În secolul trecut oamenii trăiau și gândeau mai simplu; totul era în alb și negru, bine și rău. Filozofii erau rari dar profunzi.
Puțini aveau diplome, dar obținute cu multă învățătură și ani grei de școală, fără meditații, fără mijloace moderne de informare; doar biblioteci pline de cărți vechi și praf.
Bătrânii erau un fel de Moromeți, fără diplome, dar înțelepți și autodidacți. Când eram copil, într-un sat de la poalele munților, fără electricitate, întâlneam bătrâni care nu aveau decât patru clase, nu pentru că nu le-a plăcut școala, ci pentru că părinții lor au fost săraci și nu și-au permis să-i întrețină la școală.
Dar cele patru clase absolvite, aveau valoare, chiar științifică, pot spune. Munceau din greu, dar când aveau timp, citeau tot ce le pica în mână, de la ziare până la cărți vechi. Singurul mijloc de informare pe calea undelor era radioul pe baterii, la care ascultau cu nesaț orice; de la emisiuni cultural-științifice până la interzisele: Europa Liberă și Vocea Americii.
Când veneam de la liceu, în vacanță, eram emoționați ca în fața profesorilor, când un bătrân din sat, ne oprea, ne întreba la ce scoală suntem, iar apoi ne testa cunoștințele de istorie, geografie sau cultură generală, umilindu-ne câteodată cu erudiția lor. Acum realizez și mai mult cât valorau acele patru clase absolvite de ei.
Bunica mea, tot cu patru clase, avea o mare ușurintă în scris și vorbit; compunea foarte ușor și corect gramatical, orice fel de cerere sau alt document administrativ. Ne spunea mereu: “mergeți la școală și învățați, să nu rămâneți proști!”.
De doctori în diverse specialități auzeai foarte rar; auzeam de câte unul că a muncit și 10 ani la un doctorat. Majoritatea oamenilor știau că doctor este doar acela care te tratează de boală.
Acum diplomele se obțin foarte ușor; ceva greutăți mai sunt la bacalaureat, că apoi drumul până la obținerea doctoratului este floare la ureche.
Era un răspuns hazliu la întrebarea, ce studii are cutare: “liceul neînceput, facultatea neterminată”.
S-au inventat doctorate în orice domeniu; de la descoperirea apei calde până la mersul pe jos.
În sistemul de siguranță națională sunt cele mai multe domenii doctorale; de la mersul în cadență la întrebuințarea pulanului de către organul de ordine(scuzați ironia, dar sunt pe aproape).
De citit nici nu se mai pune problema. Unii “doctori” sau “scriitori contemporani” nu au citit nici propriile “opere”.
Oare aceasta este educația modernă, care poate duce la dezvoltarea unei națiuni?
Col.(r) Paul Gheorghe Necula