TRANSFERAT LA TIRASPOL

Sunt de trei săptămâni aici, la acest spital de front, bine utilat, unde am fost supus la două intervenții chirurgicale pentru a mi  se salva piciorul stâng. Operațiile au fost reușite, iar personalul s-a comportat excepțional. Aici m-am născut pentru a doua oară. Spun asta și pentru faptul că, aceste fetișcane cum este Anușka, m-au îngrijit dându-mi mâncare cu lingurița, m-au spălat ca pe un prunc, având grijă să mă recuperez cât mai repede.

În seara de 22 august, primesc vizita grupului de chirurgi care m-au operat, conduși de colonelul Alexandru Gheorghiu. După ce s-au edificat asupra vindecării rănii, m-au pus să merg, cu cârjele bine înțeles, apoi m-au pișcat de la talpa piciorului la coapsă pentru a vedea reacțiile. Într-un final, a concluzionat:

-Domnule ofițer, am făcu tot posibilul să nu vă mutilăm, Da, erați gata să vă pierdeți piciorul stâng din cauza complicațiilor ulterioare primei operații. Sunteți un om puternic, dornic de viață. Subconștientul v-a făcut să luptați și ați învins. Vă felicit ! Noi atât am putut face. În continuare, vor urma ore lungi și grele de recuperare pentru refacerea mobilității. Vă urez succes…Mi-a strâns mâna și a plecat…  Mă gândesc la front…la cei rămași să ducă greul luptelor, care nu știu dacă…

Aici în acest spital, frontul este prezent nu numai prin rănile aduse protagoniștilor, ci mai ales prin zgomotul canonadelor îndepărtate. Oare ce fac băieții mei? Ce bine mi-a prins vizita lui Bădoi…

Toată noaptea n-am putut să pun geană pe geană din cauza spuselor medicului. Ce mă așteaptă în viitor?

Deși e dimineață, soarele arde sus pe cer, așa cum nu a mai făcut-o de multă vreme. Se anunță o zi foarte încinsă. După cum a început această zi, ar putea fi cea mai fierbinte și mai nemiloasă din această vară. Cerul mai puțin albastru decât de obicei pare a fi decolorat de ascuțișul razelor trimise de discul solar. Niciun nor, oricât de mic, nu se încumetă să dea ochii cu soarele care dogorește nepăsător.

Sunt anunțat că voi fi transferat pentru recuperare la alt spital, un Spital de Campanie din Tiraspol, spital de recuperare. Spitalul de Campanie nr. 531 din Tiraspol.

Recuperare…

Cele două săptămâni de când sunt aici, sunt pe cale să se sfârșească. Acesta este cea mai călduroasă perioadă a anului, luna august, luna lui cuptor. Dintr-un prieten al naturii, care aducea până mai ieri veselie și bucurie împrejur, acum, soarele se transformă într-un veritabil dușman al acesteia. La sol situația este și mai dramatică. Iarba este mai uscată ca niciodată și îngălbenită fără vreme. Acolo unde copacii nu fac umbră, pământul este pârjolit ca după un incendiu devastator. Dar poate cel mai mult suferă copacii. Primind mai puțină apă decât de obicei, fac eforturi disperate să reziste drepți în fața soarelui nemilos. Seceta foarte mare le-a uscat până și voința de a rămâne verzi. Par aduși de spate, asemenea unor bătrâni apăsați de greutatea anilor mulți. Frunzișul copacilor nu mai este la fel de mare ca astă-primăvară, iar culoarea de un verde sănătos s-a transformat într-un verde-gălbui bolnăvicios. Dacă aici este așa, oare cum este în tranșee? Bieții mei camarazi ! iarna am îndurat gerurile stepei ukraineiene iar acum căldurile toride…

Au trecut alte cincisprezece zile de când sunt aici, la Tiraspol. Sunt vizitat de o întreagă echipă de medici, care mă pipăie, mă întreabă cum mă simt, dacă-mi simt laba piciorului, degetele. Sunt pus să merg cu o singură cârje, folosind și laba piciorului operat ca sprijin, după care își dau verdictul: recuperat, vindecat.

-Domnule sublocotenent, sunteți în ordine. După un concediu binemeritat, acasă, veți fi din nou bun de front. Mâine vi se va completa foaia de spitalizare cu externarea, vi se va întocmi ordinul de drum și veți pleca acasă în concediu medical. Acasăăă! Ce veste minunată!

Sunt pe front de la 18 septembrie  1941 când am plecat pe Frontul de Răsărit. După 285 de zile, pe 31 iulie 1942, am fost grav rănit la Celyka-Log pe Don.

Între 31 iulie și 23 august1942 am fost internat la Spitalul de Campanie Morozoskoe- din Transnistria unde mi s-a  extras schija din coapsa piciorului drept cu reconstituirea circulației nervoase și  pus pe listă în vederea trimiterii la alt spital, pentru o recuperare controlată.

În 23 august s-a efectuat transferul la Spitalul de Campanie nr. 531 din Tiraspol, unde am urmat exerciții de recuperare fizică, masaj și terapie recuperatorie de specialitate

La 27 august 1942 am ieșit din spital, dar în loc de a pleca în concediu medical acasă, am fost întors pe front și avansat excepțional la gradul de ” Locotenent„. Verdictul Comisiei la care am fost dus după ieșire, a fost scurt și sec: vindecat, refăcut, apt pentru continuarea serviciului militar activ.

Se va reîntoarce la unitatea de bază.

Înv. Petrescu Zaharia Nicolae