Manifestări artistice. Simţul frumosului este bine dezvoltat la gemeneni şi se manifestă prin frumosul lor port naţional şi prin felul cum îşi aranjează şi-şi gătesc casele. Portul naţional, pe care-l obişnuiesc mai mult în zi de sărbătoare, este acelaşi ca în toate satele din nordul judeţului, ca în Muscel şi Argeş.

Între femei este o întrecere grozavă în alegerea modelelor de ii, fote şi cămăşi bărbăteşti, căutând fiecare să fie cât mai originală din acest punct de vedere. Dacă una şi-a însuşit în ascuns modelul creat de alta, e motiv serios de certuri şi ruperea prieteniei. S-a întâmplat ca una lezată în acest fel de o prietenă să-şi dăruiască ia unei ţigănci ordinare, obligând-o s-o îmbrace la o zi mare, când ştia că va îmbrăca aceeaşi ie şi cea care-i furase modelul. A fost originală şi în felul de a se răzbuna.

Ţărancă din Gemenea în port naţional

Convin cu multă amabilitate la împrumut de modele, însă numai după ce au apărut de câteva ori cu el în public, pentru a li se recunoaşte meritul de creatoare de modele.

Casele, în majoritate lucrate din vârghii sau bârne, sunt în stilul caselor de munte, cu trei camere: una de locuit, alta pentru musafiri de seamă, care este gătită şi unde se păstrează zestrea fetelor, iar între ele tinda, unde se păstrează, ca să fie mai la îndemână, obiectele şi uneltele mai des întrebuinţate. Pe toată lungimea faţadei au săli drepte, fără pridvoare, închise în partea de jos cu scânduri tăiate în flori şi cu portiţă de intrare. Altele sunt cu sălile deschise (prispe). Acesta este stilul bătrânesc. Se fac acum case numai cu două camere şi cu sala redusă, adică numai în dreptul unei camere.

Femeile şi fetele au grija curăţeniei şi a gătitului casei. Camera de locuit, unde se cuibăresc toţi ai casei, oricâţi ar fi la număr, şi care în timp de iarnă serveşte şi de bucătărie, aproape că nu are niciun fel de găteală; la fel şi tinda. Cealaltă cameră însă, „casa mare”, este gătită după gustul şi imaginaţia tinerei gospodine sau a fetei mari din casă. Pe pereţi se văd atârnate şerveţele învărgate sau cusute cu flori, frumos cutate şi strânse la mijloc. Nu lipseşte nici chilimul sau covorul de pe unul din pereţi, iar peste acesta fotografii de ale membrilor familiei, neamurilor sau prietenilor. Acesta ar fi, ca să zicem aşa, un fel serios de găteală. Am observat însă prin multe case caraghioslâcuri care te fac să râzi când le priveşti, dar care te şi indignează în acelaşi timp. Aşa, în locul batistelor şi şerveţelelor frumos cusute, vezi afişate în culori foarte vii scene din „Genoveva de Brabant” sau din viaţa casnică a altor naţii, dedesubtul cărora sunt scrise versuri schiloade cu izbitoare greşeli de ortografie. Se mai văd apoi chipuri de oameni şi de animale cusute pe fonduri nepotrivite, dar pretenţios aranjate în rame cu geam. Aşa am văzut o siluetă de ciobănaş în felul celui din tabloul lui Grigorescu, cusut cu o culoare maro pe un fond albastru, sprijinit într-o bâtă roşie. Sub nişte brazi cărămizii paşte o căprioară albastră. Am mai văzut, în ajunul nunţii, o mireasă în vârful unei căruţe în care-şi ducea zestrea la locuinţa ginerelui, ţinând cu fală în mână două asemenea tablouri, operă a strădaniei şi imaginaţiei sale. Tablourile erau asemenea şi reprezentau câte două gâşte caraghios conturate în culori, chip, bine alese, însă sub clar de lună plină se vedeau labele gâştelor prin apa albastră-închis.

Gusturile acestea le-am combătut cu toată puterea şi pe alocuri a prins.

Gospodinele şi fetele îngrijesc şi de exteriorul casei, ca să-i şadă bine. O văruiesc frumos în alb, iar vara sala e împodobită cu flori, mai ales garoafe, ale căror tulpiniţe se apleacă în josul sălii de greutatea florilor. La un colţ al casei se vede tufa de liliac sau de iasomie.

Horele ţărăneşti – se face sărbătoarea într-o sală mare a cârciumii, unde se adună băieţii şi fetele de horă. La mijloc se joacă hora, iar pe lângă pereţi, de jur-împrejur, pe scaune lungi, stau mamele adorându-şi odraslele.

Horele ce se obişnuiesc aici sunt Sârba, Hora mare, Brâuleţul, Alunelul, Chindia, sârba lui 22, apoi dansurile de doi (băiatul şi fata), ca: Ungureasca (ca la Breaza), Mariţica, Sultănica, Jianul etc.

Fete din Gemenea la horă

Afară de acestea, care se numesc „naţionale”, se mai schimonosesc şi în rumbe şi tangouri, buşindu-se perechile între ele şi stricând pantofii fetelor.

Nu iubesc frumoasele dansuri naţionale din alte provincii, deşi au învăţat multe din ele, atât fetele, cât şi băieţii, la şedinţele subcentrelor E.E. şi P.P.

În general, Gemenea se prezintă bine mai din toate punctele de vedere. E un sat căruia i se prevede un viitor foarte frumos. Dacă mai sunt ceva rele care trebuie înlăturate, cei care au această misiune se vor strădui s-o îndeplinească.

P.Mateescu

Inv. Gemenea

Jud. Dâmbovița

VA URMA

Iulian Oncescu