II.2. Gheorghe Săvulescu, Monografia şcolii primare din satul Onceşti, comuna Gemenea, judeţul Dâmboviţa (1940)

MONOGRAFIA ŞCOLII PRIMARE DIN SATUL ONCEŞTI, COMUNA GEMENEA, JUD. DÂMBOVIŢA

Făcută de Gh. E. Săvulescu, învăţător comuna Gemenea, jud. Dâmboviţa

Plecând din oraşul Târgovişte, fosta capitală a Ţării Româneşti, pe şoseaua naţională ce duce spre Câmpulungul Muscelului, după ce ai străbătut, în patru ore de mers cu trăsura, cei 30 km, calea jumătate dintre aceste două oraşe, ajungi în frumoasa comună Gemenea.

Această comună este formată din trei sate, care de care mai deosebit prin frumuseţe şi bogăţie. Două dintre ele, situate în partea de miazăzi: Brătuleşti, care e şi satul de reşedinţă al comunei, în partea stângă a râului Dâmboviţa, şi Onceşti, situat în partea dreaptă a aceluiaşi râu, iar unul – Capul Coastei – e aşezat în partea de miazănoapte, de o parte şi de alta a Dâmboviţei, care, după cum vedem, împarte comuna în două părţi, în direcţia nord – sud.

Data înfiinţării acestei comune nu se poate şti. Se zice că numele de Gemenea şi l-ar fi luat de la Legiunea XIII Gemina romană care, în timpul cât Dacia a stat sub romani, ar fi trăit prin aceste locuri, unde se ocupau cu scoaterea aurului ce se găseşte în satul Onceşti.

Trecutul istoric al şcolii. Pe la începutul secolului al XIX-lea, numărul ştiutorilor de carte din acest sat, de altfel ca în toată comuna, era foarte redus. În afară de personalul bisericii, mai puteau citi şi scrie numai câţiva săteni, care au învăţat tot pe cărţile bisericeşti, de la preoţii sau dascălii bisericilor.

La 1859, s-a înfiinţat în comună [şcoala] în satul Brătuleşti, la care urmau copiii din toate satele. Primii învăţători nu au avut o pregătire specială şi abia în anul 1891 a fost numit învăţător cu şcoală.

În anul 1906, avându-se în vedere distanţa prea mare de la Capul Coastei până la şcoală – 6 km -, cum şi numărul însemnat de şcolari, s-a înfiinţat şi în acel sat o şcoală cu un post.

În anul 1914 se înfiinţează la şcoala din Brătuleşti şi postul 2.

Deşi nu mai veneau copiii de la Capul Coastei la şcoala din satul de reşedinţă, aplicându-se şi obligativitatea, numărul şcolarilor a crescut în aşa măsură că, în anul 1914, s-a înfiinţat al II-lea post, la început de suplinitor, iar în 1915 s-a făcut post de titular.

În urma războiului pentru întregirea neamului, dându-se o mare însemnătate ştiinţei de carte şi fiindcă şcoala era prea populată şi pentru a menaja micii copilaşi din satul Onceşti, care urmau în cl. I şi II, scutindu-i de a mai trece podul peste râul Dâmboviţa, pentru a merge la şcoala din Brătuleşti, în anul 1919 s-a propus de către revizoratul şcolar înfiinţarea postului al III-lea la şcoala Brătuleşti, dar să funcţioneze cu clasele I şi II divizionare la Onceşti.

Pe tabloul de propuneri pentru înfiinţare de posturi scria aşa: „Postul III la Brătuleşti cu cl. I şi II divizionare la Onceşti”.
La minister s-a înţeles greşit şi a înfiinţat postul 3 la Brătuleşti şi posturile I şi al II-lea divizionar la Onceşti.
Astfel a luat fiinţă şcoala primară în satul Onceşti, odată cu venirea subsemnatului în postul al III-lea nou înfiinţat la şcoala din Brătuleşti.
Primii învăţători ai acestei şcoli au fost: în postul I d-l Ion C. Istrătescu, din comuna Drăghiciu, satul Văcarea, judeţul Muscel, unde-şi are în prezent postul. Deşi era absolvent al Şcolii Normale, neavând satisfăcută legea recrutării, a fost numit cu titlul de suplinitor. În postul II a fost numită suplinitoarea Eleonora Ionescu, din comuna Voineşti, absolventă a Şcolii de ţesătorie. A funcţionat până la 20 ianuarie 1920, când a fost înlocuită cu Alexandrina C. Slăninoiu, din comuna Văleni, judeţul Muscel, absolventă a şcolii de menaj.
Subsemnatul, în calitate de secretar al comitetului şcolar Gemenea, împreună cu primarul şi notarul comunei, am închinat pentru şcoală o casă pustie a lui Onisim Ilinca. Acea casă era joasă, cu ferestre mici, pe jos cu pământ, deci foarte neigienică. Aici a funcţionat însă patru ani de zile. De asemenea, am procurat şi mobilierul necesar, parte s-a împrumutat la şcoala din satul Brătuleşti, care avea mobilierul nou, fiind făcută numai din anul 1914.
În această casă a funcţionat numai un post cu clasa I, iar un post a trecut tot la şcoala Brătuleşti, unde au urmat înainte elevii claselor II, III şi IV, şi, făcându-se patru învăţători, au urmat cursurile după tipul urban, desfiinţând astfel tipul rural. Toate acestea s-au făcut fără vreo aprobare a autorităţilor şcolare.
Tot aşa s-a procedat şi în anul şcolar 1920/21, fiind ca învăţător în postul I Ion I. Stănescu, cu titlul de suplinitor, având patru clase de gimnaziu, şi a funcţionat în Onceşti, iar în postul 2, care era trecut la Brătuleşti, a fost numită suplinitoarea Elisaveta Stroescu, tot din Izvoarele – Dâmboviţa, absolventă a şcolii de ţesătorie.
În primăvara acestui an şcolar, cu ocazia unei inspecţii şi din cauza lipsei de populaţie, inspectorul general şcolar Costescu a dispus desfiinţarea postului al II-lea divizionar de la această şcoală. Astfel a rămas la această şcoală numai un singur post.
În anul şcolar 1921/22 a fost numit Ion N. Şucu din comuna Măţău, jud. Muscel, învăţător cu titlul provizoriu, nou numit în învăţământ, care în anul şcolar 1922/23 s-a transferat în judeţul Muscel. În anul 1922 postul a fost ocupat de I.N. Marinescu, din Cândeşti Deal, fiind nou numit în învăţământ cu titlul provizoriu. [El funcţionează] şi astăzi la această şcoală, fiind directorul ei.
În anul şcolar 1927 s-a înfiinţat şi postul 2, pe baza raportului făcut de d-l director şi a propunerii făcută de comitetul şcolar, al cărui preşedinte era subsemnatul, secretar fiind d-l coleg A. Zăbavă, de la şcoala Brătuleşti.
Acest post a fost ocupat de d-na Niculina I. Marinescu, soţia actualului director, şi a funcţionat la această şcoală până la 1 septembrie 1939, când s-a transferat la şcoala din satul Brătuleşti, pentru motivul că are locuinţa vecină cu numita şcoală, ivindu-se vacanţă prin pensionarea d-lui Iosif Andreescu.
Atât d-l I. N. Marinescu, cât şi d-na Marinescu au luat totodată definitivatul în anul 1926, gr. II în anul 1933, rectificându-se vechimea de la 1 ianuarie 1931, iar gradul I în anul 1937.
De la data înfiinţării postului 2 s-au oprit la şcoala Onceşti elevii cursului elementar.
În anul 1939, septembrie 1, postul 2 a fost ocupat de d-na Elena Popescu-Toma, din comuna Boţeşti, satul Greci, d-sa venind din Basarabia, unde a funcţionat primul an de învăţământ, în afară de un an de suplinire pe care l-a făcut la şcoala din Voineşti – Dâmboviţa.
Şcoala a funcţionat în casă cu chirie până în toamna anului 1936, când s-a mutat în noul local, care s-a putut construi în modul următor.
În anul 1922 s-a înfiinţat un comitet pentru construcţia unui local de şcoală, dar având ca preşedinte un cetăţean din satul Brătuleşti şi învăţătorul local fiind cu gândul de plecare, nu s-a putut face mare lucru, mai ales că nu aveam nici terenul necesar construcţiei.
În anul 1924 s-a refăcut comitetul, alegându-se alt preşedinte din satul Onceşti şi abia până în anul 1935 s-a putut face rost de teren, rupându-se, după toate formele legale, suprafaţa de 900 m2 din terenul bisericii de la punctul „Scursura Seacă”, cu următoarele vecinătăţi: la răsărit şi miazăzi cu restul proprietăţii bisericii Onceşti, la apus cu moştenitorii Ion Dârstaru şi la miazănoapte cu şoseaua judeţeană Gemenea – Cândeşti – Măneşti. În acest timp s-au strâns şi ceva bani (22.232 lei) cu care s-a pornit a face cărămida [dar şi lemnele necesare] care nu s-a putut arde bine şi când s-a început construcţia a trebuit să fie arsă din nou.
În anul 1935 s-a refăcut iarăşi comitetul, având următoarea formaţie: Preşedinte D-l Iosif I. Dârstaru perceptor, Ion N. Marinescu, directorul şcolii, ca secretar subsemnatul Gh. E. Săvulescu casier şi domnii: I.N. Tătăranu, primarul comunei, Pr. N.C. Popescu, H.D. Dârstaru, Spiridon D. Dârstaru, Victor Şt. Oancea, D-tru Gh. Simion, D-tru I. Mihăescu, Constantin I. Barbu şi Toma N. Ţuţuianu, membri.
Având terenul asigurat, având şi o sumă frumoasă asigurată-peste 70 mii lei din excedentul comunei din anii precedenţi, plus 15 mii prevăzuţi în bugetul comunei pe anul în curs, iar în bugetul comitetului şcolar 4000, s-a pornit la lucru. Îndată ce locuitorii au văzut că este vorba să se facă treabă, au dat şi sprijin într-o măsură foarte mare. Toatră piatra necesară, soclul fiind făcut din lespede, nisipul pentru tencuieli, apa, cum şi o parte din materialul lemnos şi ţiglă s-a adus în mod gratuit de locuitori.
Având toate acesta la îndemână, cum şi asigurarea d-lui Prefect al jud. Dâmboviţa că dacă începem lucrul ne ajută cu sume frumoase, am cerut să ne trimită un delegat al serviciului tehnic pentru a bate ţăruşi ca astfel să începem lucrul.
VA URMA