Afganistanul a fost ocupat succesiv de perși, greci, parți, sasanizi, arabi, mongoli, britanici, sovietici, dar niciodată cucerit.
Marea Britanie, ultimul mare cuceritor din secolul XX, recunoaște independența Emiratului Afganistanului proclamată la 28 februarie 1919. În timpul celui de-al doilea război mondial, Emiratul Islamic Afganistan își menține neutralitatea declarată în 1939.
Emiratul se proclamă Republica Democratică Afganistan la 17 iulie 1973, după ce regele Muhammad Zahir Șah este înlăturat.
In urma unei lovituri de stat, la 27 aprilie 1978, puterea este preluată de Partidul Democratic al Poporului, comuniști, partid divizat în două facțiuni aflate în conflict.
In decembrie1979, URSS invadează Emiratul, președintele Hafizullah Amin este ucis, iar puterea este încredințată lui Babrak Karmal. Invazia declanșează un lung și sângeros război civil ce a durat din 1979 pana in 1990, în cursul căruia aproape șase milioane de afgani s-au refugiat în Pakistan și Iran.
La 4 mai 1986, Babrak Karmal este înlăturat, puterea fiind preluată de Mohammad Najibullah, iar după semnarea de către URSSS si S.U.A., la 14 aprilie 1988 a unui acord mediat de O.N.U., privind retragerea trupelor sovietice din Afganistan, acestea se retrag din Afganistan, operațiune încheiată la 15 februarie 1989.
Rebelii mujahedini, principala forța a luptei antisovietice, sprijinita de SUA, alcătuiesc un guvern în exil la 23 februarie 1989, care continuă lupta.
Președintele  Najibullah încearcă o serie de tratative cu rebelii, dar ele eșuează, ceea ce duce la continuarea războiului civil, iar președintele Mohammad Najibullah a demisionează la 16 aprilie 1992, punându-se astfel capăt regimului comunist din Afganistan.
Cele mai mari grupări ale rezistentei aticomuniste, „Hezb-i-Islami” condusă de Gulbuddin Hekmatyar și „Jamiat-i-Islami” condusă de Ahmad Shah Massud, au hotărât crearea unui consiliu interimar pentru guvernarea țării până la alegerile legislative. , dar neînțelegerile dintre cele două grupări s-au amplificat, provocând numeroase victime și distrugeri materiale.
Talibanii au apărut la începutul anilor 1990 în nordul Pakistanului după retragerea trupelor sovietice din Afganistan. Este o mișcare predominant paştună, ce a apărut pentru prima dată în seminariile religioase, plătite cu bani primiți din Arabia Saudită, care predicau o formă dură a islamului sunnit.
„Talib” înseamnă „student” în limba arabă, iar studenții educați în școlile religioase islamice formează facțiunea religioasă ultraconservatoare și politica numita Taliban.
Din sud-vestul Afganistanului, talibanii şi-au extins rapid influența, astfel ca in septembrie 1995 au capturat provincia Herat, aflata la granița cu Iranul,și un an mai târziu au capturat capitala afgană, Kabul, răsturnând regimul președintelui  Burhanuddin Rabbani, unul dintre părinții fondatori ai mujahedinilor afgani care au luptat împotriva ocupației sovietice.
Astfel, până în 1998, talibanii dețineau controlul asupra a aproape 90% din Afganistan.
La început, afganii au întâmpinat în general bine talibanii, datorita reușitei lor de a elimina corupția, de a reduce infracționalitatea și de a asigura securitatea in zonele aflate sub controlul lor. Talibanii au introdus pedepse în conformitate cu interpretarea lor strictă a legii Sharia, respectiv execuțiile publice ale criminalilor condamnați și adulterilor, amputări pentru cei găsiți vinovați de furt. Bărbaților li s-a cerut să poarte barbă, iar femeile trebuiau să poarte burka care acoperă totul si sa nu iasă neînsoțite de un bărbat din familie pe strada.
Talibanii au interzis, de asemenea, televiziunea, muzica şi cinematograful şi au interzis ca fetele sa meargă la școală.
După atacurile de la World Trade Center din 11 septembrie 2001 din New York, Talibanii din Afganistan au intrat în atenția lumii fiind acuzați că au oferit un sanctuar pentru Osama Bin Laden şi mișcarea sa al-Qaeda.
Astfel, la 7 octombrie 2001, o coaliție militară condusă de SUA, a lansat atacuri în Afganistan, iar până în prima săptămână a lunii decembrie, regimul taliban s-a prăbușit.
Urmează 20 de ani de lupte ale rebelilor talibani, împotriva forțelor coaliției militare si a forțelor guvernamentale.
Speranța unei păci apare in 2013, când talibanii au anunțat intenția începerii negocierilor de pace.
În 2015 talibanii au preluat controlul asupra orașului Kunduz, capitale unei provincii importante din punct de vedere strategic.
In februarie 2020, la Doha a fost semnat acordul de pace cu SUA, prin președintele Donald Trump, iar Joe Biden, actualul președinte al SUA a anunțat în aprilie 2021 că toate forțele americane vor părăsi Afganistanul până la 11 septembrie, după două decenii de la căderea World Trade Center.
Retragerea intempestiva a trupelor coaliției, a făcut ca moralul trupelor guvernamentale sa cada brusc, la care se adaugă si corupția comandanților militari, face ca talibanii sa ocupe rapid provincie după provincie, culminând cu ocuparea capitale Kabul pe 15 august 2021.
Potrivit unui raport al Consiliului American pentru Relații Externe, armata afgană „nu a fost capabilă să aprovizioneze cu provizii vitale precum hrană și muniție posturi militare îndepărtate din diverse regiuni ale țării.
Înțelegând ce se petrece, majoritatea soldaților afgani au ales să încheie înțelegeri cu talibanii, să se predea sau să fugă pur și simplu, mai degrabă decât să-și riște viețile pentru o cauză lipsită de speranță.
Dar anumite unități militare afgane, mai ales comandourile de elită, au luptat din greu până aproape de sfârșit.”
„Alianța Nordului” , ce-si are sediul în regiunea Panjshir, este este pregătită si deja funcționează ca rezistenta împotriva talibanilor.
Regiunea este cunoscută, de altfel, pentru puternica rezistență și războiul de gherilă împotriva ocupației sovietice din 1979-1989, dar si ca enclava de rezistenta împotriva talibanilor.

