Pătruns de evenimentele istorice pe care le trăiește ca ostaș pentru înfăptuirea idealului național în 1918, Ioan Rodina a scris „Eroii legendari” la Iași din care broșură în fața M. Sale Regina Maria, principii Carol și Nicolae, a recitat la 16 februarie 1918, poemul „Trecutul, Presentul, Viitorul”, reprodus și de „Mișcarea” din Iași, primind și ardelenii din nou prinosul de recunoștință și dragoste de la frații lor, și în care a prezis cu trei luni înainte, perfect toate întâmplările ce s-au petrecut cu armata germană, prin geniul și destinul său, având fericirea, ca tocmai el să fie primul vorbitor, la statuia lui Ștefan cel Mare și a lui Cuza din Iași la mobilizarea din 1918 Noiembrie, când din nou și-a încins sabia atârnată deja în cuiu și nu a mai pus până au ajuns, la Tisa – la Budapesta- ca cu pana rujinită să descrie împlinirea profețiilor sale de zeci de ani. (vezi broșura „Eroii Legendari”, Tipografia Ioanițiu, Iași, 1918, august.

Pe Dealul Cașinului…

Pe dealul Cașinului, bate tunul neamțului,

În pieptul Românului,

Dar nimică…nu ne strică!

De trei zile necurmat, nebeut și nemâncat

În ploaie de foc am stat,

Făr` de frică!

Lasă bată cît o vrea, că eu viu nu mio-i lăsa,

Niciodată țara mea,

Ca să fie, în robie!

Neamțul de trei poște bate, nu-l prinde, e departe,

Dar mi-a scris cu tunul carte c`o să vie,

Piept la piept în luptă dreaptă, cu cămașa sufulcată

Să-l arunc de beregată, tocma`n lumea ceilaltă,

Să nu vie, în vecie!

Plânge mama corbului

Pe dealul Cașinului,

De mila dușmanului

De bănat,

Că-i aliat.

Și-a`negrit de supărare,

Că noi hordele barbare

Le-am dat cu viteză mare,

Drept la iad…

Tecuci, 28 septembrie 1917.

La luptă române!

În sfinte locașuri de vechi mănăstiri,

Când stăm noi la sfat cu străbunii,

Ne-aducem aminte, de mari prorociri:

De-a noastră viață și-a lumii!

Popoare barbare au trecut pe la noi,

Cât frunza și iarba…că știe

Și lumea întreagă, c`au mers înapoi,

Cu nume cu tot pe vecie!

Venit`au Avarii și Goții au venit,

Gepizii și Hunii și încă:

Mulții alții și-aicea cu toți s`au lovit

De brațele noastre, de stâncă!

Venit`au Maghiarii și noi i-am lăsat,

Ca prieteni și frați să ne fie…

Iar ei după vremuri pe noi ne-`njugat

Și-n lanțuri ne-au pus și`n robie!

Mai bine de-o mie de ani am răbdat

Supliciul și roata de sânge!

La nimeni s`o spunem, ei nu ne-au lăsat…

Nici măcar durerea-ne plânge!

Iar astăzi când ceasul, la toți a sunat:

De liberă pace în lume,

Barbarii se vede, că iar au turbat

Și dinții își scâșnăie, ` spume!

Tiranul ce simte, c`o fi nimicit,

S`aruncă pe viață pe moarte!

Să scalde în sânge, apus, răsărit

Ca`n veci să domniască pe toate!

Dar astăzi sub raza divinei lumini:

Dreptatea din morți înviară!

Și pacea cea sfântă a gintei latini:

Nu poate! Nu trebuie să piară!

Noi pacinici eram, dar voi sânge-ați dorit!

Popoare barbare și crude,

Că-al vostru dor mare în veci de dormit,

Vă lasă și oarbe și surde!

La luptă Române! Vultan din Carpați

Să piară din lume-anarhia!

În veci să trăiască ai noștri-aliați!

Trăiască în veci România!

Baia Mare, 1 aprilie 1919. „Renașterea”

Sursa:

-Ioan Rodina, Eroi legendari. Dela Nistru pân` la Tisa, scrise pe câmpul de războiu, Amintiri din zilele de glorie 1913-1919, Editura Autorului, Baia Mare, 1919.

Prof.dr. Cornel Mărculescu