You are currently viewing JURNAL DE FRONT: ÎNVĂȚĂTOR PETRESCU ZAHARIA NICOLAE – DE LA CATEDRĂ LA COTUL DONULUI (XXIII)

JURNAL DE FRONT: ÎNVĂȚĂTOR PETRESCU ZAHARIA NICOLAE – DE LA CATEDRĂ LA COTUL DONULUI (XXIII)

CONTRAOFENSIVA RUȘILOR

Patrulele trimise în zorii zilei de 4 februarie spre Dergskaia au raportat la întoarcere că întregul efectiv al armatei inamice este gata așezat pe baza de plecare la atac pe întregul front al batalionului nostru. Era ora 5.
Trec pe la fiecare grupă de mitraliere și pe la fiecare piesă de brand să controlez modul de amplasare și de apărare, în același timp îmbărbătând și soldații. Le spun să nu facă acte de eroism nesăbuite și să asculte ordinele. Îi sfătuiesc să-și mănânce rația de prânz, că cine știe cât va dura atacul rușilor…
La ora 6 și 30 de minute, peste poziția noastră se revarsă din cer, iadul adus de avioanele rusești care atacă în picaj lansându-și de aproape încărcătura ucigașă a bombelor de aviație care căzând, formează un adevărat covor de explozii care ne îngroapă în pământ… Suflul exploziilor zguduiau adăposturile şi îi aruncau pe cei din ele în toate părţile.
Parcă într-o singură clipă împrejurimile au devenit numai zgomot şi lumină. O nouă explozie, şi unul dintre adăposturile pe lângă care trecuseră până acum o ploaie de proiectile fără să-l atingă, a sărit în aer.
Flăcările și țărâna din gropile unde explodau proiectilele se înălţau acum la zeci de metri deasupra pământului, încununate de fum negru de praf de pușcă, împrăștiind un miros greu de ars. Simţeam curentul puternic provocat de suflul exploziilor uriaşe care sorbeau aerul înspre el şi abia înduram fierbinţeala cumplită ce ne pârlea bărbile şi sprâncenele, trăgând pe nări mirosul părului ce aproape ne luase foc. Aviația inamică ne bombardează și mitraliază poziția de apărare neâncetat. După numai o jumătate de oră cât am fost tocați de atacul aviatic, începe pregătirea de artilerie. Trăgeau rușii cu tunuri și obuziere de toate calibrele, cu katiușe și aruncătoare, ca la nuntă, că nu mai auzeam nimic decât bubuituri.
Bombardamentul a durat mai mult de o oră având aceeași intensitate Ajunsesem să ghicim felul proiectilelor care cădeau asupra poziției noastre, după sunetul pe care-l făceau când se apropiau de impact. Așa zisa pregătire de artilerie pentru atacul rușilor era îndreptată împotriva batalionului, a celor trei companii ale noastre, dar și a vecinilor nemți.
Bombardamentul a fost infernal, dar fără daune serioase întrucât adăposturile care găzduiau mitralierele, construite adânc în pământ și consolidate cu bârne de brad acoperite cu aproape 50 cm. de pământ, au rămas intacte, adăposturile brandurilor fiind și ele bine construite. Numai câteva gropi individuale și tranșeele de legătură au fost ușor avariate.

