Nicolae C. Popescu, Memoriu despre locuitorii comunei Gemenea din judeţul Dâmboviţa şi hotarul moşiei Gemenea, Tipografia Dâmboviţa, Târgovişte, 1921

Despre drepturile Monastirei Radu-Vodă
Inginerul Zefchide grec, stând pe vremuri în foarte bune raporturi ca hotarnic al monastirilor cu toată erarhia grecească, a crezut că după ce a făcut hotărnicia Mon. Sf. Gheorghe pentru care luase autorizaţie specială dela tribunal cu oficiala No. 3651, în curând va fi însărcinat şi de Monastirea Radui Vodă să-i facă hotărnicia şi pentru ca să nu se mai deranjeze să vie la Gemenea, îşi închipue şi dela el mai trage o sfoară de 1/6 Monastirei Radu-Vodă. Se face că ocoleşte această sfoară închipuită câteva deluiţe. Nici nu le ocoleşte pe toate nici nu le lasă. Nu menţionează în scris cine le ţine şi ce întindere are, cum procedase în sfoara ce dă Mon. Sf. Gheorghe.
Când de fapt Monastirea Radu-Vodă a posedat dela danie numai delniţele sale nesupărată de nimeni, ce sunt răspândite peste tot hotarul, iar nici de cum o sfoară anumită. Cercetând planul şi hotărnicia se constată evident că Zefchide cu aceasta urmărea a lua plata şi dela Mon. Radu-Vodă ca să-i facă hotărnicia fără însă a se mai deranja să mai vie la faţa locului, la Gemenea. De aceia a făcut o lucrare necomplectă şi neserioasă pe care nu se poate pune bază. Aşa că Mon. Radu-Vodă fără a porni vre-un proces şi fără a se prezenta în procesu pornit de Mon. Sf. Gheorghe Nou, nepuând nici o concluzie, necercând nimic, tribunalul n’a judecat şi nici n’a atins cel puţin întru nimic raporturile de codevălmăşie dintre ea şi moşnenii Gemeneni, procesul nepurtând asupra drepturilor ei, nu i s’a adjudecat nimic prin sentinţa din 1862 şi totuşi fiindcă mai în urmă după secularizare, statu reprezenta şi reprezintă astăzi ambele interese, Curtea de Apel găseşte partea acestei Monastiri Radu-Vodă, că e confirmată deja de Tribunal, că astfel e scoasă demult din litigiu şi indiviziune. Cu totul inesact se afirmă o posesiune de fapt.
Ce importa când se poate pune ultima piatră pe gura moşnenilor printr’un dispozitiv prin care li se recunoaşte 4/6 din întreaga moşie din Gemenea, căutând astfel să li se tae orice pretenţiuni pentru mai mult, ori cum ar vrea să le formuleze.
Trebuie să se ştie că pe acolo pe unde Zefchide determina sfoara Mon. Radu-Vodă, iar Curtea presupune posesiunea neîntreruptă, e cu totul contrariu, moşnenii au posedat întotdeauna până la punerea sechestrului judiciar la 1878, iar Mon. Radu-Vodă niciodată. Moşnenii au posesiunea.
În cercetările istoricilor şi juriştilor e de mare importanţă a se cunoaşte origina obştilor de moşneni şi a formei proprietăţei lor indivize. Asupra acestor cestiuni, încercările abundă. Prea puţini au încercat şi au căutat să-şi întoarcă ochii nu numai către începuturile lor, dar să privească mai ales către vremurile din urmă de decădere şi dispariţiune a averilor moşnenilor. În lucrările de curând au căutat să expue şi acest lucru, aşa Radu Rosetti din tratatu „Pământ, săteni şi stăpâni”, se constata că toate mijloacele permise şi nepermise le-au întrebuinţat boerii pentru a se vârî în proprietatea obştelor, dobândind întâi câţi-va stânjeni în devălmăşie şi în urmă luându-le iute sfori întregi, de multe ori, chiar toată moşia.
Din cauza dreptului de protimis ce exista altădată, erau uneori piedici şi atunci deniile către Monastiri îşi găseau acelaş rost pe care îl aveau boerii.
Cine ştie în ce condiţiuni Mon. Sf. Gheorghe Nou şi Radu-Vodă, au mijlocit să intre în moşia Gemenea. În toată durata procesului secular dintre ele şi moşneni, n’au produs niciodată titlurile lor de proprietate chiar când au fost obligate s’o facă.
