Poezia e în firea poprului românesc și e singura comoară a sufletului său, care în cursul veacurilor grele de suferinți l-a însoțit, ușurându-i greul vieții, și l-a îndulcit, mângâindu-i sufletul, iar din zilele de fericire ne-a păstrat bogăția sufletului său sănătos, vesel, senin și nobil. Multă jale și durere, mult chin și batjocură a îndurat poporul ardelenesc din partea ungurilor în decursul războiului european! Suferințe pe câmpul de luptă, suferințe acasă! Nu s-a putut ca aceste suferințe să nu scoată din adâncul inimii poporului necăjit coardele poeziei ca să cânte durerea. Câte inimi s-ar fi zdrobit de durere și de dor, dacă n-ar fi pășit poezia ca să le mângâie și să le ușureze? În versuri și-a turnat dorul și jalea, patimile și suferințele soldatului la front, în versuri i-au răspuns cei de acasă și versul le-a fost mângâierea și nădejdea. În ele veți găsi resignarea și optimismul sănătos al țăranului, alăturea cu decepțiunea și durerea, care capătă o nuanță plăcută prin ajutorul artei poetice. Ele au un ton religios, țăsut cu fire puternice de sentimente curate, morale. Credința și nădejdea în Dumnezeu, bucuria împreunată cu durerea și împlinirea datoriei, iubirea de patrie și nostalgia, dragostea nemărginită față de soție și familie, și nădejdea într-o soartă mai bună a neamului nostru pe urma suferințelor îndurate pentru alții.

Poezii culese din războiu, aranjate și publicate pentru popor.

Dr. Emil Precup, director la Liceul Petru Maior din Gherla 

Frunzuliță d-ingă drum

de Leonte Pop din Rodna

Frunzuliță d-ingă drum,

Pe scurt vreau să vă spun

Traiul nost din cătănie

De soarte mi-a fost dat și mie.

Unde sunt a spune vreau,

Ne aflăm într-un oraș rău

Numele i-e Soboslău (lângă Dobrițin),

Și terenu-i mocirlos

Iar civilii-s uricioși,

Făr` de aceea-s foarte răi

Și din neam sunt toți ceangăi.

Muierile-s nefățate

Și de spate-s cârligate

Puținele-s aghiustate (drăguț gătite0

Nu-i frumos port ca la noi

Cu gust, vesel și vioi!

Căci „ștelungu” (statura) lor e drept

Rânduri de taleri pe piept!

Și eu de când sunt făcut

Așa tină n-am văzut,

Căci să mergi cât de ușor

Tot trece peste picior

Cât ce intri în odor.

Vă rog ascultați să spun

Casele lor de comun.

Anume din ce-s făcute:

Din pământ și paie ude,

Podul deasupra-i din lut,

Locuințele lor put,

Țin un aer foarte greu

Soldații-s marozi (bolnavi) mereu,

Și-apoi se duc la doctor

Ca să le vie ușor

Și în loc de medicină

Cinstește-i cu-o zi hodină,

Și mai multe vorbe rele,

Poruncind ca să se spele,

Dar să pot ei tot spăla

Sara și dimineața

Căci e plină căputa

De tină și de noroi

Căci păpucii-s rupți în doi.

Ai de mers la magazin

Capeți alții și te țin

Bună seamă vreo trei zile

C-ai plătit două pițule,

Potcoave, cuie-ai plătit,

Cu lucrul te-au dăruit,

Pentru că șușterii (pantofarii) iară

Nu ruculesc afară

Lucră în miheiu (atelier) mereu

Încet și destul de rău,

Sunt de-o nație potriviți

Mai toți sunt Izraeliți.

Tot așa-s și-n cancelarie,

Din neam de acela mare

Le trebe extra mâncare.

Cătana cu păpuci răi

Trebe să steie de ei,

Adecă-n toată seara

După ce s-a desculța

Are de făcut așa:

Să-ntindă jos obiala

Și s-o radă cu brișca,

Să și-o puie pe sub el

Să se uște puțintel.

C-așa suntem într-un loc

N-avem nici lemne de foc,

Nici uscate, dar nici verzi

Dacă poți ca să mă crezi.

Ce vedem nu-ți vine-n gând

Lemne cu chila se vând,

Chilo cu zece fileri,

Un foarte slab obicei.

Tot așa paie n-avem

Pe sub noi să așternem,

Durmim pe pământ mai gol

La inimă plin de dor.

De multe suntem lipsiți

Ba și de-ai noștri prigoniți,

Căci ai noștri superiori

Ne țin cu multe datori:

„Exerțir (exerciții) ștram (aspru)”să facem

Pentru că soldați suntem,

Patria s-o apărăm

Ziua, noaptea ne-ncetat

După cum am fost jurat

Și la ăst nou împărat.Să servim cu voie bună

Noi cu toții dimpreună.

Și ne silim cât putem

Dar de slabi ne-mpedecăm,

Cina și prânzu-i puțin,

Tot cam zamă de chimin,

Doi decii la un om vin.

Și cam la o săptămână

Mai vedem cafea la mână.

La fruștuc (dejun) eu nu prea vin,

Pentru zamă de chimin

Pe picioare nu mă-nțin.

Dimineața pe la opt

Tot mereu este raport

Compani comandantul

Ascultă tot soldatul

Care ce plângere are

Împlinind a sa rugare,

Dacă n-a fost așa de mare

Ca să-i facă supărare.

Și-apoi scriu iară tot drept

Acum raportu-i „abtret (terminat)”

Porunca-i „fergaterung (Adunarea)”

Să ne ducem la „ibung ( Exerciții)”,

Să țină ficiorii pași

Făcând noi „zicherungmarș (marș asigurat)”

Direcționul la Kaba

Și să nu mergem degeaba

Trebuie să învățăm

Să știm cum să ne luptăm

Dușmanii să-i alungăm,

Grea viață petrecem!

Dar sperând la Dumnezeu

Vine și pacea mereu,

Când trei ani s-or împlini

În lume pace va fi,

Să vă spun și mai cu gust

Tocma-n luna lui August,

Iară vă spun cu fior

Pe la luna lui cuptor.

Te rog și cugetă, frate,

La cuvintele ce-s date

Căci toate-s adevărate,

Și așa eu am și vrut

Să le spui numai pe scurt,

Poftind la mic și la mare

De la Domnul liberare

La prepuși înaintare,

Întru mulți ani să trăiască

Ca să ne povățuiască

Și în rău ca și în bine

După cum soartea ne vine.

Sursa:

-Emil Precup, Dor și jale. Patimi și suferințe, Poezii culese din războiu, aranjate și publicate pentru popor, Tiparul Tipografiei Diocezane, Gherla, 1920.

Prof.dr. Cornel Mărculescu