Ioan Rodina s-a născut la 1870 în ziua a 25-a, a lunei lui Noembrie în Almaș-Bălan. Familia Rudin-eștilor este de origine italiană, și astăzi singura familie românizată Rodina, se mai află numai în Bălan-Almaș, lângă râul Almaș, unde Tuhut a învins pe Gelu, și care luptă am descris-o în istorica legendă „Craia” la 1892 în Gazeta Transilvaniei. Tatăl, Ioan Rodina, era primul învățător român ieșit din pedagogia înființată de Andrei Baron de Șaguna, iar maica sa, Racolți Catalină din Fodin era din familie de răzeși. Deși provenea dintr-o familie numeroasă cu șase copii, totuși, Ioan Rodina a urmat școala primară sub mâna tatălui său, iar studiile civile le isprăvește în Jibou, Hida și Cluj. Urgisit fiind de unguri, trece la Sibiu unde studiază pedagogie și`n urmă trece la tipografia de acolo la inițiativa direct-protectorului său, domnul Remus Roșca, azi vicarul Eusebiu. În primii ani ai studenției, Ioan Rodina citește mult din operele și scrierile celor mai însemnați scriitori români. Scrierile acelora însuflețesc mult pe tânărul Rodina și fiind chemat de Grigoriu Maior și Aurel Mureșan la redacția Gazetei Transilvania, cari bărbați știu a prețui talentul și ne`ntrecuta sa aplicare, se declară a purcede înainte, luptând cu pana pentru drepturile poporului român. După ce călătorește mai mulți ani prin străinătate ca tipograf, revine la Budapesta, la gazetele Poporul Român și la Luceafărul. Din 1889-1891 colaborează la Gazeta Poporului și Telegraful Român, iar în perioada 1892-1910, scrie mult ca redactor extern în Gazeta Transilvaniei, Poporul Român din Budapesta, Minerva din Bistrița, cea din urmă fiind condusă de același proprietar ca și al organelor Sfatul Poporului din Lugoj și a Muncitorului Român din Timișoara, Sentinela Națională și Tribunul din București. În 1915 înființează în București cu câțiva bărbați de inimă: General Frangulea, N. Gane și Al. Macedonsky, Legiunea Ardeleană și ziarul legiunei Ardealul la Carpați. A scris mai multe broșuri cu conținut național-patriotic, după aceea poeme istorice și câteva piese teatrale, prin care și-a câștigat admirația iubitorilor literaturii poporale. În anul 1909, i-a apărut în editura Gazetei Transilvania, opera „Vulpoiada”, precum și „Toma Toporîște și vânzoala ungurească” . Ulterior, îi apare „Ostașii noștri” în 1914 la București, dar mai ales piesa teatrală „Plugul de aur”, predată cu mult succes la Cluj și „Frumoasa satului”, la Bistrița. Datorită scrierilor sale, are patru procese de presă, la Budapesta în 1906, la Timișoara în 1908, la Târgu Mureș în 1909, iar în anul 1910, Ioan Rodina a fost urmărit și presat de șovinismul maghiar, care iarăși i-a intentat proces pentru poezia sa „Limba noastră”, drept pentru care a trecut în România, unde în „Sentinela Națională” din București, și-a desfășurat și transmis toate frustrările și durerile petrecute în calvarul șovinismului unguresc. La 1913 la primul glas al României în pragul războiului cu Bulgaria, Ioan Rodin s-a înrolat ca voluntar ardelean în armata română, iar ulterior a luat parte la toate adunările poporale pentru intrarea în război. Toată campania a făcut-o la Regimentul 10 Artilerie de la Malmaison din București, până în 1918, când și-a continuat-o pentru Ardeal, făcând parte din Regimentul Turda.
Pătruns de evenimentele istorice pe care le trăiește ca ostaș pentru înfăptuirea idealului național în 1918, Ioan Rodina a scris „Eroii legendari” la Iași din care broșură în fața M. Sale Regina Maria, principii Carol și Nicolae, a recitat la 16 februarie 1918, poemul „Trecutul, Presentul, Viitorul”, reprodus și de „Mișcarea” din Iași, primind și ardelenii din nou prinosul de recunoștință și dragoste de la frații lor, și în care a prezis cu trei luni înainte, perfect toate întâmplările ce s-au petrecut cu armata germană, prin geniul și destinul său, având fericirea, ca tocmai el să fie primul vorbitor, la statuia lui Ștefan cel Mare și a lui Cuza din Iași la mobilizarea din 1918 Noiembrie, când din nou și-a încins sabia atârnată deja în cuiu și nu a mai pus până au ajuns, la Tisa – la Budapesta- ca cu pana rujinită să descrie împlinirea profețiilor sale de zeci de ani. (vezi broșura „Eroii Legendari”, Tipografia Ioanițiu, Iași, 1918, august).
FODOR
Trei zile să scaldă în foc regimentul
Și sângele curge pâraie…
Nu vrea să se schimbe deloc reglementul
Cădeam ca și znopii`n bătaie.
Din vârful de munte poziție tare
Împroașcă dușmanul cu foc
Și s`a dat semnalul de-asalt-înaintare
Dar trupele noastre-s oprite în loc!
Fodor, camaradul, un ținteș de frunte,
Repară ochirea în pripă
Poziția dușmană cu tunuri din munte
În aer sburară, într`o clipă.
Ei, bravo! Ardelene viteaz plin de dor!
Schimbarăm strigarea`n căntare,
Brașovul să`nchină la-al nost` tricolor
Și Regelui nostru cel mare!
Azuga, 3 septembrie 1916.
Maicei mele
Carte de la Tisa
Acu-i un an ți-am fost scriat,
Și dela Nistru, carte
Mamă, dar au fost întrat
La noi dușmanul nempăcat
Și nici o slovă n`a lăsat,
Dela al tău fiu îndepărtat
S`ajungă mai departe…
Că toată țara au prădat,
Și v`au bătut și despoiat,
Dar căzură`n greu păcat
Când clopotele le-au furat,
Că-i și bătură Cel Prea`Nalt
Și ne făcu dreptate!
Mi-a spus Ilie, cât ai plâns,
Și`n bătrânit cu dorul,
Crezând că au căzut învins
În lupte, ba rănit și prins
Îl vedeai, ca și prin vis,
Uneori, cu chipul stins
În lanțuri stând feciorul…
Și unii iară ți-or fi zis,
Mamă, de ce atâta plâns?
Când ai noștrii, au respins
Pe dușmani, cum li-a fost scris
Menirea lor, În Paraclis
Și`n viață, Ziditorul…
Am plâns și noi c`am auzit:
De jalea voastră mare…
Când toate ni s`au pustiit,
Părinții noștrii la cerșit
Ajuns`a, când a`mbătrânit
Deși în cinste au trăit,
În viață fiecare…
Noi toți atuncia am simțit
Prin inimă, căte-on cuțit,
Și ne-am jurat pe răsărit,
De soare și pe asfințit,
Că ne vom răzbuna cumplit
Pe hoardele barbare!
Și noi am așteptat cu dor
Ca ordin să ne vie:
Și-un uragan îngrozitor
De fer și foc omorâtor
A comandat asupra lor
Viteazul nostru Domnitor
Și-a Marei-Românie…
Atunci Măicuță nu în zbor
Ci ca un vifor trăznitor,
Ca un potop cotropitor,
Printr`un avânt triumfător
De preste-al nostru vechiu ogor
I-am șters pentru vecie!
Așa Măicuță s`a`ntâmplat
Acum ori niciodată!
Românii toți s`au adunat
Ardeal, Bihor și din Bănat
Și de pe la Mare-Sat
Pe veci, sub steaguri a jurat
Să țină laolaltă!
Maică, să spui la toți din sat
Că astăzi tricolorul
Nostru`n victorii reînălțat
De mii de gloanțe sfâșiat
Cu vitegie-a fost purtat
Și chiar la Tisa, împlântat
Și-i sănătos feciorul!
Dobrițin, 10 Maiu 1919.
Sursa:
-Ioan Rodina, Eroi legendari. Dela Nistru pân` la Tisa, scrise pe câmpul de războiu, Amintiri din zilele de glorie 1913-1919, Editura Autorului, Baia Mare, 1919.
Prof.dr. Cornel Mărculescu
