Manifestări spirituale. Bătrânii gemeneni par a fi fost oameni foarte religioşi. Trăind aici în mijlocul naturii bogate, care le punea la îndemână mijloace uşoare de trai, muncind în mijlocul acestei naturi ale cărei rânduieli recunoşteau că sunt conduse de Dumnezeu, au devenit oameni evlavioşi, manifestându-şi această evlavie prin construirea a trei biserici în cele trei sate: Brătuleşti, Onceşti şi Capul Coastei. Biserica din Onceşti este una dintre cele mai măreţe la lăcaşuri de închinăciune de pe valea Dâmboviţei.

Astăzi, simţul de religiozitate este foarte slab, arătându-se prin lipsa totală de solicitudine pentru aceste lăcaşuri, care au nevoie de contribuţia lor pentru a-şi reface stricăciunile cauzate de vreme şi de cutremurul din 1940. Apoi, deşi sunt aşezate în mijlocul satelor, la îndemâna oricui, sunt puţini cei care le păşesc pragul. Numai la zile mari, la praznice împărăteşti, când cei înstăriţi îşi serbează onomasticele cu împărţeli de alimente şi ţuică la uşa bisericii, vine mai multă lume. Duminicile obişnuite nu se văd în biserică decât câte 10-15 femei şi câţiva bătrâni. Încolo, copiii de şcoală şi premilitarii, când sunt aduşi din impunere de conducătorii lor, mai ocupă ceva din spaţiul larg al bisericilor.

La Crăciun şi la Paşte, când femeile şi fetele au obiceiul să-şi facă costume noi, vin şi ele în număr mare, mai mult pentru a fi admirate în găteala lor. Sunt şi dintre cei care nu se duc niciodată la biserică, nici chiar în ziua de Paşte, cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii. Am stat de vorbă şi am stăruit să conving pe unul din aceştia să meargă şi el, ca ceilalţi creştini, la biserică. Mi-a răspuns cu naivitate că-i este ruşine, căci dacă l-ar vedea ceilalţi şi pe el în biserică, ar râde de el şi că n-ar putea suporta privirile mirate şi batjocoritoare ale celorlalţi. Apoi, dacă a apucat aşa, aşa va muri şi după aceea tot la biserică va fi, însă el se consideră şi aşa bun creştin, nefăcând niciun rău nimănui. Declaraţia aceasta a lui nu era sinceră, căci cunoşteam ceva la activul său.

Majoritatea se cred împăcaţi cu Dumnezeu, dacă au îndeplinit anumite formalităţi de ordin ritualic. Aşa, dacă aduc pe popa să le slujească câte o sfeştanie acasă, din când în când, dacă l-au primit cu botezul la Bobotează şi la Izvorul Tămăduirii, din vinerea din săptămâna de după Paşte, cred că şi-au făcut pe deplin datoria de bun creştin.

Dacă conştiinţa le e ceva încărcată, se spovedesc la preot, o dată pe an, la Paşte, execută canoanele cu care i-a osândit acesta, care de obicei nu sunt prea aspre. Aceste canoane constau într-un număr oarecare de mătănii, ceva daruri de untdelemn şi lumânări bisericii, un sărindar, două preotului şi dacă spoveditul s-a executat de toate acestea, i s-au iertat toate păcatele ce a făptuit într-un an.

Mai există în Gemenea unele stări morbide care dăunează mult moralei şi credinţei noastre creştine. Sunt superstiţiile religioase pe care preoţii nu le combat din anumite calcule de ordin bănesc. De exemplu, dacă cineva vrea să se răzbune pe un duşman al său, pentru a nu avea neajunsuri cu justiţia omenească, cheamă urgia dumnezeiască asupra capului rivalului său, prin mijlocirea preotului. Se duce în taină la preot, se tocmeşte şi plăteşte acestuia un „acatist”, pe care îl va citi în genunchi, rugând pe Dumnezeu să trimită celui vizat toate relele din lume. Preotul, fie că citeşte sau nu, i-a luat banii, iar cel cu acatistul urmăreşte efectul. Dacă cumva vreo nenorocire se întâmplă blestematului, o atribuie acatistului.

Apoi gemenenii lesne se solidarizează la cele rele. Se ajută unul pe altul în comiterea delictelor silvice, fie în pădurea obştii lor, fie în a Statului. Când vreunul a căzut rău şi pădurarii i-au făcut proces, ceilalţi îi vin în ajutor şi-l servesc ca martori. Foarte mulţi trăiesc numai de pe urma acestor furturi de lemne pe care le vând în comunele vecine lipsite de păduri, încurajaţi şi de faptul că justiţia nu e prea aspră în chestia delictelor silvice, dându-le posibilitatea să facă tranzacţii avantajoase cu Statul sau obştea reclamantă. Tranzacţiile constau în plata materialului şi o mică amendă. Aceasta numai în cazul când n-au avut martori buni cu care să facă dovada că lemnele au fosttăiate din proprietăţile lor divize.

Manifestări culturale. Nu prea se simte la gemeneni o nevoie prea mare de cultură. Sunt în Gemenea trei şcoli primare, fiind satele prea depărtate între ele. Două dintre ele sunt de construcţie recentă: cea de la Onceşti şi cea de la Capul Coastei. Şcoala Brătuleşti are înscrişi 150 elevi, din care urmează regulat 120. Dacă învăţământul ar fi benevol, abia dacă ar fi urmat de 10% din elevi, care s-ar retrage şi aceştia după primele patru clase.

Din Gemenea foarte puţini oameni s-au ridicat în trecut prin cultură. N-a fost reprezentată decât prin doi intelectuali de seamă: doctorul Dumitrescu de la Pucioasa şi judecătorul Stan Diţescu, mort în războiul de la 1916-1918. Învăţătorii care s-au perindat pe la şcolile din Gemenea au fost toţi străini, cu excepţia pensionarului Iosif Andreescu.

Nici azi nu sunt plecaţi la şcolile secundare prea mulţi tineri, ţinând seamă de posibilităţile multor părinţi. Sunt plecaţi la liceele teoretice şi comerciale 12 băieţi şi 16 fete. De remarcat că din atâţia, niciun băiat sau fată n-a ales şcoala normală sau o şcoală industrială. În învăţământul universitar sunt doi studenţi: unul la Medicină şi altul la Politehnică.

Sătenii sunt foarte nepăsători în ceea ce priveşte nevoia de cultură. La adunările cu caracter cultural iau parte în număr foarte restrâns. Nu simt nevoia să citească o carte bună şi de la biblioteca şcolii nu cere nimeni cărţi de citit. Le placă însă să citească ziare şi din acestea primesc numai ştirile politice şi cele de pe teatrele de război. Numai câţiva sunt abonaţi ai revistelor de cultură. Deşi în Gemenea sunt foarte mulţi oameni înstăriţi, nu se găsesc decât 10 aparate de radio şi acestea deţinute mai mult de intelectuali, preoţi şi învăţători. Dar şi acest minunat mijloc de culturalitate nu-l preţuiesc decât din punctul de vedere al muzicii naţionale.

VA URMA