Cadrul biologic. În Gemenea sunt 632 familii cu 2945 suflete, repartizate astfel pe sate:

– Brătuleşti şi Iuguleşti = 246 familii cu 1070 suflete

– Onceşti = 204 familii cu 878 suflete

– Capul Coastei: 182 familii cu 997 suflete.

Populaţia e curat românească, fără niciun străin. În Capul Coastei a trăit până de curând un italian, pripăşit aici de pe la 1900, când a venit cu alţi compatrioţi ai săi de au lucrat podeţele de pe şoseaua naţională, din piatră frumos cioplită. Se căsătorise cu o băştinaşă cu care a avut o fată ce le-a murit în vârstă de 12 ani. Povestea că înainte de a veni în România a fost în colonii şi a luat parte la un război cu abisinienii. Albin Tanoni, aşa îl chema, avea nostalgie de câmpiile însorite ale ţării sale şi păstra legătura cu neamurile lui de acolo, care îi trimiteau din când în când ajutoare băneşti.

La marginea satului Onceşti este un cătunaş cu numele de „Vărzaru”, cu vreo 15 căsuţe umile, locuite de ţigani rudari, vechi clăcaşi ai boierului Vărzaru. Sunt veniţi aici din com. Vultureşti – Muscel. S-au lăsat de meseria lor de rudari şi fac pe lucrătorii cu ziua pe la oamenii înstăriţi din Onceşti. Câţiva din ei sunt lăutari şi fierari.

Starea sanitară. Gemenea nu are niciun fel de instituţie sanitară, nici măcar infirmerie comunală, şi nici nu este vizitată mai des de organele sanitare. Din pricina acestei lipse de asistenţă medicală, s-a cuibărit aici o boală socială foarte periculoasă, sifilisul. Sunt familii întregi în care a intrat boala şi care au devenit focare de molipsire. Cei bolnavi, dintr-o inconştienţă condamnabilă, nu se tratează şi nici oficialităţile, care au fost adesea sesizate de intelectualii satului, n-au luat măsuri de cercetare şi de combatere a flagelului. Învăţătorii şi preoţii au ţinut în toate ocaziile conferinţe în care au arătat sătenilor pericolul bolii, precum şi mijloacele de vindecare şi de prevenire.

Din cauza proastei alimentaţii sunt frecvente cazuri de pelagră. Scarlatina apare mai în fiecare an şi face victime în rândul copiilor.

Comuna nu are baie populară şi gemenenii nu prea ţin la curăţenia corpului şi nici a locuinţelor. Gemenea devenise proverbială din cauza unei boli ereditare, mai puţin vinovată, anume „guşa”. Înainte vreme, spun bătrânii, mai la fiecare casă era câte un guşat şi erau chiar familii întregi de „mărgelaţi”, cum îi numeau, în râs, puţinii zdraveni. Guşaţii, în general, sunt gângavi şi cu o stare mintală redusă, trădând o degenerare a rasei. Astăzi nu mai sunt în Gemenea decât 7-8 guşaţi. Numărul lor a scăzut datorită tratamentului, fiindcă şi această boală are leacul ei, „apa de guşă”, operaţie etc. Cauza împuţinării guşaţilor cred însă că este alta, şi anume a regenerării populaţiei. În Gemenea au venit foarte mulţi tineri de prin satele vecine şi chiar mai depărtate, atraşi nu de frumuseţea guşatelor de la Gemenea, cât mai ales de zestrea lor, căci gemenenii fiind în majoritate moşneni înstăriţi, puteau să-şi înzestreze bine fetele. Sunt foarte mulţi „veniţi” în Gemenea pe care localnicii nu prea îi văd bine, numindu-i „venetici”. Prin încrucişarea cu aceşti venetici, însă, populaţia s-a regenerat şi copiii care se nasc azi sunt fără podoaba strămoşească.

