You are currently viewing EDITORIAL: 22-23 noiembrie 1916 – Bătălia de la Gheboaia-Finta, file de epopee dâmbovițeană

EDITORIAL: 22-23 noiembrie 1916 – Bătălia de la Gheboaia-Finta, file de epopee dâmbovițeană

  • Post category:Editorial

În urmă cu 104 ani, în zilele de 22 si 23 noiembrie 1916, localitățile dâmbovițene Gheboaia și Finta au fost scena unor lupte crâncene pentru apărarea teritoriului național.
În contextul tragic în care se găsea poporul român, generat de ocupația germană din toamna anului 1916, trupele austro-ungare care ocupaseră cea mai mare parte a judeţului Dâmboviţa prin Etapa 266 prusiană, au desfășurat în luna noiembrie a anului 1916 mai multe operațiuni militare în județul Dâmbovița, printre care și cele de la Gheboaia și Finta.
Astfel, prin Ordinul de Operații nr. 1401 pentru ziua de 22 noiembrie 1916 dat de generalul Erich von Falkenhayn, reiese că în urmărirea trupelor române, dispunerea armatelor germane de ocupație era următoarea:

– Corpul de Cavalerie era cantonat pe șoseaua Târgoviște-București;

– Grupul generalului Krafft von Dellmensingen cu Divizia 301 și Divizia 216 Infanterie pe linia Braniștea-Nucet, iar Corpul Alpin lupta la Băleni. Ulterior, Grupul Krafft ajunge cu capul Diviziei 301 Infanterie în regiunea Bilciurești pe râul Ialomița, iar cu Divizia 216 Infanterie la Dobra.

Serviciul fotografic al Armatei Române

În cursul zilei de 22 noiembrie 1916, Grupul generalului Krafft a atacat Armata I română începând cu ora 11.30, cu ajutorul trupelor din Divizia Corpului Alpin, Divizia 216 Infanterie comandată de generalul maior Vetter și Divizia 73 Infanterie Austro-Ungară aflată sub comanda feldmareșalului-lt Baron von Goinginger.
Astfel, Divizia Corpului Alpin comandată de generalul-maior von Tutschek, a înaintat prin Băleni Sârbi-Mărcești-Gheboaia-Gura Crivățului, oprindu-se la Mărcești unde a luat 200 de prizonieri români, iar la Gheboaia, pe linia pădurii și la Finta Mare a desfășurat câteva operațiuni militare, dar în ciuda rezistenței armatei române, a reușit să respingă contra-atacurile Regimentului 1 Vânători.
În urma acestor mici încleștări, Divizia Corpului Alpin prin Brigada 2 Munte a rămas la Băltița, iar la Finta Mare-Gura Crivățului-Gheboaia a fost trimisă Brigada 1 Vânători. Vestitul Corp Alpin, era o trupă unică în felul ei în armata de operațiuni germană, fiind compus din Regimentul Infanterie Gardă, batalioane prusiene și bavareze de vânători, având cavaleria și artileria lor organică, precum și din trupe speciale, toate având tăria unei Divizii de Infanterie, corpul fiind special creat în 1915, cu scopul de a asigura la intrarea Italiei în război, granița bavareză în munții Alpi și Tirol.

În același timp, flancul stâng al Diviziei 216 Infanterie a atacat detașamentul de flanc al colonelului Olteanu ce dispunea de un Regiment călare, 4 batalioane și 4 baterii, în zona Mărcești-Gheboaia, obligându-l să se retragă în jurul orelor 16.30 spre Finta Veche. Având un simț strategic desăvârșit, colonelul Olteanu a executat într-un timp foarte scurt o întoarcere ofensivă, reușind să respingă la orele 18.30 infanteria germană și să reocupe Finta Mare.

