Generalul Gheorghe Avramescu: ,,Trupa este extrem de obosită. Este lipsită de orice aprovizionare şi igienă… Ofiţerii şi trupa sunt plini de paraziţi… Tot timpul în ger şi viscol. Moralul trupelor este evident scăzut; trupa nu mai acordă încredere în promisiunile şefilor”.
Mareşalul Ion Antonescu: ,,Moralul trupei este ce este moralul ofiţerilor. Ofiţerii sunt deci cei adevăraţi vinovaţi dacă această situaţie este reală”.
Luptele grele duse de militarii români la est de Sevastopol şi în zona muntoasă a peninsulei Crimeea, dar şi condiţiile dificile de luptă şi de trai, au făcut ca moralul ostaşilor să scadă şi chiar să producă nemulţumiri.
2 ianuarie 1942. Generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de munte, raportează generalului Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3:
,,Trupa este extrem de obosită. Este lipsită de orice aprovizionare şi igienă. Militarii stau în frig şi continuu îmbrăcaţi. Toate batalioanele sunt în linie. Ofiţerii şi trupa sunt plini de paraziţi; sunt numeroase cazuri de scabie. Din această cauză nu se pot odihni. Tot timpul în ger şi viscol; au stat sub cerul liber sau în mici adăposturi de stâncă. Efectivele au scăzut simţitor; sunt multe companii comandate de sublocotenenţi şi plutoane de sergenţi. Din cauzele arătate mai sus moralul trupelor este evident scăzut; trupa nu mai acordă încredere în promisiunile şefilor”.
7 ianuarie 1942. De la… Bucureşti, Ion Antonescu vedea altfel lucrurile şi punea următoarea rezoluţie pe raportul generalului Gheorghe Avramescu:
,,Moralul trupei este ce este moralul ofiţerilor. Ofiţerii sunt deci cei adevăraţi vinovaţi dacă această situaţie este reală. Ofiţerii de la Comandamentul Corpului vânători de munte, de la comandamentele de divizie şi până la comandanţii de batalioane. Este evident că situaţia în care împrejurările războiului au dus trupele de munte şi de cavalerie este foarte gravă. Sunt evenimente care nu au fost prevăzute, dar cărora trebuie să le facem faţă. Nimeni nu a socotit că în timpul iernii ruşii vor fi capabili de atâtea reacţiuni şi atâtea acte de iniţiativă. S-a crezut şi contat pe o stagnare. În faţa situaţiei create, ce era de făcut? Cu tot pericolul trebuia să retragem trupele? Se poate concepe o astfel de mentalitate? Trupele germane luptă de 5 ani, aleargă de pe un front pe altul fără răgaz, suferă de aceleaşi privaţiuni şi trăiesc şi se zbat cu aceleaşi greutăţi şi totuşi se bat. O fac pentru ţara lor. O fac pentru victorie. Iar noi ne-am obosit în câteva luni! În războiul trecut luptătorii noştri au îndurat în Moldova greutăţi şi lipsuri şi mai mari şi totuşi nu au dat nici un semn de slăbire. Să se arate generalului Avramescu şi comandanţilor comandanţi de brigăzi surprinderea mea pentru lipsa lor de înţelegere. Pentru mine, care mă zbat pentru tot neamul, greutăţile sunt mult mai mari şi totuşi nicio clipă nu m-am gândit să mă las copleşit de oboseală, de luptă. Nu mă las fiindcă ar fi o crimă. Să se lucreze necontenit asupra moralului ofiţerilor care au moralul pe care îl au şi l-au transmis şi trupelor din cauză că nu sunt destul de căliţi. Vor fi schimbaţi şi retraşi în rezervă de îndată ce va fi posibil. Până atunci, Marele Stat Major să facă totul pentru a constata golurile şi lipsurile şi să roage Comandamentul german a-i trage în rezervă de îndată ce vor putea”.
Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu