”Cele zece categorii de cuvinte”

Partea a cincea: ”verbul – locuțiunile verbale”

În articolul precedent am vorbit despre ”caracterul tranzitiv și intranzitiv al verbelor”. Astăzi vom vorbi despre ”locuțiunile verbale”. În dicționarul on-line, cuvântul ”locuțiune” este definit ca fiind ”grupul de cuvinte cu înțeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire”. Provine din latinescul ”loqui” care înseamnă ”a vorbi”.

”Locuțiunile verbale sunt grupuri de cuvinte în care se află neapărat un verb și care îndeplinesc împreună rolul unui verb.” ”Numim locuțiune o suită de cuvinte care funcționează în bloc ca și unul singur.”

Din cele zece părți de vorbire, pot fi înlocuite cu locuțiuni doar opt: substantivul, adjectivul, pronumele, verbul, adverbul, prepoziția, conjuncția și interjecția. Celelalte două părți de vorbire care nu s-au înscris la competiția transformării sunt articolul și numeralul.

Și eu care am crezut întotdeauna că termenul ”locuțiune” provine din cuvintele latinești ”loco”, ce înseamnă ”loc” și ”tenens”, care înseamnă ”a ține”, adică din expresia ”a ține locul”! 

Pentru a vă stimula curiozitatea, vă invit să căutați cuvintele următoare: circumlocuție, colocviu, elocuțiune, elocvență, grandilocvență, interlocuțiune, interlocutor, locutor, locvace, locvacitate, magnilocvent, soliloc, somniloc, ventrilocie.

Pe data viitoare!

Constantin Teodor Cernat

Bibliografie:

Beschrelle, nouvelle édition. La grammaire pour tous.

Gramatica română. Etimologia și sintaxa. Ediția a treia revăzută de I.A. Candrea, 1945. H. Tiktin.

www.dexonline.ro

https://www.littre.org/definition/article

https://www.dictionnaire-academie.fr

https://fr.wiktionary.org

https://www.etymonline.com

https://dictionnaire.orthodidacte.com/article/etymologie

Gramatica practică a limbii române, Ștefania Popescu, Editura Tedit FZH, ediția  a XXVI -a