Curtea Constituțională din Romania a stabilit că în anumite procese de coruptie nu au fost constituite completuri de judecată alcătuite din magistrati specializati, așa cum prevede legea procesual penală, adică au fost constituite în mod nelegal. In unele cauze au fost date chiar sentințe „definitive”. Prin urmare, cauzele respective ar trebui rejudecate de instanța legal investită cu magistrați specializați.
Unde ai fost Curte Supremă(ÎCCJ) când trebuia să-ți verifici competența în momentul în care DNA ti-a trimis dosarele pe rol? Nu trebuia oare să respecți legea cu privire la exigentele specializarii judecatorilor care faceau parte din complet? Uite unde s-a ajuns, dosarele trebuie rejudecate. Răspunde cineva pentru incompetența voastră? Iată cum șubreziți încrederea în justiție!!!
Pe de altă parte Curtea de justitie a UE, de la Luxemburg vine cu o decizie naucitoare, lăsand la latitudinea judecatorilor romani, pur si simplu, posibilitatea de a respecta sau nu anumite decizii ale Curții Constituționale din Romania, atunci cand ar exista un conflict între exigentele principiilor/ normelor legii fundamentale și dreptul european(tratate constitutive, de funcționare a UE, regulamente, decizii, directive UE), pe motivul superiorității/prevalentei dreptului UE în raport cu dreptul național( legea natională) al oricărui stat membru.
Într-adevăr, Romania a „cedat” din suveranitate consacrand preeminenta dreptului UE(tratatelor europene) atunci cand ar exista un dezacord între normele respectivului drept european și cele ale dreptului național(ierarhie consacrata in Constitutia Romaniei si asumată prin tratatul de aderare la UE). Atenție însă, atunci cand intra în coliziune cu principiul sacrosant al suprematiei Constitutiei României, dreptul european „se înclină” cu tot cu deciziile de interpretare a acestuia de Curtea europeana de justitie a UE. Altfel spus, toate normele legale care alcatuiesc sistemul de drept din Romania atunci cand se vor afla in contradictie(conflict) cu dreptul.european vor „ceda” reglementarii europene, care pevalează, nu însă și Constituția Totuși un stat de drept, cum este și Romania are construit „edificiul” sistemului de norme juridice pe „fundatia”asigurată de legea fundamentală, Constituția. Prin urmare, orice norma juridica nationala sau europeană aplicabilă deopotriva pe teritoriul Romaniei trebuie să satisfacă exigențele principiilor/valorilor/reperelor consfintite in Constitutie, rigorii controlului de constitutionalitate asigurat de Curtea Constitutională (sa se regaseasca in matca constitutionala). Prin urmare, daca o Curte constitutionala constata ca un principiu constitutional a fost infrant, ca din perspectiva drepturilor fundamentale o persoana a fost judecata de un tribunal nelegal constituit, nu poti tu, instanta europeana sa spui ca nu este nici o problema si ca decizia CCR poate fi incalcata de instantele judecatoresti din Romania, pe motivul ca exista un „risc sistemic de impunitate. Că potentiali infractori(corupti) ar scapa de condamnare prin faptul prelungirii termenelor de judecată, prelungire determinată de rejudecarea cauzelor de catre tribunale legal constituite de astă dată (prima judecata s-a constatat de catre CCR ca s-a facut de instante/complete nelegale).
Constitutia Romaniei statueaza in art. 11, ca atunci cand un tratat la care adera Romania, cuprinde norme aflate in dezacord cu principiile/normele constitutionale din legea fundamentală, atunci se impune revizuirea in prealabil a Constitutiei in sensul armonizarii normelor din tratatul international cu cele din Constitutie. Pe urmă, in privinta drepturilor fundamentale(dreptul la un proces echitabil, garanții procesuale), Constitutia Romaniei prevede ca excepție că, daca normele nationale sunt mai favorabile decat cele din tratate, vor avea prevalenta normele nationale,(art. 20).
Concluzie: Tratatele europene se opresc la poarta Constitutiilor din fiecare stat membru. Principiul suprematiei Constitutiilor nationale este sacrosant. Aceste Constitutii au consfintit preeminenta dreptului european in raport cu sistemele de drept national. In masura in care CJUE, institutiile europene pun in paranteza Constitutiile nationale ale statelor membre, nu fac decat sa puna in paranteza inclusiv principiul prin care se consfinteste preeminenta dreptului european, consacrat in respectivele Constitutii.
Eu cred ca este foarte grav faptul ca ÎCCJ a nesocotit Decizia CCR prin care s-a constatat nelegalitatea completurilor de judecata in materie de coruptie și a mentinut sentinta definitiva in cazul „Gala Bute” data de un complet nelegal constituit.
Cauza ar fi trebuit rejudecata de un complet specializat, asa cum a sustinut chiar presedinta completului de judecata printr-o opinie contrara. Chiar daca era vorba de Elena Udrea, detestata si urata de atata lume.

Profesor Iorga Ion, Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza”