Probabil că este un drum bătătorit și pentru unii demodat. Ne învârtim într-o lume, care pare că nu ne aparține, care este înaintea noastră.
Suntem prinși în vârtejul timpului și aruncăm vina pe el. „N-am timp de citit!”.
De aici se produce clivajul. Avem timp să stăm cu brațele încrucișate și să privim consternați toți papugiii care se perindă pe micul ecran. Un somn nefiresc pune stăpânire pe fiecare și rămânem așa, cu ochii pironiți, în televizoare. Și le facem rating! Ce-avem de câștigat? Nimic. Zi de zi.
O stare de mefiență ne cuprinde și nu vrem să schimbăm nimic. Nu vrem! Bibliotecile nu mai au rating! “Cărțile nu au breaking news”, mi-a spus cineva odată. Corect! Au breaking chains!
Ne dezgolim de noi de bună voie. Ne risipim în știri cu SENZAȚIONAL deasupra și în rețete primite de la oameni posedați de locvacitate, fără niciun talent de orator. Ne pierdem printre imagini, nu printre rânduri. Uităm că singurele rețete cu efect imediat sunt lângă noi. Ne împiedicăm de ele!
S-au făcut sondaje și clasamente. Toți știm că nu avem un loc pe podium. Se pierde speranța. Eu mă încăpățânez să cred că ne vom trezi! Pagină cu pagină. Avem copii și îi putem molipsi. Cartea trebuie dată mai departe!
Am scris aceste rânduri cu umilință si recunosc: mă aflu printre cei fără de timp, dar care caut seara un răspuns în două-trei file.
Așa mă văd mai bine.

Prof. Iulia Roșoiu