Din totdeauna, românul a știut și în situații de restriște, să-și mângâie sufletul cu un cântec, cu o poezie care să le aline dorul de cei de acasă. Acest fapt este demonstrat de acești oameni simpli, absolut necunoscuți, dar care au fost părtași la nașterea României Mari și care ne-au lăsat însemnat pe o foaie de hârtie, mărturia sensibilității și a dragostei nețărmurite pentru neam și țară. Direct din tranșeele războiului pentru Întregirea Națională (1916-1918), soldatul și ofițerul român a reușit prin bunul său simț românesc să-și exprime prin versuri cuvântul doinit, adevărul despre bucuria, simțămintele, revolta, ura sau dragostea, sentimente izvorâte din nevoia de a se face auzit. În vreme de război, soldații care știau să scrie își exprimau de cele mai multe ori trăirile și sentimentele în agende sau prin scrisori pe care le trimiteau acasă celor dragi.

Încă din timpul războiului, ziarul „România. Organ al apărării naționale”, care a funcționat între lunile februarie 1917-martie 1918, sub direcția rezervistului Mihail Sadoveanu, a publicat în paginile sale poezii ostășești scrise direct din tranșeele războiului. De asemenea, astfel de poezii au fost tipărite atât în ziarul Neamul Românesc, condus de Nicolae Iorga, cât și în volume de poezii, cum sunt:  „Doruri și amoruri. Poezii scrise pe front și în Moldova, publicate în timpul războiului (1916-1918)”, apărut în 1919 la Alexandria,  dar și „Poezii și cântece de pe front”, volum întocmit de Nicolae Tomiciu și Nicolae A. Roșu.

Cert este că astfel de poezii se regăsesc pierdute prin diferite dosare ale Arhivelor Militare Române printre importante rapoarte, ordine de zi sau jurnale de operații ale diferitelor unități militare, dar care au fost meticulos arhivate de către Serviciul de Informații al Armatei Române. În acest sens, este elocvent Ordinul Circular nr. 2228/28 martie 1920, prin care Secția a IV-a a Marelui Stat Major făcea precizări importante fostelor unități militare participante la Războiul pentru Întregirea Națională: „Pentru pregătirea sufletească și educația morală a generațiilor tinere care se ridică de acum înainte, cea mai vie și sfântă pildă sunt fără îndoială faptele săvârșite de bravii noștri ostași în cursul Marelui Război pentru Dezrobirea Neamului. În acest scop, toate faptele în acest fel, trebuiesc aduse la cunoștința tuturor și cât mai mult răsplătite, atât prin convorbirile zilnice cu soldații în cazărmi, cât și prin publicitate”. În același timp, Regina Maria afirma referitor la sacrificiul suprem pentru țară și neam al soldatului român în Primul Război Mondial: „Nu vărsați lacrimi pe mormintele eroilor, ci mai curând slăviți-i în cântece așa ca faima numelui lor să rămână un ecou prin legenda veacurilor” (Calendarul Regina Maria 1918, Tipografia Serviciului Geografic 1918, Iași).

Concluzionând, poeziile scrise de soldați și diferiți ofițeri direct din tranșeele Regimentelor românești redau în primul rând trăirile semnatarilor în momentul scrierii, cunoscuți sau nu, și reprezintă mărturia faptului că moartea iminentă, în aceste împrejurări, l-a determinat pe soldatul român să se exteriorizeze și prin versuri, chiar dacă nu era poet, el făcând acest lucru simplu în termeni curați și conciși, constituind un adevărat patrimoniu personal pentru aceștia și contribuind nemijlocit la îmbogățirea istoriografiei care tratează Primul Război Mondial.

Răvaș de pe malul Nistrului

Multă sănătate taică

Și noroc la toți ai mei

Ăsta-i gându-mi când în mână

Iau hârtie și condei

Și să știi părinte bun

Că piciorul meu acum

La Bender pe lângă Nistru

Bate prafu de pe drum

Azi e zi de pace aici

Dar fu cruntă vijelie

Zile întregi, bătură tunuri

Și mitralieri cu urgie

Cadavrele stau movilă

Și gândesc eu om sărman

Că-s de zece ori mai mulți

Decât zilele-s într-un an

Nu te pună însă Sfântul

Să gândești că-s morți de-ai noștri?

Ci-s muscali de cei ce pradă

Și pe care nu-i cunoști

Dar acestea, tată dragă

Sunt povești despre război

Altul este însă gândul

Ce ne bate acum pe noi

Ne gândim ca pretutindeni

Între Nistru și între Prut

Sunt tot frați de-ai noștri tată

Și-i pământ de l-am avut

Stând cu oamenii de vorbă

Ca la noi la Severin

Ei, vorbesc aceeași limbă

Și-aceluiași clerit se închină

Înțeleg a noastre glume

Și doinind de dor și jale

Fetele frumoase varsă

Câte-o lacrimă în vale

Și gândesc eu tată dragă

Cât de bine ar fi să fie

De la Tisa până la Nistru

Tot o Mândră Românie.

Răzbunarea românului

Pământul scump al țării mele

Ce de dușmani este ocupat

Își cheamă acum a lui oaste

Că e timpul de răzbunat

Germanii în luptele cumplite

Parte din țară ne-au coprins

Dar inimile oțelite

Să nu creadă că le-a învins

Căci scumpa noastră țărișoară

Altă oaste își pregătește

Și în frumoasa primăvară

La lupte crâncene pornește

Noi știm acum foarte bine

Cum în luptă să luptăm

Și pe oștile păgâne

Din țară să le alungăm

Au venit la noi în țară

Ca să ocupe pământ

Le vom da pământ la vară

Foarte bun pentru mormânt

Cu Țările Aliate

În războiu ne vom uni

Și în lupte înverșunate

Pe dușmani vom birui

România acum pornește

Cu furie la războiu

Căci armata-i dovedește

Că-i compusă din eroi

Regimentele din Țară

De războiu sunt pregătite

Și în lupta de-a doua oară.

Vor lupta nebiruite

Un regiment de departe

Că e gata de războiu

Este și cincizeci și șapte

Compus din viteji eroi

Și muncesc vitejii ostași

Din falnicul regiment

Ca să lupte cu vrăjmașii

În tot timpul, piept la piept

Ostașii de astă-dată

Vor lupta nebiruiți

Cu privirea îndreptată

Spre județul Mehedinți.

Hotarul Țării Mele

Cuprinsă-n trei hotare

De ape curgătoate

A noastră scumpă Țară

Vezi crește ca o floare

La Nistru este hotarul

De veci pentru români

La Bazargic Bulgarul

Ne știe de stăpân

Și mândra Bucovină

Hotarul ei îl știe

La Dorna cea bătrână

A fost și va să fie

Iar Tisa, apă lină

Mergând mereu la vale

Se pare că suspină

Făcând pe chipuri cale

Din unda ei frumoasă

Și mândră ca și cristalul

Ea lacrimi parcă varsă

Mâncându-și mereu malul

Un vuiet se pornește

Din valurile-i albastre

În limba țărei noastre

Ce pare că vorbește

Strigând mereu cu zor:

Române, chiar în Tisa

Să-nfigi un tricolor

Să afle lumea toată

Că ROMÂNIA MARE

Domnește încă o dată

În vechile-i hotare.

Scrise de mine departe de Țară, caporal Grigore Selișteanu, din Regimentul 57 Infanterie.

Sursa:

-Arhivele Militare Române, fond Secția a II-a Informații a Marelui Stat Major.

Prof.dr. Cornel Mărculescu