Formațiile trupei pe front
În capitolul precedent am vorbit pe larg despre tipul unităților de luptă participante pe front, organizarea acestora și comandanții unităților de luptă. În același context trebuie definite noţiunile de formații:
Formaţie – dispunere a militarilor, subunităţilor şi unităţilor, stabilită de regulamentele militare ale armatei țării, pentru acţiuni în comun, pe jos sau pe maşini.
Rând – formaţie în care militarii sunt dispuşi unul lângă altul, având umerii pe aceeaşi linie, la intervale stabilite.
Linie de maşini – formaţie în care maşinile sunt dispuse una lângă alta pe aceeaşi linie.
Flanc – extremitatea dreaptă sau stângă a unei formaţii. La întoarcerea formaţiei, denumirile flancurilor nu se schimbă.
Front – partea formaţiei spre care militarii sunt orientaţi cu faţa iar maşinile – cu partea din faţă.
Spatele formaţiei – partea opusă frontului.
Interval – depărtarea pe linia frontului dintre doi militari, două maşini, două subunităţi şi unităţi.
Distanţă – depărtarea dintre doi militari, maşini, dispuşi unul în spatele celuilalt, dintre două subunităţi sau unităţi dispuse una în spatele celeilalte.
Lăţimea formaţiei – distanţa între flancuri.
Adâncimea formaţiei – distanţa între primul rând, primul militar şi ultimul rând ,ultimul militar, iar în cazul maşinilor – distanţa între prima linie de maşini, prima maşină şi ultima linie de maşini, ultima maşină.
Formaţie pe două rânduri – formaţie în care militarii unui rând sunt dispuşi în spatele altui rând, la distanţă de un pas, la o lungime de braţ ca degetele palmei stângi să atingă uşor umărul militarului din faţă.
Rândurile se numesc primul şi al doilea. La întoarcerea formaţiei, denumirile rândurilor nu se schimbă.
Formaţia pe un rând şi formaţia pe două rânduri pot fi strânse sau rărite.
În formaţia strânsă, militarii sunt dispuşi în rânduri pe linia frontului, unul lângă altul, la intervale egale cu lăţimea de un cot din partea stângă, cotul braţului stâng îndoit la jumătate, între militari.
În formaţia rărită, militarii sunt dispuşi în rânduri pe linia frontului, unul lângă altul, la intervale egale cu un pas sau la intervalele indicate de comandant.
Șir – doi militari care stau în formaţie pe două rânduri, unul în spatele celuilalt. Dacă după militarul din primul rând nu se află militarul din spatele lui din rândul al doilea, un astfel de şir se numeşte incomplet.
La întoarcerea formaţiei pe două rânduri la stângă împrejur, militarul din şirul incomplet trece în rândul din faţă.
Coloană – formaţie în care militarii sânt dispuşi unul după celălalt, iar subunităţile, maşinile, – una după cealaltă în adâncime, la distanţele stabilite de prezentul regulament sau indicate de comandant. Coloanele pot fi câte unul, câte doi, câte trei, câte patru şi mai mulţi.
Coloanele se folosesc pentru aranjarea subunităţilor şi unităţilor în formaţie de marş sau în linie.
Formaţie de adunare – formaţie în care subunităţile sunt constituite pe o linie a frontului în formaţie pe un rând sau pe două rânduri, în linie de maşini, ori în linie de coloane la intervalele stabilite de prezentul regulament sau indicate de comandant. Formaţia de adunare se foloseşte pentru executarea verificărilor, numărătoarelor, revistelor, paradelor, precum şi în alte cazuri.
Formaţie de marş – formaţie în care subunităţile sunt constituite în coloană sau subunităţile în coloane sunt constituite una în spatele celeilalte la distanţele stabilite de prezentul regulament sau indicate de comandant. Formaţia de marş se foloseşte pentru deplasarea subunităţilor la efectuarea unui marş, pentru defilare, pentru trecerea cu cântec, precum şi în alte cazuri.
Direcţional – militarul, subunitatea, maşina, care se deplasează în capul coloanei în direcţia indicată. După direcţional îşi coordonează deplasarea ceilalţi militari, subunităţi, maşini.
Încheietor – militarul, subunitatea, maşina, care merge ultimul în coloană.
Conducerea formaţiei se realizează prin comenzi şi ordine, care se dau de către comandant cu vocea, prin semnale şi prin exemplul personal, precum şi se transmit cu ajutorul mijloacelor tehnice şi al agenţilor de legătură.
Comenzile şi ordinele pot fi transmise de-a lungul coloanei prin comandanţii de subunităţi, şefii de maşini, şi observatorii numiţi.
Conducerea în maşină se realizează prin comenzi şi ordine date cu vocea şi cu ajutorul mijloacelor de transmisiuni interioare.
În formaţie, comandantul superior se găseşte acolo de unde îi este mai comod să comande. Ceilalţi comandanţi dau comenzile rămânând la locurile stabilite de regulament sau de comandantul superior.
Comandanţii de subunităţi, de la companie în sus, în formaţia de marş a batalionului şi a brigăzii, au voie să iasă din formaţie numai pentru darea comenzilor şi controlul executării lor.
Comenzile care se dau de către comandanți se referă la toate subunităţile, se primesc şi se execută imediat de către toţi comandanţii de subunităţi şi şefii de maşini.
La transmiterea comenzii prin semnal, se dă în prealabil, semnalul „ATENŢIUNE”, iar dacă comanda se referă numai la una din subunităţi, se dă semnalul care indică numărul acestei subunităţi.
Pregătirea pentru a primi comanda prin semnal se indică, de asemenea, prin semnalul „ATENŢIUNE”. Primirea semnalului se confirmă prin repetarea lui sau prin darea semnalului respectiv subunităţii sale.
Pentru a schimba viteza de deplasare, se dau comenzile: „MĂRIŢI CADENŢA”, „MICŞORAŢI CADENŢA”, „Pas deplin – MARŞ”, „Pasul pe jumătate – MARŞ”, „Măriţi – PASUL”, „Micşoraţi – PASUL”.
Înv. Petrescu Zaharia Nicolae
Va urma.