Dar cotropirile ce se făceau sub ocrotirea vechilor legiuiri să nu se creadă că au încetat sub cele noi. S’a spus doar în plin parlament. Cazurile sunt prea numeroase şi Dl. Ministru ştie ca şi mine că s’a răpit moşnenilor în acest mod mii de ha. De pământ. (M. Alexandrescu), Şedinţa Senatului dela 28 Ianuarie 1900. Desbaterile privitoare la art. 75 din pr. civ. De ce ar contrazice obştea moşnenilor Gemeneni, acest proces istoric de înstrăinare de pământ, de ce n’ar aduce şi ea tributul cuvenit în această frumoasă circulaţie a bunurilor şi ar împiedica că „evolueze” proprietatea către alte forme mai superioare. Aşa la noi Mon. Sf. Gheorghe se judecă şi fără acte de danie. Câştigă 1/6 din hotar deşi posesiune avea numai pe delniţe, dar este mai frumos că Mon. Radu-Vodă fără să prezinte acte, dar şi mai frumos fără să se judece, i se confirmă 1/6 din hotar. Putea să se studieze şi să se citească anaforaua celor 24 boeri dela 1755 invocată de Zefchide la începutul hotărniciei căruia şi el deşi neautorizat să-i facă hotărnicia Radului-Vodă, trebue să se supue căci iată ce spune în această anafora: „Moşia de munte nu se aseamănă cu moşia de câmp, căci care unde şi-a găsit loc şi-a făcut casă şi la alt loc a curăţat pădurea de şi-au făcut livezi de pruni sau loc de hrană, iar moşia de pădure fiind deopotrivă se stăpâneşte deavalma, luându-şi fiecare partea după delniţele ce au. Monastirei Sf. Gheorghe Nou, care după arătările lui Zefchide, a avut delniţe de 269 1/2 pogoane i se dă cu totul 1/6 din hotar, adică i se mai dă peste delniţele sale din pădure 930 1/2 pogoane, în total 1200 pog.
De ce Monastirei Radu-Vodă care după arătările lui Zefchide nu au avut cât Mon. Sf. Gheorghe, ci numai pe jumătate 142 1/2 pogoane i se dă în pădure mai mult când legiurile arătate prin diferite anaforale ca cea din 1755 menţionată, din 1780 a lui Alexandru Ipsilante, din 1785 a lui Mihai C. Racoviţă Voevod, spun că în hotarul deavălmaş să stăpânească proporţional cu suprafaţa delniţelor ce are. De ce Mon. Radu-Vodă care i se mai cuvine 494 pogoane devălmăşie i se dă 1/6 din hotar adică 1057 pogoane contra principiului legiuit prin atâtea anaforale? Îi se dă în pădure mai mult decât Monastirei Sf. GheorGh. Deci noi socotim că nu poate să ia mai mult decât proporţional cu suprafaţa delniţelor vechi ce a avut la 1851. Deşi Zefchide da porţiunea Mon. Radu-Vodă imediat lângă sfoara Mon. Sf. Gheorghe, noi socotim întru cât satele Onceşti şi Brătuleşti ce aparţin com. Gemenea, sunt la o distanţă de 4 klm. de C. Coastei, lipsite de un izlaz, cerem să se satisfacă nevoile acestor sate din drepturile acestei Monastiri după cum urmează. Va rezerva terenurile necesare pentru şcoale, biserici, instalaţiuni speciale, industriale, forestiere, etc.
Din terenurile sale înfundate (delniţe) va complecta împroprietărirea dela 1864, iar pe terenurile ce vor rămânea din delniţe, se va face noui împroprietăriri.
Cu tot celalt drept bine determinat sau va rămânea în obştea moşnenilor Gemeneni având un rol important în administrarea şi controlul obştei. Se va constitui un izlaz pentru cele două sate Onceşti şi Brătuleşti.
Un izlaz bun şi potrivit ar fi lărgind crivinile şi zăvoaiele albiei Dâmboviţei pe ambele laturi pentru ambele sate.
Prin plantaţiuni sistematice făcute cu timp după un plan bine determinat, s’ar canaliza şi determina cursul apei Dâmboviţa, aşa că prundu apărat şi fixat prin plantaţiuni umbrit ar deveni cu timpul un bun izlaz cu adăparea la îndemână.
Fiindcă din Gemenea începe lărgirea apei Dâmboviţei, s’ar putea face începutul canalelor de irigaţie pe ambele laturi ale râului.
Cu concursul unui inginer experimentat, uzând de dreptul ce statul are aci, s’ar organiza această comună după cele mai noi şi experimentate sisteme din alte ţări.
Terminând cu dreptul sau partea cuvenită statului, voi arăta şi situaţiunea moşnenilor.

VA URMA

Iulian Oncescu