Un obuz de 180 a căzut peste adăpostul de muniție și a făcut ravagii materiale, dar numai doi răniți care au fost imediat preluați de infirmieri și transportați la spitalul de campanie, în spate.
Mitraliorii stăteau în lăcașele lor de tragere lor cu degetul pe trăgaciul armelor, așteptând asaltul infanteriei ruse. Artileria germană își reglase precis tragerile de oprire la numai 200-300 m în fața poziției noastre în contrapantă, unde infanteria rusească era gata de atac. Terenul frontului ne avantaja, în sensul că linia noastră de apărare era undeva pe o cotă cu 15-25 m mai sus decât rușii, așa că puteam să observăm toate mișcările lor în adâncime de circa un kilometru. Lunetiștii noștri aveau o vizibilitate excelentă, făcându-și cu brio datoria.
După ultimele lovituri ale artileriei, rușii au năvălit asupra poziției noastre, pe întregul front al batalionului, valuri-valuri de soldați cu baionetele puse la armă dar amețiți de băutura ingurgitată toată noaptea trecută și poate chiar acum, înainte de atac.
Armele automate, pusti-mitraliere, mitraliere, pistoale – mitraliere, mânuite de băieții noștri, vărsau un foc continuu de baraj, câmpul de tragere limitându-se la circa 100 m din cauza terenului accidentat. Rușii cădeau loviți de gloanțele trase precis din amplasamente sau gropile individuale.
La extremitatea stângă, între compania mea și compania maiorului Mihăilă Anton, au apărut trei care blindate, șenilate de 22, dar proiectilele bine țintite de servanții pieselor le-a distrus pe toate în fața poziției, lăsându-i pe ruși fără acoperire. Puhoi de soldați ruși, majoritatea beți, au căzut fără să știe ce-i așteaptă, puțini reușind să scape neatinși de gloanțe și să se retragă pe baza lor de atac, ca un animal rănit retras în vizuină ca să-și lingă rănile…
Încleștarea a durat până la lăsarea întunericului. De la declanșarea focului de artilerie al rușilor și până la ultimul cartuș tras care a precedat cunoscutul sunet de trompetă ce prevestea ridicarea răniților, cred că au trecut 7-8 ore.
Brancardierii ruși au apărut în zona măcelului, căutându-și răniții. Potrivit cutumelor războiului, după încleștarea pe viață și pe moarte, sanitarii din ambele tabere sunt lăsați să intre pe câmpul de luptă ca să-și găsească camarazii supraviețuitori răniți și să-i ducă la spital. În limita posibilităților și morții ambelor tabere sunt strânși și stivuiți în vederea extragerii și a îngropării lor în gropi comune, pentru a fi ferită trupa rămasă de eventualele epidemii. În toată această perioadă este interzis executarea de foc spre inamic a celor două tabere.
Rusii, retrași în zona lor de plecare, își ling rănile ca o fiară lovită. În timpul încleștării au fost capturați mai mulți inamici. Din informațiile luate la interogatorii de la prizonieri, precum și din constatările făcute în timpul luptei a reieșit că inamicul a atacat poziția de apărare a batalionului nostru cu efectivele a două batalioane, fiecare cu câte 8-900 de oameni, organizate pe șase companii de pușcași, pistoale mitraliera, mitraliere, puști antitanc si una de aruncătoare de mine.
Per total, în fața și în apropierea cazematelor s-au numărat 346 morți din care s-au identificat 12 ofițeri superiori, de la căpitan în sus, și 48 ofițeri inferiori ,sublenți, lenți și lenți majori.
Răniții au avut prioritate de ridicare, urmând ca morții să fie adunați ulterior. Și la noi s-a procedat asemănător …pierderile de oameni fiind aproape la jumătate față de numărul morților ruși.

Numărul armelor automate, puști mitraliere, pistoale mitralieră, mitraliere, puști AT, precum și aruncătoare de mine brand, mari si mici, adunate din fața frontului batalionului nostru, au întrecut așteptările.
Prin rezistenta eroica a soldaților, inamicul nu a reușit să străpungă poziția de apărare pentru a-și deschide drum spre Donețk în ideea de a tăia linia de comunicații Nalcik-Krasnodar-Krimskaia.
Din când în când în zilele următoare, patrule inamice cu efective de plutoane, încercau atacul surpriză pentru a lua pulsul și tăria poziției noastre de apărare, dar au fost respinse cu pierderi mari pentru ei, dar și pentru noi.
Prin megafoane, rușii anunțau prin vocea unui trădător român premii de zeci de mii de ruble pentru eventualii „dezertori”, care să le dea informații privind tăria forțelor din poziția noastră de apărare, în vederea unei noi ofensive.
Informațiile primite de la eșalonul superior german ne dădeau ca iminentă o nouă ofensivă rusă, care după spusa lor, va fi mult mai puternică și sprijinită de tancuri, iar noi să ne pregătim și să refacem gropile circulare anticar-antitanc pentru a fi folosite la nevoie când blindatele vor trece la distrugerea cazematelor noastre.
În fata companiei mele, ca și în fața întregii poziții a batalionului, cadavrele inamicilor stăteau drept mărturie a vitejiei și dârzeniei băieților noștri care acum, își oblojesc rănile mai ușoare, cei răniți grav fiind luați de sanitari și duși la spitalul de front, la 2-3 km. mai în spate.
Chem la mine în adăpost comandanții de piese brand și mitraliere și întocmesc raportul către comandament. Nu am decât cinci răniți grav, pe Montoană Ion de la Preotești, schijă în abdomen, care a și fost evacuat în spatele frontului la spital, în vederea operației și patru servanți, care au fost răniți la picioare și unul la umăr, pansați pe loc după încetarea ostilităților și transferați la spitalul de front. Din efectivul plutonului, nu am nici-un mort doar cei cinci răniți, deci 20% din efectiv trebuind înlocuit în vederea luptelor ulterioare Asta poate și pentru faptul că băieții mi-au ascultat sfaturile și și-au săpat foarte bine gropile individuale și adăposturile.
Trimit raportul la Comandament după care trec pe la fiecare adăpost și-i felicit pe toți băieții, în special pe pușcașii mitraliori și mitraliorii, caporalul Budulan Gheorghe din sat de la mine și fruntașul Perpelea Ilie din Morunglav, care au ținut piept puhoiului inamic. Ca mulțumire trimit pe Bădoi, ordonanța, să ia din cufărul meu trei sticle de coniac din care fiecare are partea unui gât bun….
Constat cu plăcere că moralul trupei este unul bun.

Înv. Petrescu Zaharia Nicolae

Va urma.