You are currently viewing EDITORIAL LITERAR: O sărbătoare sfântă…Brâncoveniană

EDITORIAL LITERAR: O sărbătoare sfântă…Brâncoveniană

  • Post category:Editorial

LA TINE ASTĂZI AM VENIT

La Tine astăzi am venit,

Fecioară preacurată,

Tu Maica Domnului, Iisus,

De Dumnezeu lăsată,

Să împlinești o profeție,

Și s-aduci pe pământ,

Pe fiul Domnului Ceresc,

Iisus cel bun și sfânt.

Tu ești a noastră, Maică sfântă,

Și-a cerului regină,

Și toate mamele din lume,

La Tine se închină.

La Tine mă închin și eu,

Ascultă ruga mea,

Și-adună-mi pașii spre credință,

La greu nu mă lăsa.

Marie, pleacă-a ta privire,

Spre omenirea-ntreagă,

Privește, Maică, cum se zbate,

Răul să ne atragă.

Nu ne lăsa, Măicuță bună,

Să cădem în ispită,

Ne apără de tot ce-i rău,

Marie preaiubită.

Plecată stau în fața ta

Și lacrima îmi curge,

Cum pe obrazul Lui Iisus,

Șuvoaiele de sânge,

Se prelingeau necontenit,

Din rănile făcute,

De spinii așezați coroană,

Pe cap și pe-a Lui frunte.

Usucă-mi lacrima , Marie,

Și luminează-mi fața,

În inimă să îmi pătrundă,

Credința și speranța.

 

 

CONSTANTIN BRÂNCOVEANU

Brâncoveanu Constantin,

Domnul nostru, domn martir,

În lungii ani de domnie

A adunat bogăție,

Ce pe turci i-a-nspăimântat.

Fără ca să stea la sfat,

Iute ei l-au mazilit

Și la moarte l-au sortit.

În temniță l-au băgat,

La loc rece-ntunecat,

Luându-i hainele domnești.

Doamne, Doamne, unde ești?

În zi de mare sărbătoare,

A fost scos din închisoare,

Cu fiii săi laolalt

Și de sultan întrebat:

– Te lapezi de-al tău Hristos?

Iar Brâncoveanu , fălos, I-a răspuns scurt:

– Niciodată! Trec cu El pe lumea-ailaltă!

– Dar, ghiaure, poți cruța Viața lor, și viața ta!

-Ce e viața, îmi poți spune,

Fără credință pe lume?

Apoi, către ai săi fii:

– Început și căpătâi,

Pe lume este Hristos!

Restul, fără de folos.

Am pierdut tot ce-am avut,

Însă nu mă dau bătut!

Nici voi, fiii mei!

Murim, Da-ndurare nu cerșim.

Auzind aceste vorbe,

Fără să îl mai întrebe, Sultanul a poruncit:

– Moarte pentru mazilit!

Și dornic de răzbunare,

Fiii, de la mic, la mare,

Pe rând i-a decapitat.

Brâncoveanu a răbdat

Moartea celor patru fii

Și a ginerelui întâi,

Dar, precum Hristosul nostru,

A tăcut, știidu-și rostu:

Ca și El a îndurat

Chinuri grele, da-mpăcat,

A purces pe lumea-ailată

Cu inima luminată.

A murit, cum s-a născut,

Cu credință în Iisus!

Flori Bungete