Delegatul serviciului tehnic, d-l Gh. Mihăescu, conductor tehnic din comuna Priboiu – Dâmboviţa, a venit în luna septembrie 1934 şi împreună cu subsemnatul şi cu d-l I.N. Marinescu, directorul şcolii, am ales terenul şi am bătut ţăruşii şi am întins sfoara, marcând locul pe unde trebuia să se facă şanţurile pentru soclu.
Odată început lucrul, am avut şi ajutorul statului, dat prin prefectura judeţului, până la sfârşitul lucrării am primit 70.000 (şaptezeci mii lei). Până la sfârşitul lunii noiembrie lucrarea a fost terminată de roşu, iar până la Crăciun acelaşi an 1934, s-a făcut şi învelişul, rămânând a se lipi coarnele în primăvară, deoarece fiind ger nu se putea pune cimentul.
În vara anului 1935 s-a făcut tâmplăria şi s-a dat tencuială, rămânând treptele care s-au făcut în anul 1936.
Pentru munca depusă la construcţia acestei şcoli, d-l Ion N. Marinescu, directorul şcolii, şi d-l Iosif I. Dârstaru, preşedintele comitetului pentru construcţia şcolii, au fost răsplătiţi acordându-li-se medalia „Răsplata Muncii” cl. a II-a.
Toată lucrarea, de la baterea ţăruşilor şi până la punerea ultimei ţigle, a fost supravegheată de subsemnatul, căci fiind în anul 1938 un număr de 12 meri din soiurile cele mai alese, au fost donaţi de Camera Agricolă a judeţului Dâmboviţa. Aceştia s-au prins şi cresc frumos. Pământul unde s-au pus este foarte pietros, dar d-l Marinescu, directorul şcolii, a făcut cu elevii, ajutaţi de un adult cu plată, gropi adânci de câţiva metri şi în diametru de doi metri, a dat pământul scos la grătar, pentru a alege pietrişul, pe care l-a pus pe şosea, iar în locul lui a adus pământ bun din altă parte. Neajunsul este că şcoala este neîmprejmuită până în prezent şi deci pomii sunt expuşi a fi stricaţi.

VA URMA