În anul 1897, la un deceniu de la moartea lui Grigore Alexandrecu, despre care cu mândrie mărturisea: „sunt nepoata celui care a visat pe ruinele Târgoviştelor”, maica Smara a demarat acțiunile privind ridicarea unui bust din bronz, solicitând în acest sens Ministerului Instrucțiunii Publice în 1897, un ajutor bănesc în vederea realizării monumentului. Astfel, dintr-o scrisoare către sora ei Teodora Dudău, datată din 2 aprilie 1897, reiese faptul că, după multe amânări, i s-a acordat o sumă foarte mică, cu obligația ca monumentul să fie executat de către un elev al Școlii de Belle Arte. Deși acest lucru a demoralizat-o, totuși, maica Smara, s-a adresat în paralel și Primăriei orașului Târgoviște, așa cum reiese din adresa nr. 1763/8 aprilie 1897, cu scopul de a obține o sumă adecvată și alocarea unui teren special pentru amplasarea monumentului. În perioada aprilie-august 1897, între Primăria orașului și Smaranda Gheorghiu, s-a desfășurat un schimb intens de scrisori și chiar au avut loc și câteva întâlniri directe, în urma cărora, s-a ajuns la concluzia de a se „convoca o comisie care să stabilească răspunsul definitiv”. În acest sens, Primăria urbei Târgoviște, prin adresele nr. 3890/31 iulie 1897 și nr. 3929/2 august 1897, adresa invitația către domnul avocat Ion Nicolaescu, respectiv generalului Alexandru Candiano Popescu, de a participa la ședința Consiliului Comunal din ziua de duminică 3 august 1897, orele 9 dimineața, care să stabilească locul unde să fie amplasat bustul fabulistului Grigore Alexandrescu. De asemenea, tot pentru convocata ședință de consiliu din 3 august 1897 a Primăriei orașului, erau adresate invitații și prefectului Constantin Dimitriu (adresa nr. 3914/1 august 1897), precum și căpitanilor frați Alexandrescu (adresa nr. 3930/2 august 1897) și lui Alecu Alexandrescu, fratele fabulistului (adresa nr. 3931/2 august 1897).

Comisia, din care făceau parte și membri ai familiei lui Grigore Alexandrescu și ai Smarandei Gheorghiu: avocatul Ion Nicolaescu, considerat fiul natural al poetului, Alecu Alexandrescu, fratele poetului, Costică Fussea și Em. Lăzureanu, precum și institutorul și scriitorul I. D. Petrescu, generalul Alexandru Candiano Popescu, consilierii Lazăr Petrescu, Scarlat Mihăescu, dr. I. Irescu, Ștefan Panaitescu, Petre Petrescu, dr. D. Iovitz, Alexandru Stematiu și Vasile Dimitropol, au luat hotărârea ca bustul lui Grigore Alexandrescu să fie amplasat în grădina centrală din fața noului ospel comunal (sediul primăriei), la al doilea rond și cu fața spre strada Libertății, comisia aprobând în acest sens și suma de 1500 lei. ( adresa Primăriei nr. 3958/4 august 1897, către Smaranda Gheorghiu)

Totuși, procedurile de transferare a banilor s-au dovedit a fi destul de complicate, astfel încât, la 20 mai 1898, în momentul în care lucrarea era aproape finalizată, de-abia se obținuseră 700 de lei. Acest lucru s-a datorat în mare parte, datorită pretențiilor Primăriei de a se aduce mici modificări în structura monumentului, în sensul că solicitau să fie șterse versurile înscrise de Maica Smara pe piedestal (Asta-e calea nemuririi / Ce e deschisă tuturor / Cine taina ei pătrunde /  E în veci nemuritor), să dispară precizarea săpată la baza panoului dinspre Palatul administrativ al orașului (Monument ridicat din inițiativa scriitoarei Smara, 1898, mai 21), să fie înlocuite inscripțiile de pe fațada principală, iar sub panoul posterior să se scrie „Sprijinitorii acestei inițiative, Ion Ghica, Obolul public, Primăria orașului Târgoviște”.

Indignarea față de această situație creată, Smaranda Ghiorghiu și-a arătat-o fără echivoc printr- o scrisoare adresată în 29 iunie 1898 primarului orașului Târgoviște, aducând argumente puțin malițioase, dar pertinente: „Datele biografice cum și alte inscripțiuni despre care se vorbesc, care nu pot fi altele decât acelea, când fabulistul și-a publicat operele sale, vor fi scrise pe ornamentele de bronz ce vor veni pe părțile laterale ale monumentului și pe care le-ați constatat actualmente goale…când o singură femeie reușește să facă într-o țară pentru un scriitor, ceea ce un partid întreg nu a reușit să facă pentru cel mai mare democrat român I. Brătianu, nu tocmai aceasta este recompensa ce i se cuvine”. De asemenea, Smaranda Gheorghiu s-a adresat direct Ministrului de Interne prin adresa nr. 2786/5 iunie 1898, prin care solicita sprijinul acestuia ca suma rămămasă neplătită de către Primăria urbei Târgoviște să fie achitată pentru a putea fi plătiți muncitorii care au lucrat la ridicarea monumentului fabulistului Grigore Alexandrescu. În consecință, Prefectura județului Dâmbovița, în urma ordinului primului ministru nr. 9984/7 iunie 1898, recomanda primarului orașului să onoreze angajamentul luat față de inițiatoarea ridicării unui monument pentru fabulistul Grigore Alexandrescu. În plus, Smaranda Gheorghiu prezenta Primăriei urbei Târgoviște, prin adresa nr. 3114/ 3 iulie 1898, faptul că develirea monumentului neterminat, care să fie predat înainte de inaugurare și fără consimțământul proprietarului inițiator, nu este oportună, cu atât mai mult, cu cât pe piatra fundamentală nu se poate înscrie întreaga biografie a unui scriitor, iar în acest sens, „educatoarea poporului român”,  a vorbit despre viața și operele lui Grigore Alexandrescu, în conferința ținută la Ateneul Român, în seara de 12 aprilie 1898.

În același timp, se mai cerea ca data inaugurării monumentului fixată inițial de ambele părți pentru 20 septembrie 1898, să fie amânată pentru 11 octombrie 1898. Știind că muncitorii trebuiau plătiți și că făcuse toate demersurile pentru dezvelirea bustului, profund dezamăgită, maica Smara s-a adresat ministrului de Interne, care avea atribuția de a ordona eliberarea sumei promise și aprobată de Primăria Târgoviște. În plus, maica Smara preciza faptul că i se cerea să înscrie pe piedestal anumite date biografice ale poetului care deja erau gravate pe un ornament din bronz, iar edilii orașului au făcut o recepție asupra unui monument care încă nu era terminat. În ceea ce privește Obolul public, „generozitatea” acestuia reiese foarte bine din documentele studiate de noi și păstrate în custodia Serviciului Județean al Arhivelor Naționale Dâmbovița: șeful arsenalului de depozit, prin adresa nr.2/22 aprilie 1898, solicita să fie considerată donație suma ce i s-ar fi cuvenit pentru macaraua împrumutată și plata unui muncitor care l-a ajutat pe antreprenor la lucru. La toate cele solicitate de către Primăria orașului Târgoviște, maica Smara a acceptat totuși o singură adăugire: „Cu sprijinul nemuritorului Ion Ghica”.

Ca urmare a intervenției prompte a ministrului de interne, a fost virat și restul banilor necesari finalizării monumentului și organizării festivităților privind inaugurarea monumentului pentru data de 10 mai 1899. La manifestarea impresionantă au participat peste 40 de invitați oficiali, printre care Dimitrie Athanasiu-Bițu, primarul orașului Târgoviște (10 noiembrie 1898 – 20 mai 1899), judecătorul Ioan Alexandru Brătescu Voinești, precum și elevii și corpul didactic de la Gimnaziul Ienăchiță Văcărescu, așa cum reiese din adresa nr. 2149/9 mai 1899 adresată de către Primăria urbei Târgoviște, directorului gimnaziului.

Sursa:

-Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Dâmbovița, fond Primăria Orașului Târgoviște

Prof.dr. Cornel Mărculescu