Amrullah Saleh, prim-vicepresedintele Republicii Afganistan, care conform Constituției Afganistanului, „în absența, în cazul plecării, demisiei sau decesului președintelui in exercițiu, prim-vicepreședintele devine președinte interimar”, s-a declarat președintele Afganistanului, si susține că are 10.000 de oameni sub comanda sa, armata compusa din trupe ale fostei Armatei Naționale Afgane si mujahedini din fosta Alianță a Nordului, înființată de Ahmad Shah Massoud si condusa acum, de fiul acestuia, Ahmad Massoud.

Tatăl lui Ahmad Massoud, Ahmed Shah Massoud, supranumit „Leul din Panjshir”, erou al rezistenţei antisovietice, apoi al rezidenței împotriva talibanilor, a fost ucis într-un atentat de catre 2 teroriști arabi al-Qaeda care s-au prezentat ca jurnaliști, în provincia Takhar din nord-estul Afganistanului, la 9 septembrie 2001.
Două luni mai târziu, în decembrie 2001, regimul taliban a fost înlăturat. Dupa moartea sa,  a fost numit „erou național” prin ordinul președintelui Hamid Karzai, iar ziua de 9 septembrie, ziua morții sale, este considerată sărbătoare națională. Ahmed Shah Massoud a fost nominalizat pentru Premiului Nobel pentru Pace.
De asemenea, forțele mareșalului Dostum, un puternic șef de miliție uzbec, s-au alipit forțelor loiale președintelui Amrullah Saleh din provincia Panjshir.
Forțele președintelui interimar au obținut unele câștiguri, așa cum este descris pe hartă prin zona portocalie.

Rezistenta antitalibană va avea succes dacă pot captura un oraș principal cu un aeroport/o bază aeriană, sau pot asigura o trecere a frontierei si daca va primi sprijin logistic din partea fostei coaliții retrase din Afganistan.
Dacă nu, vor pierde rapid abilitatea de a se aproviziona singuri și de a efectua operațiuni convenționale, chiar daca Alianța Nordului dispune de depozite de arme si muniții.
Forțele ce se opun regimului taliban dispun  de aparate de zbor militare, un total de 47 de avioane ale Forțelor Aeriene Afgane, inclusiv 5 elicoptere de atac Mi-24/25 HIND, donate de India și 10 avioane de atac Super Tucano, au fost transportate în Uzbekistan pentru a împiedica căderea lor în mâinile talibanilor.
Astfel, regimul taliban care este format  în majoritate din grupul etnic Pashtu, majoritar în sudul și în estul țării, la frontiera cu Pakistanul, va avea de înfruntat forțele guvernamentale si Alianța Nordului , ce își au cartierul general in Valea Panjir , locuită în majoritate de tadjici, prefigurându-se un nou război civil  in Afganistan ( „tara afganilor”,  în dialectul Pastun/Dari).

Prof. Cristin-Adrian Petre