Plânge, Toamna, peste sat,

Cu lacrimi mărunte,

Ploaie rece, mocănească,

Parcă-ar fi la munte!

Ești la șes, mărită Toamnă,

La noi, la câmpie,

Plouă blând, plouă mai cald,

Peste iarba, încă, vie.

Abia au plecat cocorii,

Frunza este tot pe ram,

Nu te înfoia prea tare,

Bate cu blândețe-n geam.

Dintre-ale tale surori,

Pe tine te plac mai mult,

Dar fii blândă, iubitoare,

Că pot gândul să mi-l mut!

Ai de grijă, așadar,

Și mai lasă soarele,

Zile bune de acum,

Să mângâie florile.

Crizantemele, vezi bine,

Abia au îmbobocit.

Cine ești, tu, poți să-mi spui,

Să le…tai, de la-nflorit?

Lasă-le să înflorească,

Să ne bucure privirea,

Știi doar că e vremea lor…

Hai, nu te pierde cu firea!

Nu te cert, că îmi ești dragă,

Dar, să vreau, nu pot să tac,

Atunci când ești mânioasă

Și nu vrei să-mi faci pe plac!

Flori Bungete