Mareşalul I.I. Iakubovski: ,,Trebuie să găsim o astfel de soluţie încât să acţionăm unit, ca o mână care strânge cu toate degetele”.
Nicolae Ceauşescu: ,,Să vedem însă în ce poziţie stă fiecare deget (arată mâna cu degetul mare strâns în fundul palmei de celelalte patru degete)… Să vă fie clar! Noi vrem să fim parte activă la Tratat, şi la bine şi la rău. Dacă trebuie să participăm cu forţele noastre armate, vream să ştim pentru ce să trimitem oamenii noştri să moară”.
La 19 februarie 1969, mareșalul Uniunii Sovietice I.I. Iakubovski, comandantul suprem al Forțelor Armate Unite, s-a deplasat la București, unde a discutat cu Nicolae Ceaușescu, secretarul general al C.C. al P.C.R. și președinte al Consiliului de Stat al României, probleme referitoare la modul de apreciere a existenței stării de pericol/război.
În aprecierea părții române, existenţa stării de pericol/război trebuia decisă de TOATE guvernele statelor participante la Tratatul de la Varșovia, nu doar de unele, așa cum se putea înțelege din formularea celorlalți parteneri de alianță.
Românii considerau că numai în acest caz comandantul suprem al Tratatului putea da indicaţii (recomandări) pentru dislocarea trupelor Forţelor Armate Unite pe teritoriul statelor participante.
Discuția a fost agitată, contradictorie și nu a dus la niciun rezultat, așa cum rezultă din Nota de convorbiri:
,,Tov. Iakubovski: Menţinerea acestui cuvânt (,,TOATE” – n.n.) înseamnă de fapt dreptul de ,,veto”.
Tov. Ceauşescu: Eu vă întreb pe Dv. ce se va întâmpla dacă un guvern al unei ţări membre a Tratatului de la Varşovia va avea altă părere asupra aprecierii existenţei stării de pericol? Cum vor acţiona recomandările Comandamentului suprem în ţara care are altă părere?
Tov. Iakubovski: Cu acea ţară va trebui să avem consultaţii.
Tov. Ceauşescu: Și dacă ţara respectivă consideră că nu este nevoie să-şi alarmeze trupele? Trebuie să lămurim bine această problemă.
Tov. Iakubovski: Ce vor face însă ceilalţi? O asemenea stare de pericol poate fi înainte de începerea unui război, când de exemplu, pe teatrul acţiunilor militare din Europa s-a ajuns la o asemenea situaţie că totul este pregătit şi gata pentru declanşarea războiului. În asemenea situaţii unele ţări, cum este de pildă R.D. Germană nici nu vor trebui să-şi alarmeze trupele, deoarece îşi au armata mobilizată, iar trecerea la starea de război nu este decât o problemă tehnică, adică de trecere a tehnicii în stare de luptă. O asemenea perioadă este grea şi atunci guvernele noastre, după ce se vor sfătui, vor spune: «Da! Situaţia este grea. Pe o anumită direcţie trebuie să facem ceva, în conformitate cu planurile operative»”.
Tov. Ceauşescu: Şi să zicem că românii sau altă ţară au altă părere.
Tov. Iakubovski: Atunci, cu tovarăşul Ceauşescu şi cu tovarăşul Maurer se vor desfăşura consultaţii. Ceilalţi spun: Pentru noi situaţia este clară. Americanii vor să declanşeze războiul». Dv. veţi spune: «Pentru noi nu este o situaţie de război şi apreciem că nici pentru alţii nu există o asemenea situaţie».