Serviciul fotografic al Armatei Române

Prin flancul drept al Diviziei 216 Infanterie este atacată Divizia 13/14 română la Dobra care a rezistat eroic, însă atacul Diviziei 73 Infanterie Austro-Ungar dinspre Slobozia-Cocoșu la orele 16.30 a determinat retragerea în dezordine a armatei române spre Bilciurești, apoi pe stânga Ialomiței, ocupând frontul Finta Veche-Ibrianul, astfel încât spatele Diviziei a 8-a rămânea descoperit. Având ordinul Corpului I Armată de a ataca, Divizia a 8-a care ocupase pe stânga Valea Miulești, frontul Cocoșu până la drumul Săbiești-Bilciurești, a executat cu flancul stâng un atac asupra satului Săbiești, care fusese ocupat slab de unele unități ale Diviziei 41 comandată de generalul Schmidt von Knobelsdorf, reușind să le respingă către Colacu.
Cum însă Divizia 13/14 fusese aruncată pe stânga râului Ialomița, flancul drept al Diviziei a 8-a a rămas descoperit, de acest lucru profitând Divizia 73 Infanterie Austro-Ungară care a atacat-o cu artileria în flanc și în spate, obligând armata română să se retragă pe stânga râului Ialomița, ocupând o poziție importantă între Ibrianu și Cojasca până la liziera N-E a pădurii dintre Săbiești și Sterianu.

Serviciul fotografic al Armatei Române

Cunoscând situația dificilă în care se găsea Divizia a 10-a și având în vedere retragerea Diviziei 13/14 și Diviziei a 8-a, generalul Stratilescu, comandantul Corpului I Armată, a emis la orele 18.00, Ordinul de Operații nr. 15 din 22 noiembrie 1916, care prevedea:

Corpul I Armată va trece pe stânga Ialomiței și va ocupa frontul de la Finta Veche – Zăvoiul lui Varlam. Va lăsa la Mărcești – Gheboaia un detașament, și va trimite un detașament de cel puțin 1 batalion, 1 pluton cavalerie și 1 baterie la Băltița, pentru legătura cu flancul stâng al Armatei a II-a.

Divizia 1/17 pe frontul de la Rudari, cota 150, la 2 km de vest de Lucianca;

Divizia a 10-a pe stânga Diviziei 1/17 până la Cocani;

Divizia a 11-a și Divizia 1 Cavalerie vor rămâne în aceleași situațiuni”.

Însă, acest Ordin de Operații ce avea în vedere retragerea trupelor române nu a putut fi executat, deoarece trupele germane nu au slăbit deloc urmărirea armatei române, astfel încât Armata I-a a fost obligată să revină cu Divizia a 8-a, Divizia 1/17 și Divizia a 10-a pe frontul pe care nu reușise să-l ocupe în ziua de 21 noiembrie 1916, Corpul I armată cantonând cu Divizia 13/14 pe frontul de la Păstârnacul, cota 162, până la Ibrianu.

În urma încleștărilor care s-au desfășurat în zilele de 22 și 23 noiembrie 1916 în localitățile Gheboaia și Finta, pentru cinstirea eroilor români care s-au jertfit întru slava și credința neamului românesc, au fost ridicate două monumente care ne amintesc de sacrificiul suprem al soldatului român.
În primul rând, atrage atenția monumentul eroilor de la Finta, deoarece prin amplasamentul său de la marginea comunei Finta în apropierea pădurii, este foarte puțin cunoscut și amintit în istoriografia de specialitate, deși pentru județul Dâmbovița reprezintă ceva unic în primul război mondial, în sensul că a fost ridicat exact în locul unde s-au desfășurat operațiunile militare.
Monumentul se află la 2 km Nord de satul Finta, pe drumul nepietruit ce merge spre Ploiești, în locul numit „Bulumaci”, la al 5-lea tufan. Despre această luptă desfășurată aici, aflăm informații prețioase chiar de pe placa monumentului:

La 22 și 23 Noiembrie 1916 au căzut aici pentru întregirea neamului 428 de eroi din Regimentele : Reg 24 Art., Reg 64 Inf., Reg 29 Art., Reg 67 Inf., Reg 22 Art., Reg 16 Inf., Reg 56 Inf., Reg 25 Art., Reg 8 Inf., Reg 7 Inf., iar germani 61. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Finta 26 Octombrie 1933”.

Material realizat pe baza exclusiv a documentelor istorice din Arhivele Militare Române.

Prof.dr. Cornel Mărculescu