Etimologie

În articolul precedent am vorbit despre cuvântul „gramatică”, despre etimologia lui și despre ideea că acesta a devenit o artă a îmbinării literelor. Literele se îmbină în cuvinte, cuvintele se îmbină în grupuri, propoziții și fraze. Propozițiile și frazele alcătuiesc texte. Fiecare cuvânt are atașate înțelesuri, semnificații.
Cum ar fi dacă astăzi am continua cu decorticarea cuvântului „etimologie”? Am folosit cuvântul decorticare într-un mod special, pentru a descrie felul în care înlăturăm una după alta „hainele” cu care cuvintele sunt „înveșmântate”, până la momentul în care vom ajunge, probabil, la sursa din care provin acestea. Cuvântul „cortex” provine din limba latină și înseamnă „coajă”, dar nu pe el îl analizăm astăzi. A decortica (de-cortex) înseamnă „a desprinde și a înlătura cojile de pe unele semințe în vederea consumului”.
Să începem să consumăm împreună cuvântul „etimologie”! Acesta este definit ca fiind „stabilirea originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice” sau ca „ramură a lingvisticii care studiază originea cuvintelor unei limbi”. În căutarea mea am dat de cuvântul „etimon”, care înseamnă „cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi”. Mergând mai departe în această aventură, am ales să urmăresc cuvântul latinesc „etymon”. Acesta a fost împrumutat din limba greacă, unde se regăsea, fie sub forma „ἔτυμος, étymos”, însemnând „veritabil”, fie sub forma de „etumon”, însemnând „element autentic al unui cuvânt”, fie sub forma de „etumos”, însemnând „adevărat”. Toate cele de dinainte au fost derivate din cuvântul grecesc „ἐτεός – eteos” care însemna „adevărat”. Foarte interesantă este legătura grecescului „ἐτεός – eteos” cu verbul „a fi”. Lingvistul ceh Julius Pokorny face legătura cuvântului „ἐτεός – eteos” cu latinescul „ens, entis” care însemna „fiind” și, prin raportare la „ontos” sau „ónta”, adică „lucrurile care sunt, lucrurile prezente, adevărul”, forma „ἐτεός – eteos” ar însemna „în sinea sa”, de aici sensul de „ceea ce este adevărat, ceea ce nu poate fi negat”.
Revenind la cuvântul „etimologie”, acesta este compus și din cuvântul „logia” care înseamnă „studiul a…, a vorbi despre…”. Îl putem defini acum ca fiind „studiul unui cuvânt cu scopul de a-i găsi adevărata origine” sau ca „studiul adevăratului sens al unui cuvânt”.
Găsind cuvântul primar, primordial, putem înțelege cu profunzime legăturile dintre cuvintele care răsar din aceeași rădăcină. Mintea noastră poate face, astfel, legături puternice între conceptele pe care le-a asimilat și se poate juca cu ele cu flexibilitate, putând astfel să treacă de la o noțiune la alta cu o mare ușurință.
La final, aș vrea să menționez sinonimia cuvintelor „etimologie” și „morfologie”. Pe ambele le găsiți în studiul gramaticii limbii române și reprezintă același domeniu de studiu.
Pe data viitoare!

Constantin Teodor Cernat

Bibliografie:
„www.dexonline.ro”
„https://www.dictionnaire-academie.fr”
„https://fr.wiktionary.org”
„https://www.etymonline.com”