Art. 1: ,,De la 24 august, ora 4 a.m., România a încetat cu totul operaţiile militare împotriva Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice pe toate teatrele de război, a ieşit din războiul împotriva Naţiunilor Unite, a rupt relaţiunile cu Germania şi sateliţii săi, a intrat în război şi duce războiul alături de Puterile Aliate împotriva Germaniei şi Ungariei, cu scopul de a restaura independenţa şi suveranitatea României, pentru care scop va pune la dispoziţie nu mai puţin de 12 divizii de infanterie, cu mijloacele suplimentare. Operaţiunile militare din partea forţelor române, inclusiv forţele navale şi aeriene vor fi puse sub comanda generală a Înaltului Comandament Aliat (sovietic)”.

♦ O parte din aceste prevederi fuseseră îndeplinite deja, altele aveau să fie îndeplinite şi chiar depăşite.
• Cu toate acestea nu puţine au fost situaţiile în care Comisia Aliată de Control (partea sovietică) a acuzat Guvernul român de neîndeplinirea obligaţiilor asumate, de sabotarea frontului etc., mai ales în momentele în care se considera că trebuaiu făcute schimbări politice la nivel guvernamental.
• Mai mult a impus măsuri neprevăzute în Convenţia de armistiţiu, care au afectat efortul de război al ţării.
• Deşi în art. 1 se prevedea, de exemplu, că operaţiile militare vor fi duse şi de către navele Marinei militare române, navele de luptă şi auxiliare de la Dunăre şi de la Mare au fost dezarmate până la 5 septembrie de sovietici. Personalul a fost internat şi dus în captivitate. Din această cauză activitatea Marinei române s-a limitat la acţiuni de dragaj pe Dunăre, cu nave improvizate (7 şalupe grănicereşti, 10 remorchere, barcaze şi 29 şlepuri şi ceamuri). Concomitent, au fost predate 283 de vase comerciale aparţinând Germaniei şi aliaţilor ei, cu încărcătura aflată la bord, iar în cadrul art. 9 au fost predate 171 de vase engleze, franceze, olandeze, belgiene, greceşti, iugoslave, italiene.
♦ Documentele vremii relevă că acţiunea militară românească, între 23 august 1944 şi 9 mai 1945, alături de Naţiunile Unite, a fost:
• Imediată (chiar din seara zilei de 23 august 1944, în dimineaţa următoare trupele române fiind deja angajate în lupte cu forţele germane;
• Unitară (fără defecţiuni sau lupte fratricide);
• Totală (cu întregul potenţial militar, economic şi financiar), România punând la dispoziţia Aliaţilor întregul său potenţial militar (peste 1 000 000 de oameni mobilizaţi din care peste 500 000 au participat la lupte).
• Eficientă:
– contribuţie la prăbuşirea defensivei germane la flancul sudic al frontului est-european şi retragerea trupelor Wehrmacht-ului din Peninsula Balcanică;
– deschiderea ,,porţii” Focşanilor şi apoi a direcţiilor de înaintare a armatelor sovietice spre Balcani şi centrul Europei (pe valea Dunării), aşa cum ceruseră insistent şi reprezentanţii S.U.A. şi Marii Britanii înainte de 23 august 1944;
– realizarea într-un timp scurt a unei mari translaţii de front, din Moldova în podişul transilvan şi în Banat, între 200 şi 700 km;
– impact negativ asupra maşinii de război germane prin sistarea imediată a oricărei aprovizionări din România cu produse de bază pentru continuarea războiului (în special, petrol şi cereale);
– substanţială, România angajând în luptă 38 de divizii în perioada 23 – 31 august 1944, 28 de divizii între 1 septembrie şi 25 octombrie 1944 şi 17 divizii pe teritoriile Ungariei şi Cehoslovaciei, într-un spaţiu european de anvergură (1 700 km, parcurşi într-un ritm mediu de 6,5 km pe zi, pe direcţia Constanţa – Bucureşti – Budapesta – Praga), pe fronturi mari, de până la 900 km în nord-vestul şi vestul României, 120 km în Ungaria şi 130 km în Cehoslovacia, în importante zone strategice (Cluj, Arad, Budapesta, Zvolen-Banská Bystrica, nord-est Viena etc.) până în apropiere de Praga, în luptă fiind uciși, răniți sau dați dispăruți 169 822 de militari români (21 035 morți, 90 344 răniți și 58 443 dispăruți); pierderile provocate inamicului s-au cifrat la 126 539 militari uciși sau luați prizonieri.
– amplu efort economic cifrat la peste 1 200 000 000 dolari, valută 1938, bazat pe propriile posibilităţi ale ţării şi desfăşurat concomitent cu îndeplinirea unor împovărătoare obligaţii asumate prin Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944.
♦ Semnificativă pentru caracterul acţiunii româneşti este și comparaţia cu alte state aflate într-o situaţie similară.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu – Vicepreședinte al Comisiei Române de Istorie Militară