Cadrul economic. Gemenea are o bogăţie care o situează printre cele mai bogate comune din judeţ. Această bogăţie este pădurea pe care o au în devălmăşie, evaluată la sute de milioane, pădure seculară în suprafaţă de 1044,0750 ha. Această pădure este administrată în prezent de un consiliu, numit de Judecătoria Ocol. Voineşti şi confirmat de Casa Pădurilor, obştea nefiind constituită în adunare generală. Paza o fac trei pădurari, fiecare având răspunderea câte unui canton. Sătenii nu se prea sinchisesc de această pază şi comit dese delicte, tăind pe alese, atât pentru trebuinţele lor, cât şi pentru vânzare.

Pentru satisfacerea nevoilor satului se marchează şi se vând moşnenilor arborii doborâţi sau uscaţi în picioare, cu preţ destul de convenabil. Cu banii rezultaţi din aceste vânzări se plătesc pădurarii şi membrii Consiliului de administraţie pentru serviciile aduse obştii, ca: inspecţii, delegaţii la susţinerea proceselor, casier etc.

S-au făcut şi formalităţile pentru exploatarea ei conform legiuirilor silvice. Primul lot s-a vândut la licitaţie la sediul Ocol silvic Târgovişte, în 1937. Lotul în întindere de 22 ha a fost exploatat de Ioan Diţescu, un mare bogătaş din com. Malul cu Flori. Al doilea lot, de aceeaşi întindere, a fost vândut Cooperativei forestiere „Buna Vestire” de la Cândeşti-Vale. Banii rezultaţi au fost depuşi pe seama obştii la CEC.

Administraţia obştii s-a îngrijit şi de consolidarea terenurilor degradate, pe care le-a plantat cu puieţi de salcâm, de glăviţe şi de molid, creând în acest scop pepiniere bine îngrijite.

În subsolul Gemenei sunt alte bogăţii de seamă. Au făcut cercetări specialişti trimişi de nişte societăţi petrolifere, care au constatat că există petrol.

Afară de aceasta, pământul Gemenei mai conţine şi aur. Am arătat la început că strămoşii au extras de aici aur. Tot plaiul de sub „Râpa Oanei” şi pe „Valea Rudii” sunt numai gropi de formă circulară, una lângă alta. Din fundul unora se înalţă fagi groşi de câte un metru în diametru.

Înaintea celuilalt război mondial s-a încercat şi o exploatare cu mijloace tehnice moderne, tot în acest loc, de către C.G. Costaforu, din Bucureşti, obţinând bune rezultate, cu toată necinstea unor lucrători ardeleni aduşi ca specialişti. Încercarea a fost întreruptă de războiul din 1916-1918. S-a găsit într-adevăr aur (pe) în mai multe puncte de pe marginea de vest a satului Onceşti.

Dacă în viitor s-ar relua de către cineva exploatarea aceasta, beneficiul ar reveni tuturor celor cu drepturi în hotarul Gemenei, fiindcă terenul aurifer cade în perimetrul indiviz. Aceasta în cazul când nu s-ar schimba legea minelor, deocamdată obştea având drepturi câştigate prin concesiunea făcută lui Costaforu, înainte de 1910.

Cooperaţia. În localitate sunt două cooperative: una de consum, cu denumirea „Izbânda”, înfiinţată în 1935, cu un număr de 70 membri şi cu un capital de 40.000 lei, are azi un activ de peste 200.000. A doua cooperativă forestieră, „Fagul lui Decebal”, înfiinţată în 1938, cu un capital iniţial de 350.000 lei. Aceasta a făcut o singură exploatare, a pădurii de pe izlazul Gemenei, operaţiune care i-a sporit capitalul la 1.500.000 lei. Pentru înfiinţarea lor au stăruit mult învăţătorii din localitate, dar mai ales înv. I. Marinescu, preşedintele de azi al cooperativei forestiere.