Tov. Ceauşescu: În Constituţia ţării noastre este scris că starea de necesitate, mobilizarea sau starea de război se declară numai de către Marea Adunare Naţională sau de Consiliul de Stat. Aceasta înseamnă că, pentru aprecierea situaţiei de război, trebuie să existe o hotărâre prealabilă a Marii Adunări Naţionale sau a Consiliului de Stat. Dar dacă Republica Socialistă România va considera că nu există o situaţie de război nu va lua o asemenea hotărâre. Am înţeles din expunerea pe care aţi făcut-o, că vă preocupă cuvântul «toate», deoarece ar însemna un drept de «veto»… Prin cuvântul «toate» nu este vorba că se încalcă sau nu suveranitatea sau independenţa vreunui stat. Noi punem această problemă pentru a crea condiţii ca toţi membrii Tratatului să participe la analiza tuturor problemelor, şi dacă totuşi vor fi aprecieri diferite să facem aşa fel ca la analiza acestora să participe toţi şi concluziile să fie unanime… Şi ca să vă spun acuma sincer, deschis şi nu diplomatic, pe ocolite: au fost întâlniri la care România nici nu a fost chemată şi nici nu a fost consultată. Noi nu vrem să fim puşi în situaţia să participăm la anumite acţiuni, fără să fi fost consultaţi. Prin acest cuvânt „toate” noi subliniem, de altfel, prevederea din Tratat că toate ţările trebuie să acţioneze pe baza unor hotărâri luate de comun acord. Dacă însă cuvântul vă deranjează şi se interpretează că ar însemna «veto», atunci să găsim o altă formulare, care să specifice că măsurile ce se iau nu afectează pe cei care nu au luat parte la analiză sau nu au fost de acord cu aprecierile făcute. Acesta-i fondul!… Dv. aveţi o teamă că acest cuvânt ar însemna un «veto». Eu înţeleg această teamă. Dar atunci să găsim o altă formulare, din care să rezulte clar că recomandările Comandantului suprem sunt valabile pentru cei care au fost de acord cu aprecierea asupra existenţei stării de pericol… Dumneavoastră ar trebui să ne mulţumiţi că am găsit un cuvânt rusesc din trei litere «vse» (în traducere: toate) care clarifică aşa de bine gândurile Dv… Cuvântul «toate» guvernele de comun acord înseamnă că este vorba de toate guvernele nu numai de o parte. După cât m-am documentat, şi în limba rusă, ca şi în română, când se vorbeşte de «guvernele de comun acord» se înţelege că este vorba de toate guvernele. Aşadar această problemă este de fond nu de formă.
Tov. Iakubovski: Trebuie să găsim o astfel de soluţie încât să acţionăm unit, ca o mână care strânge cu toate degetele.
Tov. Ceauşescu: Să vedem însă în ce poziţie stă fiecare deget (arată mâna cu degetul mare strâns în fundul palmei de celelalte patru degete).
Tov. Iakubovski: Va fi greu să convingem pe ceilalţi membri al Tratatului să accepte o nouă redactare, aşa cum o propuneţi Dv… Prin această formulare se creează situaţia ca ,,într-un lanţ puternic să apară o verigă slabă”…
Tov. Ceauşescu: Eu sunt de acord cu raţionamentul Dv. E greu de presupus că o ţară membră a Tratatului nu va fi în pericol dacă o altă ţară va fi în pericol. Dar aceasta subliniază cu atât mai mult necesitatea acceptării obligaţiei ţărilor membre să acţioneze numai dacă în prealabil s-au consultat şi au fost de comun acord cu existenţa stării de pericol. Toţi, când vom vedea că există pericolul, va trebui să luăm cele mai corespunzătoare măsuri pentru a acţiona. De aceea este nevoie să includem în formularea articolului 12 cuvântul «toate». A-l scoate pe «toate» înseamnă a accepta că va fi o ţară membră, care nu va fi de acord cu restul ţărilor. De ce să ne fie teamă de «toate»? … Răspund cu o întrebare: Dv. consideraţi că numai o parte din guverne pot aprecia starea de pericol?… Trebuie să vă spun eu părerea mea. Din formularea articolului fără cuvântul «toate» se deduce că ar putea exista situaţii când o ţară n-ar fi consultată sau ar avea altă părere. Eliminând cuvântul «toate» nu înseamnă oare că admitem că vor fi şi guverne împotrivă?
Tov. Iakubovski: Toţi am înţeles că Comandantul Suprem poate da indicaţii numai dacă guvernul a fost de acord.
Tov. Ceauşescu: Trebuie să fie clar, tovarăşe Iakubovski, că noi nu concepem ca o parte din guvernele ţărilor membre ale Tratatului să stabilească anumite măsuri, iar noi să fim obligaţi să le aplicăm. Să vă fie clar! Noi vrem să fim parte activă la Tratat, şi la bine şi la rău. Dacă trebuie să participăm cu forţele noastre armate, vream să ştim pentru ce să trimitem oamenii noştri să moară. Noi ne-am pus semnătura pe Tratat. Ne vom pune semnătura şi pe acest document, numai dacă se acceptă şi propunerea noastră. Ceea ce vă spun Dv. astăzi, am spus-o şi acum 2 ani şi 8 luni tovarăşilor Brejnev şi Kosîghin, când am discutat acest statut la Bucureşti. Noi vrem să semnăm un document care să fie obligatoriu pentru toţi. Să aibă formulări clare. Noi nu ţinem la formularea noastră, dar ţinem la fondul problemei”.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu