”Cele zece categorii de cuvinte”
Partea a cincea: ”verbul – categoriile gramaticale ale acestuia – timpul”

În articolul precedent am vorbit despre mod. Spuneam că ”diateza, modul și timpul sunt categorii gramaticale specifice verbului.
Astăzi vom intra în lumea timpurilor verbelor începând cu ideea că timpul apare ca o ”succesiune ireversibilă a fenomenelor”. Vom vorbi despre originea cuvintelor ”prezent”, ”trecut”, ”viitor”, ”perfect”, ”compus”, ”simplu” și ”imperfect”.
Cuvântul ”prezent” provine din latineștile ”præsentem, præsum”, compuse din ”præ” care înseamnă ”înaintea, în fața” și din verbul ”sum” care înseamnă ”a fi”. Cu alte cuvinte cuvântul ”prezent” înseamnă ”a fi chiar aici, de față”.
Cuvântul ”trecut” are legătură cu verbul ”a trece” provenit din latinescul ”traicere”, compus din ”trans” care înseamnă ”prin”, ”peste”, ”dincolo” și din ”iacio” care înseamnă ”a arunca”. Vorbim aici despre o traversare și o aruncare a prezentului în urmă, devenind astfel trecut.
Cuvântul ”viitor” provine din verbul ”a veni”. Atunci când ”tu vii”, înseamnă că încă nu ai ajuns încă în locul în care ți-ai propus să ajungi, ceea ce înseamnă că vei ajunge acolo în viitor.
Cuvântul ”perfect” provine din latinescul ”perfectus” compus din ”per” care înseamnă ”prin” și din ”fectus-facere” care înseamnă ”a face”. ”Perfect” indică o acțiune deja ”încheiată” specifică trecutului, care nu mai acceptă alte completări pe linia timpului.
Cuvântul ”imperfect” indică tot o acțiune specifică trecutului, însă ”neîncheiată”, ceea ce presupune că mai acceptă completări pe linia timpului.
”Mai mult ca perfectul” indică o acțiune specifică trecutului ”încheiată”, care se petrece înaintea unei acțiuni deja considerată ”perfectă”, adică ”încheiată”.
Dacă ”simplu” presupune existența unui singur element (provine din latinescul simplex), ”compus” (constituit din ”com” care înseamnă ”cu” și din ”pus” care provine din verbul ”a pune” – adică ”a pune împreună”) presupune existența a două sau mai multe elemente care formează un întreg. ”Perfectul simplu” este compus dintr-un singur element, pe când ”perfectul compus” are două elemente. Îmi iau rămas bun prin a spune că eu am definit doar termenii prin care aceste timpuri sunt denumite. Rămâne să descoperiți voi toate timpurile și nuanțele acestora din punct de vedere gramatical.
Pe data viitoare!

Constantin Teodor Cernat

Bibliografie:
Beschrelle, nouvelle édition. La grammaire pour tous.
Gramatica română. Etimologia și sintaxa. Ediția a treia revăzută de I.A. Candrea, 1945. H. Tiktin.
www.dexonline.ro
https://www.littre.org/definition/article
https://www.dictionnaire-academie.fr
https://fr.wiktionary.org
https://www.etymonline.com