Generalul Constantin Brătescu: ,, Lipseşte săpunul. Aproape toţi oamenii sunt plini de păduchi. Moralul trupei, cu toate lipsurile şi greutăţile, este în general bun, ofiţerii germani se exprimă frumos despre felul cum luptă soldaţii diviziei.. Drumurile sunt pline cu mii de cadavre de cai… În ceea ce priveşte viaţa noastră, de aici, – în cercul restrâns în care trăim –, nu pot să-ţi spun decât că este extrem de grea”.
În încercuirea de la Stalingrad, Divizia 1 cavalerie română, se află, alături de alte mari unităţi germane, într-o situaţie dramatică:
,,Numărul bolnavilor şi degeraţilor – menţionează colonelul Constantin Brătescu într-o scrisoare trimisă generalui Socrate Mardari – este în creştere din cauză că lipseşte parte din echipamentul de iarnă (ciorapi de lână); multe cizme s-au stricat etc. Formaţiunile sanitare germane sunt arhipline şi nu mai pot primi decât răniţi grav. Un foarte mic procent de răniţi grav au fost evacuaţi cu avionul în afară de cerc.
Răniţii uşor sunt trimişi de formaţiunile germane la trenurile de luptă ori regimentare. Cum unităţile diviziei nu mai au, propriu-zis, trenuri de luptă şi regimentare, am improvizat o ambulanţă la Gonceara, unde răniţii sunt chemaţi şi trataţi în condiţii destul de grele, în bordeie… Lipseşte săpunul. Aproape toţi oamenii sunt plini de păduchi.

Moralul trupei, cu toate lipsurile şi greutăţile, este în general bun, ofiţerii germani se exprimă frumos despre felul cum luptă soldaţii diviziei. Ofiţerii şi trupa din divizie au primit «Crucea de fier». Felul cum a luptat divizia, în general, este elogios apreciată de comandanţii germani. Comandantul Armatei 6 germane a afirmat categoric că dacă Divizia 1 cavalerie nu rezista atât de bine în zilele de 19 – 21 noiembrie, Corpul XI german ar fi fost cu siguranţă înconjurat şi capturat din primele zile…
Lipsa anumitor articole din echipamentul de iarnă face ca numărul bolnavilor şi degeraţilor să crescă simţitor. Lipsa benzinei – problemă foarte acută aici – îmi limitează foarte mult posibilităţile de deplasare şi îmi îngreunează deci legătura cu unităţile şi controlul lor… Drumurile sunt pline cu mii de cadavre de cai… În ceea ce priveşte viaţa noastră, de aici, – în cercul restrâns în care trăim – nu pot să-ţi spun decât că este extrem de grea. Lipsuri şi greutăţi neînchipuite cu care luptăm eroic. Nădăjduim, până la sfârşit, să încheiem cu bine şi acest capitol greu”.
În noaptea spre 19 decembrie, resturile Regimentului 7 roşiori din Divizia 5 cavalerie, comandat de căpitanul Dumitru Georgescu, rezistă, la Jutov 2, atacului executat de două companii sovietice, însoţite de patru tancuri.
Prin Decizia nr. 3 149, Gheorghe Alexianu stabileşte modul în care romii deportaţi în Transnistria urmau să fie folosiţi la muncă.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu