Nicolae C. Popescu, Memoriu despre locuitorii comunei Gemenea din judeţul Dâmboviţa şi hotarul moşiei Gemenea, Tipografia Dâmboviţa, Târgovişte, 1921

Despre drepturile Monastirei Sf. Gheorghe Nou
La 1847 egumenul Monastirei Sf. Gheorghe Nou, cere a se autoriza de judecători un hotarnic întru alegerea hotarelor moşiei Gemenea şi altor moşii.
La 1859 se depune hotărnicia lucrată de inginerul Zefehide la 1851. La 1862 Trib. Dâmboviţa dă hotărârea şi de atunci a stat până la 1904, timp de 42 ani înaintea Curţii de Apel. Mai bine de 20 ani moşnenii au putut cere perimarea apelului şi n’au făcut-o, iar reprezentanţii statului, totuşi au găsit a susţine că moşnenii au fost totdeauna foarte vicleni şi de rea credinţă.
Câştigaseră la Tribunal, au pierdut în apel. Curtea de apel a găsit că au pierdut şi la Tribunal. S’au judecat bieţii oameni cu călugării greci faţă de doi domni greci şi au rămas pe călugăr, iar azi cu o justiţie cu mult incomparabil superioară justiţiei din vremurile acelea de umilire şi împilare streină, azi cu judecători români, faţă de Statul Român, ei au pierdut. La 1780 le glăsuia lor din hotărârea veliţilor boeri întărită de domnul ţărei: „Asemenea le găsim şi noi cu a le fi stăpânirea cu bună pace moşnenilor şi de acum înainte, după cum le-a fost din vechime, cu bună pace de către egumenul Sf. Monastiri a Sf. Gheorghe şi egumenul să-şi stăpânească dania ce are dela Safta Logofeteasa şi Despa Drăgoiasca, după zapisurile şi scrisurile ce va fi având”. Iar la 1904 când judecătorii cunoşteau mai bine desigur teoria probelor, Curtea de apel găseşte că actele pe care moşnenii le arătau în apărare „nu arată care e partea acestora în moşia Gemenile”, punând astfel în sarcina pârâţilor, obligaţiunile de a proba drepturile, iar nu statului reclamant.
S’au judecat moşnenii pentru partea Monastirei Sf. Gheorghe Nou şi s’au trezit că li se spune că au pierdut de mult partea Monas. Radu-Vodă, care nu ceruse nimic dela ei. Numai prin faptul că astăzi pentru amândouă monastirile este un singur preoprietar, Statu, care doreşte să i se constitue şi Mon. Radu-Vodă, o sfoară cât a Monastirei Sf. Gheorghe.
Pentru a se cunoaşte însemnătatea intereselor în joc, trebue să se ştie: întreg hotarul comunei Gemenea are vreo 3600 ha. de pământ sau 7200 pogoane;
Statul pretinde numai pentru partea Monastirei Sf. Gheorghe 1/6 din tot hotarul, adică 1200 pogoane, în care intră şi delniţele acestei mânăstiri, ce după hotărnicia lui Zefchide dela 1851 au o suprafaţă de 269 1/2 pogoane risipite în tot hotarul moşiei Gemenea.
Numai cu această Monastire s’a judecat moşnenii. Numai ea a cerut hotărnicia la 1847 şi Curtea de Apel şi Casaţie i-a confirmat planul şi hotărnicia inginerului Zefchide dela 1851. Starea lucrurilor de la 1851, de cea de astăzi, diferă foarte mult, aşa că face imposibilă aplicarea abliteram a acestei hotărnicii.
Căci între 1851 şi prezent s’a interpus împroprietărirea dela 1864, în situaţiunea de atunci fără să ţină socoteală de hotărnicia lui Zefchide, care dela început fiind părtinitoare monastirilor, s’a socotit irealizabilă. Există delniţe făcute după 1851 pe care sunt multe căminuri, casele familiilor de clăcaşi şi moşneni, silişti cu pomi şi locuri de arătură. Chiar în cei 13 ani dintre 1851-1864 s’au făcut multe delniţe.
La 1864 trei erau titulari proprietari, pe comta cărora s’a făcut împroprietărirea.
1) Pe proprietatea Monastirei Sf. Gheorghe Nou, s’a împroprietărit trei clăcaşi de frunte, 12 pălmaşi şi 5 căminaşi, în total pe 141 de pogoane şi 618 stânjeni.
2) Pe proprietatea Monastirei Radu-Vodă s’a împroprietărit: 2 clăcaşi de frunte, 6 de mijloc şi 3 pălmaşi, în total pe 52 pogoane şi 222 stânjeni.
3) Pe proprietatea moşnenilor deşi agricultori s’a împroprietărit un clăcaş de frunte, 8 de mijloc, 15 pălmaşi şi 18 căminaşi, în total 145 pogoane şi 113 stânjeni.
Toţi aceştia au fost împroprietăriţi pe delniţe şi noi şi vechi ale proprietarilor respectivi, aşa că executându-se hotărnicia lui Zefchide dela 1851 confirmată, abliteram, expropiază din căminurile şi casele lor, o mulţime de clăcaşi şi pe moşneni din delniţe.
