Şcoala
(…) Prima şcoală din Gemenea a funcţionat în clădirea care s-a dărâmat, şi care a fost construită în curtea lui Marinache Parnia fiul lui Marin Parnia din com. Cândeşti-Vale, satul Aninoşani, care a fost autorul întregului neam «Parnia». Actualmente acest teren este al locuitorului Stan P. Parnia nepotul lui Marinache Parnia, şi mai precis alături de poartă a respectivului.
Această clădire a fost cu două camere şi culoar pe mijloc. Construcţia a fost din piatră, aşa cum s-a văzut până în zilele copilăriei mele. O cameră a servit ca primărie, iar una ca şcoală. Data înfiinţării şcoalei rămâne de stabilit. Nu cunosc numele primului învățător. Apoi au urmat ca învățători la Gemenea din secolul al XIX-lea și până în primii ani ai secolului XX: Ciorănescu I. (din comuna Râul Alb), Dumitru Ioan (originar din comună), Rădulescu Ioan (din Voineşti), Andreescu Iosif (din Gemenea. Acesta a funcţionat până la începutul răsboiului (1916-1918) precum și după război), Traian Popescu (din Văcăreşti, care a funcționat până în anul 1918). Apoi au funcționat la Gemenea ca învățători: Cristescu Dumitru (din Gemenea), Săvulescu Gheorghe (din Văleni stabilit aici), Zăbavă Adrian (din Văleni stabilit aici), Marinescu Ioan, Marinescu Niculina (din Cândești stabiliți aici), Şuculescu I. (din Măţău), Cojocaru Elena (din Voineşti), Istrătescu I. (din Voineşti).
După războiul din anii 1940-1945, pe lângă numărul mai mare de copiii care trebuiau şcolarizaţi, în comuna Gemenea potrivit noilor reforme ale şcoalei se înfiinţase aici Gimnaziul de 7 ani. Au funcționat ca învățători și profesori la Gemenea: Tătăranu Nicolae, Marinescu Nicolae, Marinescu Vasilica, Dârstaru Elena, Paraschiv Marcela, Dumitrescu Iulian, Dumitrescu Maria, Marinică Elena, Tutealcă Elena, Aldescu Elena, Şerban Gheorghe, Şerban Maria, Stan Elena, Anca Miron. Mihăescu (…), Marinescu Ovidiu, Toader Vasile. […].
Biserica
În satul Gemenea nu se cunoaşte când a fost construită prima biserică (…). Bisericile care au slujit satului Gemenea, mai înainte de 1814, dată care se citeşte pe pisania bisericii celei vechi din cimitirul Onceşti, s-au dărâmat, rămânând numai locul însemnat, unde a fost prima sau primele biserici, dar fără să se poată citi nici o inscripţie precisă (…). Faptul că construcţia de la Oncești din 1814 a fost făcută din lemn (…) pictura nu s-a putut păstra decât parțial iar în timp clădirea s-a deteriorat. De asemenea nu a avut obiecte sau „odoare de preţ”. La Oncești s-a construit o nouă biserică nouă de zid prin anii 1912-1914 (…).
Nu se știe când s-a construit prima biserică în satul Brătuleşti. Legenda spune că biserica a fost construită de către Uţa Bratului şi fraţii săi Ştefan şiToader, care ar fi fost haiduci.
Biserica veche a fost construită acolo unde azi se află crucea de pe malul Vâlcelei Valea Mare de lângă drumul ce duce în curtea Bisericei, în faţa porţei de intrare (…).
Actuala biserică a fost zidită de locuitori din Brătulești și sfințită în anul 1868 apoi renovată prin anii 1945-1946 (…)
Monumente istorice
Pe raza administrativă a comunei nu avem prea multe monumente istorice, deşi pe aci a fost principala trecere spre Ardeal, adică drumul de legătură între Ardeal şi Ţara Românească. Singurele exemplare existente sunt „Crucea de piatră” de lângă Monumentul Eroilor care a fost ridicată pe la anii 1600 pe locul unde acum s-a construit Căminul Cultural (…) și care a fost mutată de Preotul Dumitru Iosifescu, pe locul unde se găseşte acum
Alt monument istoric este Crucea de piatră de la Valea lui Băr de pe vechiul drum (…) Din cauza vremurilor (sau poate din răutatea oamenilor) i s-a rupt un braţ care îi zace alături. Se spune că este ridicată tot în timpul lui Mihai Viteazu de către un boier al lui (…). Al treilea exemplar de acest fel este Crucea de piatră de la Burlăneşti pe malul Văii Cărbunului, zisă şi Valea lui Buliman, fiindcă e formată din două pârae, şi face şi hotarul cu com. Voineşti. Aceasta e de dimensiuni cu mult mai mari, şi datează cam tot de aceleaşi vremuri. Nu departe de acest loc (cel mult 1 km) se poate vedea pe terenul I.C.H.V. Voineşti terenul numit „Cetate” unde şi azi se mai poate vedea o ridicătură de pământ în mijlocul Câmpului, care după părerea unor specialişti ar fi de pe vremea lui M. Viteazu, iar după alţii, chiar de pe vremea Romanilor (…).
Şi Mihai Viteazu în frământata lui domnie a staţionat foarte mult pe Valea Dâmboviţei, şi Romanii care erau interesaţi în căutarea aurului, care aşa cum arată urmele de exploatare de pe dealul Crucilor, au fost obligaţi a-se întări cu cetăţi de apărare dinspre sud, de unde puteau fi atacaţi mai uşor de alte popoare. Această din urmă ipoteză, deşi verificată o confirmă şi D. Ştefănescu în dicţionarul turistic intitulat «Leaota şi Valea Dâmboviţei», adică e vorba de «Legiunea 13 Romană», care după terminarea răsboiului se ocupa cu exploatarea minelor de aur.Deci ar fi fost posibil ca şi aci să fi fost o subunitate a Legiunei 13, care făcea securitatea minei, precum şi a drumului de trecere în Ardeal. De aci se zice că îşi trage numele com. Gemenea, adică de la «Legiunea 13 Romană Gemina».
Alături de aceste cruci, care se păstrează şi astăzi, au mai dăinuit până acum 40-50 ani nişte cruci de lemn în partea de apus a satului Onceşti – la punctul «Crucile Cocoanei». Această poiană unde se găseau acele cruci, este acum complet împădurită de organele silvice, şi se găseşte acolo de unde începe spre apus: Dealul Perilor, Piscu Ţuţuianu, Dealul Bercului, Dealul Râpei Oanei, şi altele.Tot din acest podiş pleacă pâraele: spre Răsărit Valea Rudei şi Valea lui Băr, spre apus, Valea cu Hotaru, avem acest nume pentru că pe acest fir de apă a fost hotarul dintre judeţul Dâmboviţa, şi judeţul Muşcel, Valea Roşie, care apucă spre apus şi miazăzi, amândouă formând Valea Boteştilor. Aici se zice că a fost chiar han, fiind o principală răspântie de drumuri.
VA URMA
Iulian Oncescu
