A vorbi despre Eminescu, înseamnă a vorbi despre trecut , prezent și viitor, pentru că el a fost, este și va fi.
Eminescu nu este un nume. Este un cuvânt compus din dor, din dragoste, din iubire de neam și țară, din umilință, din suferință, din răzvrătire. Și toate acestea sunt nepieritoare, făcând ca poetul nepereche să devină nemuritor.
A avut o viață pământeană scurtă , pe care a trăit-o în două lumi paralele, ca orice om hărăzit de Dumnezeu șă îndeplinească o misiune pe acest pământ. A fost om și poet!
Mihail Eminovici, cel care, ca orice muritor de rând, s-a înfruptat cu lăcomie din cele lumești, copilărind ca toți copiii, cutreierând câmpurile și pădurile, cel care a studiat , a muncit, s-a distrat, a iubit și a fost iubit, a suferit din dragoste, a căzut în ispită, și-a iubit neamul și țara, s-a îmbolnăvit…și a murit, lucruri firești, care te definesc ca om, s-a contopit la un moment dat cu Mihai Eminescu, cel ales să dăinuie peste timp, poetul.
Eminescu, Luceafărul poeziei universale,dăinuie peste timp, pentru că el a fost unealta lui Dumnezeu pe pământ!
Poezia sa, s-a născut printre stele, printre constelații, transmisă în eter, întruchipată în acea nebunie poetică,pe care cei mai mulți o consideră boală! Cum poți fi bolnav de…cuvinte?
Cuvintele sunt vindecătoare, eliberatoare, nemuritoare …
Tocmai de aceea Eminescu a fost, este și va fi!
Flori Bungete