Şcoala. Şcoala primară din Gemenea s-a înfiinţat în anul 1859, sub domnitorul Cuza, în satul de centru, Brătuleşti, cu un singur post. A funcţionat la început într-o casă modestă, din nuiele, lipită cu lut, iar în 1863 se mută într-o cameră a primăriei.

Primul învăţător la această şcoală a fost Ioan Petrescu, de fel din Capul Coastei, căruia sătenii şi elevii îi ziceau „Logofătul Niţă”. Numărul şcolarilor (pe atunci nu se întrebuinţa numirea „elev”) era de 30-40, veniţi din toate satele Gemenei. Obligativitatea nu era riguros aplicată, deşi era legiferată, iar pentru fete învăţământul era, de fapt, benevol.

Şcoala era organizată pe 5 clase şi într-o vreme a fost dispoziţia chiar pentru 7 clase. Programul începea dimineaţa la 8 şi ţinea toată ziua, adică cât era lumină, cu întrerupere la prânz, pentru masă. Cei mai de departe îşi aduceau mâncarea în „traistele” în care îşi ţineau şi cărţile şi mâncau la şcoală, cum făcea şi Logofătul Niţă, căci şi el venea de departe, de la Capul Coastei, distanţă de 5 km.

Învăţătorul Ioan Petrescu n-a avut o pregătire profesională, însă poseda temeinice cunoştinţe de matematici, istorie şi geografie a ţării, religie şi limba română, pe care le transmitea şcolarilor săi prin metoda bunului simţ.

Ioan Petrescu a murit de tânăr, în anul 1865, şi în locul lui a venit cel mai eminent şcolar al său, Dumitru Ioan, zis „Olteanu”, fiindcă tatăl său venise şi se stabilise prin căsătorie aici de la Gorj, din Oltenia. Dumitru Ioan, care a murit la adânci bătrâneţe, în 1923, a fost cel mai vestit cărturar de pe aceste meleaguri. Fiind îndrăgostit de cultură, a studiat şi a dobândit cunoştinţe din toate domeniile. Cunoştea chiar limba slavă şi traducea documente vechi scrise în această limbă. Avea o bibliotecă bogată şi frumos aranjată. A slujit în şcoală numai 13 ani, ca suplinitor, şi în 1888, fiindcă n-avea titlu, a fost scos la pensie după stăruinţele boierului N. Diaconescu, de la Capul Coastei, care a voit să aducă aici pe un protejat al său.

Astfel a venit învăţătorul Ioan Popescu, de fel din comuna Bădeni – Muscel. Acesta era un bărbat bine făcut şi cu suficientă pregătire pedagogică. A fost muncitor şi foarte conştiincios. Cei care au învăţat carte de la el şi toţi câţi l-au cunoscut îi păstrează o frumoasă amintire. În 1893 s-a transferat prin consimţâmânt cu Ioan Negoescu, din Cetăţeni, judeţul Muscel. Şi acesta a fost un învăţător bun. În timpul său şcoala a fost vizitată de marele Spiru Haret.

În 1900, Negoescu a ieşit la pensie şi în locul său a venit, pentru scurtă vreme, un suplinitor din Târgovişte, după care şcoala Gemenea are fericirea să-i vină un învăţător de elită, Alexandru Cioranu, de la Râul-Alb. Acesta pune rânduială în şcoală, aplică cu stricteţe obligatiovitatea, şcoala se populează şi tânărul învăţător munceşte cu dragoste şi avânt. În 1906 se mută în satul său natal.

Urmează apoi Alexandru Rădulescu, de la Dragodăneşti, care a funcţionat numai doi ani, după care s-a mutat de asemenea în satul său.

În 1908 a fost numit în postul Gemenea învăţătorul Iosif Andreescu, gemenean de baştină, care a funcţionat aici până la ieşirea la pensie, până în 1938, timp de 31 ani.

A fost un învăţător sârguitor şi conştiincios şi după stăruinţa lui s-a construit în 1914 local nou de şcoală, prevăzut cu două săli mari de clasă, deşi postul II nu se înfiinţase. Ceva mai la o parte s-a construit tot atunci şi o frumoasă locuinţă pentru director (diriginte). Locuinţa n-a fost folosită de Iosif Andreescu, care avea casă proprie. Doar învăţătorii care s-au mai perindat prin postul II, înfiinţat mai târziu, au mai ocupat câte o cameră din ea. Astăzi a ajuns aproape o ruină din cauza cutremurului din 1940 şi a relei întreţineri.

Iosif Andreescu a stăruit pentru înfiinţarea postului II, în 1919, în care a funcţionat un an înv. Dumitru Cristescu, tot gemenean, după care postul a fost ocupat şi deţinut până azi de învăţătorul Gheorghe Săvulescu, muscelean din Văleni Dâmboviţa.

În 1922 s-a înfiinţat şi postul III, în care a venit înv. Adrian Zăbavă, din acelaşi sat cu Săvulescu, şi care îl deţine şi în prezent.

În postul rămas liber prin pensionarea lui Iosif Andreescu s-a transferat învăţătoarea Niculina Marinescu, foarte devotată şi foarte muncitoare. În 1942 se îmbolnăveşte şi moare numai după câteva zile de suferinţă. Prin ea, şcoala Gemenea şi învăţătorimea dâmboviţeană pierd un element de mare valoare. În postul Niculinei Marinescu este detaşat în prezent înv. P. Mateescu, de la şcoala Malul cu Flori – jud. Muscel.

Şcoala de la Capul Coastei a luat fiinţă în 1910, cu un singur post, în care a funcţionat la început preotul N.C. Popescu, parohul satului. Ca local i s-a dat un han vechi al proprietarului N. Diaconescu. De la 1916-1918 n-a mai funcţionat nimeni în post şi elevii se duceau la şcoala Runceasa, din Malul cu Flori – Muscel, care era aproape. De la 1918-1923 a funcţionat un învăţător suplinitor, Chivulescu.
În 1924, postul a fost ocupat de înv. Victor Georgescu, care îl deţine şi azi. La 1923 s-a înfiinţat aici şi postul II, în care a fost numit înv. Stelian Derioiu, care a plecat în 1925, şi în locul său a venit înv. Traian Popescu, actualul director. Când i s-a înfiinţat postul II, şcoala s-a mutat de la hanul lui Diaconescu în casa lui N. Cojocaru.
În 1937 s-a construit aici, pe terenul donat de moştenitorii N. Cojocaru, un frumos local de şcoală cu două săli de clasă, sub guvernul liberal şi din stăruinţa învăţătorului V. Georgescu şi a preotului I.N. Popescu.

Şcoala de la Onceşti s-a înfiinţat în 1919, tot cu un singur post, în care a fost numit învăţătorul N. Şucu, din Măţău, jud. Muscel, ca învăţător titular, în septembrie 1921. De la 1919 la 1921 a funcţionat I. Istrătescu, absolvent al şcolii normale, numit suplinitor fiindcă nu avea armata făcută. În 1920 s-a înfiinţat şi postul II şi i se încredinţează suplinitoarei Elena Tomescu, în ianuarie 1920, care funcţionează până la sfârşitul anului, după care vine altă suplinitoare, Alex. Florinoiu, septembrie 1920.
În postul I, după I. Istrătescu, a venit tot suplinitor Ioan Stănescu, de la 1920-1921. În septembrie 1921 a venit înv. titular N. Şucu, tot numai pentru un an.
În 1922, după N. Şucu, a venit I.N. Marinescu, titularul de azi al postului.
În 1927 se reînfiinţează postul II şi îl ocupă învăţătoarea titulară Niculina I. Marinescu, care se transferă în 1938 la şcoala Brătuleşti. În locul său a venit învăţătoarea Elena Toma, care e şi azi titulara postului.
Până la 1936 şcoala a funcţionat prin case cu chirie, mutându-se din loc în loc, câteodată şi două ori pe an. Prima dată şcoala a fost instalată în casa lui Onisim Ilinca, de unde s-a mutat apoi la: Haralambie Dârstaru, Ion Ilinca, Gheorghe Săvulescu şi D.I. Popescu.
În 1935 se începe clădirea şcolii celei noi, care se inaugurează în 1937.

VA URMA

Iulian Oncescu