În articolul de azi, vom explica scrierea unor cuvinte care pun probleme, având în vedere că se pot scrie cu cratimă sau fără cratimă.
- Al/a-l
- Al doilea m-a căutat.
- Un vecin al meu a câștigat un premiu important.
- Pixul este al Mariei.
- Nu cred că a-l certa este un lucru bun. („ a certa” este verb la infinitiv, iar „-l” este pronume personal, formă neaccentuată).
- Ai/a-i
- Ai mei au plecat.
- Băieții sunt ai verișoarei mele.
- A-i înțelege pe ceilalți mi se pare important.
- A-și
- L-am învățat a-și cere scuze când greșește.
- Cuvântul „ași” se scrie legat când este substantiv, pluralul cuvântului „as”: Am învățat tenis de la doi ași ai acestui sport.
Atenție la forma de condițional-optativ, persoana I, singular: „Eu aș pleca la mare, dar este timpul urât.” De foarte multe ori această formă este scrisă greșit cu un „i” la final: „ași pleca”.
- Cel/ce-l
- L-am întâlnit pe cel care m-a căutat.
- Băiatul cel frumos a participat la concurs.
- Nu mai știu ce-l întrebam când ai intervenit în discuție. („ce” este pronume relativ, iar
„-l” este pronume personal, formă neaccentuată.)
- Cei/ce-i
- I-am invitat și pe cei doi la petrecere.
- Cei care vin sunt colegii mei.
- Bocancii cei noi sunt din piele.
- Nu voiau să răspundă la ce-i întrebai.
- Cea/ce-a
- Cartea cea nouă m-a impresionat.
- Cea care a câștigat e colega mea.
- Nu știu ce-a adus Bogdan.
- Cam/c-am
- Am întârziat cam două ore.
- M-a certat c-am înțeles greșit.
- Ia/i-a
- El ia din bagaj ce îi trebuie.
- Ia și tu din cozonac!
- I-a spus să fie mai atent.
- Iau/i-au
- O iau mereu pe drumul cunoscut.
- Ei iau numai note bune.
- Nu i-au spus și ei când începe spectacolul.
Nu uitați să apelați la un profesor sau la o lucrare de specialitate ori de câte ori aveți neclarități cu privire la limba română!
Prof. Dorina Enache
Prof. Florentin Daniel Gheorghe
