se subordona Corpului 1 Aerian, reușind să pună în ordine toate unitățile ce se aflau în mișcare și dispersate peste tot în zona Olteniei și a Munteniei. La scurt timp, Căpitanul comandor aviator Victor Caloianu, a supravegheat și executat între 1 și 12 noiembrie 1944, trecerea și unificarea Regiunii a 2-a Aeriene cu Corpul 3 Aerian, al cărui comandant era generalul G. Vasiliu, care îl propunea pentru avansare la gradul de general de escadră avitor, apreciindu-l ca fiind un stâlp de nădejde al Aeronauticii noastre. Astfel, generalul de escadră Victor Caloianu a devenit noul comandant al Regiunii a 3-a Aeriană și al Corpului 3 Aerian, între 27 noiembrie și 17 decembrie 1944, dar și al Escadrilei 3 Aeriană, între 18 decembrie 1944 și 22 ianuarie 1945. Însă, la scurt timp, avea să i se încredințeze o nouă funcție, de subșef al Statului Major al Aeronauticii, demnitate pe care a exercitat-o cu pricepere și destoinicie până la 1 septembrie 1945, perioadă în care a supravegheat și îndrumat Secțiile 1 și 4, a cercetat prizonierii de război întorși din captivitate, s-a preocupat de adunarea materialului dispersat, de organizarea și buna funcționare a legăturilor și transporturilor aeriene, precum și aprovizionarea unităților de pe frontul de vest.

La 1 septembrie 1945, odată cu înființarea Comandamentului Aeronauticii Regale, generalul de escadră Victor Caloianu devine șef de Stat Major al Aerului, primind aprecieri elogioase din partea comandantului general aviator Argeșanu, care conchide: „Perioada aceasta de transformare, una dintre cele mai dificile faze prin care a trecut Aeronautica, a constituit o problemă grea, rezolvată grație perfectei pregătiri profesionale a generalului Victor Caloianu, cunoștințelor adânci și înțelegerii perfecte a structurii armei aerului și, mai ales aptitudinilor capacității excepționale ca ofițer de stat major”. Deși a fost propus pentru avansare la gradul de general comandant aviator, totuși, la 21 august 1946, a fost trecut în codul disponibil, ca urmare a unei Note informative din 24 aprilie 1946, semnată „P”, fiind catalogat drept principalul vinovat pentru plecarea peste frontieră a avionului militar S 79.
Cu acest episod nefericit, deoarece a refuzat în mod permanent să se înscrie în Partidul Comunist Român cu toate presiunile exercitate asupra sa, a fost înlăturat din Armata Română unul dintre cei mai buni generali de aviație, Victor Alexandru Caloianu, care, păstrându-și verticalitatea, susținea ideea că armata trebuie să apere țara și nu să facă politică, idee căreia i-a fost credincios până la sfârșit.

De-a lungul carierei sale militare, pentru meritele deosebite și excepționale, generalul de escadră aviator Victor Alexandru Caloianu, a fost decorat cu următoarele distincții și medalii:

-Crucea comemorativă cu baretele Mărășești – 1918;

-Ordinul „Sfântul Stanislas”, cu spade și fundă, clasa a III-a (rus) – 1918;

-Medalia „Victoria” – 1921;

-Ordinul „Coroana României”, clasa a V-a – 1925;

-Semnul Onorific de Aur pentru 25 de ani de serviciu militar – 1932;

-Medalia Aeronautică, clasa a III-a – 1935;

-Semnul Onorific de Aur pentru 30 de ani de serviciu militar – 1936;

– Medalia  Centenarului Regelui Carol I;

-Ordinul „Polonia Restituta”, în grad de ofițer;

-Steaua României, clasa a IV-a – 1941;

-Crucea de Fier, clasa a II-a;

-Medalia Aeronautică, clasa I și clasa a II-a;

-Medalia „Victoria asupra Germaniei”, acordată de generalul colonel Susaikov.

Sursa: Arhivele Ministerului Apărării Naționale, Centrul de Studii și păstrare a Arhivelor Militare, fond D.C.I.,nr. 4169; fond Comandamentul Forțelor Aeriene, Biroul 1, inv. 1020; fond Gruparea Aeriană de Luptă, dosar 1.

Prof.dr. Cornel Mărculescu