Meseriaşi ca: fierari, cizmari, croitori, dogari, tâmplari etc. sunt atâţia câţi pot satisface nevoile comunei. Mulţi tineri au învăţat meserie la şcolile de meserii din Pietrari, jud. Dâmboviţa, şi Malul cu Flori – Muscel, comune vecine cu Gemenea. La aceste şcoli sunt secţiuni de fierărie şi mecanică, dogărie şi rotărie – tâmplărie. Aproape toţi absolvenţii acestor şcoli s-au angajat la fabrica de muniţii de la Tohanu, jud. Braşov, unde sunt bine plătiţi.

Viaţa economică la Gemenea este activată de vânzarea fructelor şi a ţuicii. Fructele ei sunt foarte căutate pe piaţa Bucureştiului şi angrosiştii din piaţa Obor se întrec în a le cumpăra. Aceştia se pun în legătură cu negustorii din Gemenea, îi ajută cu capital pe unii din ei, pentru a strânge cât mai multă marfă.

La cererea acestora, angrosiştii le trimit camioane încărcate cu lăzi pentru încărcatul fructelor. La fel procedează şi ceilalţi producători. Angrosiştii vând marfa negustorilor ambulanţi sau celor cu chioşcuri şi-şi opresc comisionul de 10% şi chiria maşinii, care e de 12-15 lei de kg. Stăpânul mărfii nu se amestecă la vânzare şi de multe ori nu mai însoţeşte marfa la Bucureşti, dacă are încredere în angrosistul său. Această încredere este cam relativă, fiindcă tocmeala se face adesea „la ureche” şi stăpânul nu ştie adevăratul preţ al vânzării. Noroc că fiind mulţi angrosişti, intervine şi concurenţa şi fiecare caută să servească cât mai bine, pentru a nu pierde clienţii.

Gemenenii duc fructele la doi mari angrosişti din Bucureşti: I. Cerbureanu şi I. Niţache. În anii cu recoltă bună, 2-3 maşini cară în permanenţă de aici fructe la piaţă. Întrebând pe angrosişti câtă marfă au desfăcut de la Gemenea, mi-au declarat că 40 vagoane. Socotind în medie câte 200 lei kg, fără spese, rezultă că au intrat anul trecut în Gemenea 80.000.000 lei. O femeie văduvă, socotită ca nevoiaşă în sat, a luat pe fructe 250.000 lei.

Anul 1943 a dat recoltă bogată nu numai în mere şi pere, ci şi în prune. A fost cea mai bună recoltă de la 1927 încoace. S-au făcut atâtea prune, încât oamenii nu mai aveau în ce le pune şi au fost nevoiţi să închirieze buţi şi căzi din comunele mai dinspre sud, unde rodul prunilor fusese mâncat de omizi.

După declaraţiile de fabricaţie făcute la perceptor, rezultă că în toamna anului 1943 s-au fabricat în Gemenea 21.500 dal. ţuică. Cam o treime din această cantitate revine bogătaşilor ca H. Diţescu, M. Căzănescu, Gh. Tătăranu şi alţii.

Ţinând seamă de veniturile ce încasează pe urma pomilor, putem spune că gemenenii sunt oameni înstăriţi. Afară de aceasta, ei au un însemnat fond de rezervă, care îl constituie pădurea obştii lor.

În Gemenea sunt trei localuri de comerţ: Cooperativa „Izbânda”, Anastase Stoica şi Nicolae Vârcescu. Au manufactură şi coloniale, iar cooperativa are şi debit de cârciumă. Sunt slab aprovizionate şi sătenii sunt nevoiţi să facă drumul la Voineşti şi la Malul cu Flori pentru articolele ce nu le găsesc aici. O dată pe an se face aici şi un bâlci, la Duminica Tuturor Sfinţilor (Duminica Mare). Înainte vreme era renumit, căci veneau aici până şi manufacturişti însemnaţi din Târgovişte şi Câmpulung, pe lângă cei din comunele vecine, şi bâlciul ţinea 3 zile: de sâmbătă până luni. Veneau şi cârciumi care se instalau sub frunzare şi lăutari care distrau pe cheflii şi pe tinerii de la horă. De câţiva ani însă s-a arătat din ce în ce mai slab, reducându-se la câteva căruţe de sârbi care vin cu răsaduri, câţiva olari, gogoşari etc.

VA URMA

Iulian Oncescu