Mai era recunoscută Gemenea şi pentru patima beţiei pe care o aveau mulţi din fiii săi. Aici se fabrică foarte multă ţuică şi gemeneanul de mic se deprinde cu ea, având prilejul să devină pătimaş. Înainte vreme, numărul beţivilor era foarte mare, cârciumile şi magaziile particulare erau veşnic pline de muşterii. Adesea se vedeau prin şanţuri beţivi în nesimţire. Se cunosc 7 cazuri de moarte prin intoxicare cu ţuică. Astăzi am putea spune că sămânţa beţivilor s-a pierdut. Rar mai vezi câte un om chefuit. Pe vremuri erau patru cârciumi în Gemenea, acum e numai una, dar nici aceea nu face afacere prea frumoasă.

Din punctul acesta de vedere, am putea spune că gemenenii sunt oameni cumpătaţi.

Cadrul psihic. Gemenenii se dezmint a fi urmaşii vestiţilor legionari romani. La început vor fi fost oameni paşnici şi loiali, ducând o viaţă după modelul descălecătorilor. Această viaţă s-a dezorganizat însă în epoca năvălirilor şi a ocupaţiilor străine. Sufletul gemenenilor s-a schimbat în decursul atâtor veacuri de suferinţe şi ei au devenit mai şireţi, mai bănuitori, mai apucători şi mai răzbunători. Aceste caractere li s-au imprimat adânc şi formează fondul sufletesc al gemeneanului de azi. Cu greu pătrunzi în tainele sufletului său şi foarte greu se lasă convins. Sunt foarte invidioşi, duşmănoşi şi gata de scandal la cea mai mică provocare.

În satul Onceşti s-au comis cinci crime numai de la războiul cel mare încoace. S-a profanat un mormânt, scoţând mortul ca să-i ia bocancii.

Nu văd cu ochi buni pe cei veniţi din altă parte în satul lor, mai ales pe cei care şi-au făcut aici oarecare stare bună.

Pe la 1880 a venit aici, din comuna vecină Cândeşti, un tânăr vioi şi isteţ, ca notar al comunei Gemenea. În acelaşi an s-a căsătorit şi s-a stabilit aici, luând o fată cu zestre modestă, căci nici el nu avea altceva decât slujba pe care o căpătase la primărie. Prin muncă, perseverenţă şi chibzuială, acest om, pe nume Marin Cazan, a ajuns cel mai bogat din toată Gemenea.

Situaţia aceasta i-a atras invidia şi ura multor consăteni, mai cu seamă a acelora cu care a avut oarecare litigii, ură care a dus la acte grozave de răzbunare. Aşa i-au sfărâmat cu barosul monumentul de la mormântul unicului său fiu, i-au pus foc în mai multe rânduri la clăile de fân, la grajdurile şi odăile ce le avea la marginea satului, i-au smuls pomi de curând plantaţi etc.

În Gemenea au venit însă şi străini care au fost certaţi cu justiţia de pe vremuri. Satul Iuguleşti îşi trage numele de la unul Iuga, deportat aici de stăpânire, cu familie cu tot, din celălalt capăt al judeţului, de la Gheboaia, unde săvârşise o seamă de tâlhării. Nici aici nu s-a cuminţit; ba încă mergând cu isprăvile lui până în Moldova, a fost prins acolo şi spânzurat din porunca lui Vodă Mavrocordat. Un strănepot al său a haiducit cu vestitul Radu lui Anghel şi a avut şi acesta un sfârşit tragic. A fost străpuns de o frigare în comuna Pucheni, cu ocazia unei spargeri ce încercase acolo împreună cu banda lui Radu lui Anghel. Urmaşii însă nu le-au semănat, poate învăţând ceva din păţaniile moşilor lor, pe care îi reneagă, şi Iuguleştii de azi sunt oameni de treabă, cu oarecare excepţii.

Brătuleştii, de asemenea, au un ascendent care le face atare cinste. E de parte femeiască, însă vestită Uţa Bratului, care de asemenea a haiducit. Nu se sfia să apară în sat înarmată până în dinţi, cu două pistoale în brâu şi cu flinta în spate, vârând groază printre locuitori. A fost şi ea prinsă de stăpânire şi băgată la închisoare. Un arnăut din garda închisorii, văzând-o aşa voinică şi frumoasă, a îndrăgit-o şi a cerut-o de soţie, garantând de purtarea ei în viitor. I s-a aprobat şi în felul acesta a scăpat de osândă. N-a mai dat însă prin Gemenea.

În timpul din urmă Gemenea n-a mai produs asemenea elemente, totuşi mai sunt destui care se ocupă cu mici găinării.

Un alt rău de care suferă gemenenii este boala proceselor. Nicio comună din plasă nu dă de lucru judecătorului de pace de la Voineşti ca Gemenea. În fiecare dimineaţă vezi împricinaţii, singuri sau cu echipele de martori după ei, trecând spre judecătorie. Pentru nimica lucru: o vită scăpată de la unul la altul, trecerea prin livada vecinului cu căruţa, o bârfeală între femei sunt motive de dare în judecată şi de ani de zile de trambalare pe drumuri. Din aceasta a decurs un rău şi mai mare, care pentru unii e o afacere rentabilă, anume sperjurul. Sunt în Gemenea o sumă de martori de ocazie care cum aud de vreo acţiune nouă, îşi fac concurenţă la oferirea serviciilor. Sunt aşa de rutinaţi în această meserie, încât nici cel mai abil judecător nu-i poate încurca în declaraţiile ce le fac jurând pe Crucea cu chipul Celui care propovăduia pacea între oameni. Împricinaţii din comunele vecine, care n-au rost de alte dovezi, vin la Gemenea de angajează martori, făcând ca de multe ori judecătorul, chiar cel mai bine intenţionat, să acorde dreptatea după depoziţiile acestor nelegiuiţi.

Este tipic cazul şofer din Gemenea care a scăpat de grea condamnare, pe care acum singur recunoaşte că o merita, datorită, datorită unui truc cu martori de ocazie. Şoferul, care de curând obţinuse carnetul de conducere, a izbit în plin în plin cu maşina şareta unui preot, omorându-i calul, distrugându-i şareta şi fracturându-i un picior, care mai în urmă i-a fost amputat. Fiindcă faptul s-a petrecut într-o comună din judeţul Ialomiţa, şoferul, care era şi proprietarul maşinii, a fost chemat în judecată la Judecătoria Ciulniţa. Inculpatul a ticluit o scrisoare pe care i-a trimis-o preotului ca din partea unui gemenean care se dădea drept duşman de moarte al inculpatului şi care spunea că s-ar fi brodit pe acolo când s-a întâmplat accidentul. Se obliga să-i servească de martor preotului, fără altă obligaţie decât plata trenului, numai ca să se răzbune în felul acesta pe vechiul său duşman. Preotul, nepricepând şantajul, l-a propus martor pe cel care-şi dăduse numele şi adresa.

La proces, singurul martor al reclamantului, gemeneanul nostru, a jurat în aşa fel, încât a reieşit (în aşa fel) că preotul a fost vinovat. N-a ţinut dreapta şi a mânat aşa de tare calul, de parcă ar fi voit să-i sfărâme el maşina. Inculpatul, mai având şi el un martor tot din Gemenea şi care a jurat tot aşa de drept, a fost achitat.

Să vezi la ei vreo remuşcare când le aduci aminte că au jurat strâmb? Din contră, se felicită că le-a reuşit aşa de bine înscenarea, o povestesc cu lux de amănunte şi apoi ţi se uită în ochi cu aer triumfător, parcă ţi-ar spune: „Vezi, dacă ai avea ceva grav, pe mine să mă angajezi”.

VA URMA