Însuşi Monastirea Sf. Gheorghe, când a cerut hotărnicia, se plângea prin egumenul său că i se cotropeşte moşia, că fac alţii delniţe, se constata ca şi ea prin arendaşul său făcea delniţe noui, aşa că la 1864 a împroprietărit pe clăcaşii săi pe astfel de delniţe, încât astăzi executând hotărnicia anterioară de la 1851, este forţată a expropia clăcaşii săi cari chiar dela ea sau stat, ş’a răscumpărat pământul.
Din aceasta se constată că pricipiul de a face delniţe, are o aplicaţie veche şi nu trebue acuzaţi moşnenii numai, de aceasta.
Majoritatea locuitorilor nu cunosc efectele executorii acestei hotărnicii, aşa că mulţi din cei supuşi expropierii, înconştienţi cer agitaţi de intriganţii inconştienţi, executarea fără a se ocupa de modalitate.
Însă stăpânirea şi oamenii întregi la minte, însărcinaţi cu această lucrare, trebue să ţină seamă că generaţiuni întregi dela 1851 şi până astăzi au muncit la casele, căminurile şi plantaţiunile lor şi când se vor vedea scoşi, este o jale atât pentru clăcaşii cât şi pentru moşnenii ce cad în această sfoară. Deci dar soluţiunea este aceasta:
Domnii ingineri hotarnici autorizaţi a pune în executare hotărnicia lui Zefchide, pentru care vor presta înainte de începerea lucrărei, jurământul în localitate, dorim să binevoiască a veni la faţa locului şi executând, vor constata câţi şi care sunt clăcaşii şi moşnenii ce stau pe delniţe ocolite şi care sunt clăcaşii şi moşnenii ce posedă delniţe noui neocolite la 1851 şi ce întindere ţiu. Şi care sunt şi venetici, care au venit aci ca servitori şi s’au stabilit aci fără nici un titlu pe această moşie care din cauză că moşnenii erau în judecată cu statu neştiind la ce rezultat es, nu au avut destulă autoritate a-i împiedica ca să nu cuprindă pământ din acest hotar.
După ce face această constatare şi pune un paralelism între planul lui Zefchide şi un alt plan de fapt în care sunt arătate terenurile ce deţin unii şi alţii în plus cu o altă culoare, va raporta această situaţiune Ministerului de Domenii ca un tablou de numele persoanelor actuale, ce întindere deţin şi la ce punct din număr după planul arătat se găsesc.
După ce se va constata actele anterioare lui 1851 de care Zefchide nu a ţinut socoteală la hotărnicie, de prisosu ce la unii se vor constata fie moşneni, fie clăcaşi spre a nu fi expropiaţi, va aplica principiu răscumpărării cu bani pe un preţ fix de pogon şi convenabil, ţinând socoteală că îmbunătăţirile şi plantaţiunile se datoresc muncei lor şi părinţilor lor şi judecăţilor ce au avut.
Moşnenii Gemeneni neavând posibilitatea de a deposeda pe Popeşti, Burlăneşti de cele 43 pogoane de pământ, statu poate lua asupra sa această porţiune de pământ, comtând la sine asupra părţii cuvenite din 207 1/2 pogoane ce are a lua dela moşnenii Gemeneni pentru sfoara Sf. Gheorghe, căci el singur are posibilitatea a deposeda pe Popoeşti sau a-i lăsa în schimbul unei răscumpărări. Din partea aleasă Mon. Sf. Gheorghe, întâi va complecta clăcaşii săi dela 1864, de frunte, de mijloc şi pălmaşi.
Fiind-că trebuie să se ştie că împroprietărirea clăcaşilor nu s’a făcut pe toate deluiţele monastirilor, ci restu de deluiţe au fost arendate până în timpul din urmă, când s’a dat cu toate ca izlaz comunal în urma cererii unora care nu şi-au dat seama ce cer, căci aceste deluiţe fiind mici şi risipite şi neputând să pătrundă la ele spre a le păşuna în timpul verii din cauza altor locuri de arături şi fâneaţă ce le înconjura, se pot face pe aceste noi împropietăriri, după ce mai întâi se va rezerva terenurile necesare instituţiunilor publice, ca: bisericei, şcoalei, trebuitoare satului C. Coastei de cade în această sfoară. Din rest să se constitue tot pentru acest sat izlazul necesar în două sau trei locuri, chiar de s’ar defişa o parte din pădure pe podişurile ce nu sunt supuse surpăturei. Restul din pădure se va ţine de stat, dându-se în tăere sistematic, ca cu plată să se alimenteze populaţia, dacă nu se va găsi mai bine cu cale a se vinde obştei satului Capul Coastei.
Pe un plan complect ce va sta afişat la comună, se va determina toate aceste detalii precum şi drumurile fixe ce leagă delniţele şi pădurea de sat şi de drumurile mari de comunicaţie.

VA URMA

Iulian Oncescu