Și în situații de restriște, românul a știut să-și mângâie sufletul cu un cântec, cu o poezie care să le aline dorul de cei de acasă. Acest fapt este demonstrat de acești oameni simpli, absolut necunoscuți, dar care au fost părtași la nașterea României Mari și care ne-au lăsat însemnat pe o foaie de hârtie, mărturia sensibilității și a dragostei nețărmurite pentru neam și țară.
Direct din tranșeele războiului pentru Întregirea Națională (1916-1918), soldatul a reușit prin bunul său simț românesc să-și exprime prin versuri cuvântul doinit, adevărul despre bucuria, simțămintele, revolta, ura sau dragostea, sentimente izvorâte din nevoia de a se face auzit. Încă din timpul războiului, ziarul „România. Organ al apărării naționale”, care a funcționat între lunile februarie 1917-martie 1918, sub direcția rezervistului Mihail Sadoveanu, a publicat în paginile sale poezii ostășești scrise direct din tranșeele războiului.
De asemenea, astfel de poezii au fost tipărite atât în ziarul „Neamul Românesc”, condus de Nicolae Iorga, cât și în volume de poezii, cum sunt:  „Doruri și amoruri. Poezii scrise pe front și în Moldova, publicate în timpul războiului (1916-1918)”, apărut în 1919 la Alexandria,  sau „Poezii și cântece de pe front”, volum întocmit de Nicolae Tomiciu și Nicolae A. Roșu.

Cert este că astfel de poezii se regăsesc pierdute prin diferite dosare ale Arhivelor Militare Române printre importante rapoarte, ordine de zi sau jurnale de operații ale diferitelor unități militare, dar care au fost meticulos arhivate de către Serviciul de Informații al Armatei Române.
În acest sens, este elocvent Ordinul Circular nr. 2228/28 martie 1920, prin care Secția a IV-a a Marelui Stat Major făcea precizări importante fostelor unități militare participante la Războiul pentru Întregirea Națională: „Pentru pregătirea sufletească și educația morală a generațiilor tinere care se ridică de acum înainte, cea mai vie și sfântă pildă sunt fără îndoială faptele săvârșite de bravii noștri ostași în cursul Marelui Război pentru Dezrobirea Neamului. În acest scop, toate faptele în acest fel, trebuiesc aduse la cunoștința tuturor și cât mai mukt răsplătite, atât prin convorbirile zilnice cu soldații în cazărmi, cât și prin publicitate”.

Din viața petrecută în războiul 1917-1918-1919

Foaie verde trei smicele

Ascultă la mine vere

Ce-am văzut în zilele mele

Să vă povestesc din ele.

Foaie verde trei trifoi

O poveste din război

Din războiul European

Zis războiul mondial.

Și-o foiță de trifoi

Aliați cu Rușii noi,

Am luptat ca niște lei

Dar rușii ce-mi făcea

La război nu prea îndrăznea

Cu nemții se înțelegea

Țara noastră a ne lua

Armistițiul că încheia

România ce făcea

Repede seamă lua

Frunzuliță și-o lalea

Pe ruși că mi-i dezarma

În vagoane îmbarca

Peste Nistru că-i trecea

Basarabia le-o lua

Tunuri multe le captura

Muniții asemenea

Granița că o întărea

De-a lungul Nistrului o punea

Rușilor rău le părea

Bolșevici ce se făcea

În Ucraina intra

Prada mare ce făcea

Foaie verde bob năut

România ce a făcut

Neavând pe nimenea

Cu nemții pace făcea

După cum nemții voia

Dar Dumnezeu nu răbda

Aliații că venea

În Bulgaria intra

Dunărea că îmi trecea

La București se oprea

Iar ai noștri ce făcea

Din Moldova trimitea

Trupele frontului trecea

La București ajungea

Cu aliați se întâlnea

Defilare că dădeau

Dar francezii și englezii

Ordine mare că da

La noi în Muntenia

Pe nemți că mi-i dezarma

În vagoane se îmbarca

Și din țară că pleca

Prin Ungaria trecea

Aliații ce făcea

Înainte le ieșea

Alimentele le oprea

Muniții asemenea

Și-napoi le trimitea

Și-o foiță și-o lalea

România ce făcea

Ordine mare că da

Mobilizarea din nou suna

Trupele le aduna

Și la tren le îmbarca

Spre Transilvania pornea

Pe enul nouă sute optsprezece

Luna decembrie în zece

Trupa granița îmi trece

Prin trecătoarea Palanca

În Transilvania intra

Pe la Cio-Serda trecea

Drept la Sibiu se oprea

În cazarmă îmi intra

O lună de zile îmi sta

Prin sate mi-se ducea

Pe sași că mi-i dezarma

Mare ordine că punea

În oraș pază făcea

Până într-o bună zi

Generalul Bertiloft veni

Poporul că mi-l primi

În strigăte de ura

Trăiască România

România și Franța

C-au eliberat toată lumea

Frunzuliță și-o lalea

De la Sibiu că pleca

La Sas-Sebeș ajungea

Două săptămâni că-mi sta

Instrucția că făcea

La Deva că-mi ajungea

În cazarmă că intra

Instrucția repeta

Paza prin oraș făcea

Pe un deal ce se vedea

Cetate mare era

Aicea ce se întâmpla

Trupe multe că-mi sosea

Și de aicea iar pleca

La Dobra că ajungea

În județul Hunedoara

În cantonament cantona

Și ce bine mai era

Toată lumea ne iubea

Cu cântece ne primea

Și strigăte asemenea

TRĂIASCĂ ROMÂNIA

Și cu Franța asemenea

C-au bătut Ungurimea

Aicea o lună sta

Și de aicea iar pleca

Și la Zam că ajungea

Patrulare că-mi făcea

Pe unguri că urmărea

Linia demarcată trecea

La Pietriș că ajungea

Două zile că îmi sta

Și-nainte că pleca

La Roșia că ajungea

Două trei zile că-mi sta

Într-o seară că pleca

Toată noaptea că mergea

Prin pădure că-mi trecea

La Șoimuși că ajungea

Aicea mi-se oprea

Formație de luptă lua

În satul Zhelgheș intra

Cu ungurii piept că-mi da

Peste ei că năvălea

Ungurii se înfiora

Și pe fugă se punea

Artileria ce făcea

Două-trei obuze trăgea

Prin unguri moarte aducea

Gloanțele că fluiera

Gloanțe de la vânători

Ce băga în unguri fiori

De fugea de se omora

Frunză verde și-o lalea

Trupele ce îmi făcea

De la Zhelgheș că-mi pleca

La Gurahonțului ajungea

Cu ungurii piept că-mi dădea

Lupte crâncene avea

Pe unguri că biruia

În vagoane se îmbarca

Două trei trenuri pleca

Dar românii ce făcea

După ei că alerga

Cu mitraliera trăgea

Trenurile se depărta

În urma lor trimitea

Panterul pe linie venea

La Boteni că se oprea

Cu tunurile că trăgea

La Gurahonțului pica

Dar nimic nu izbutea

Dar Românii? Ce făcea

La linia ferată mergea

Linia o distrugea

Dar Panterul seamă lua

Cu mitraliera trăgea

Și-napoi se retrăgea

Dar Românii ce făcea

Înainte, înainte

La Butei că ajungea

Cu ungurii piept dădea

Ungurii se retrăgea

Pe la Pâncota trecea

Și-nainte mereu fugea

Românii că-i urmărea

Pe la Ghiula că-mi trecea

Înainte, înainte

La Szolnok că ajungea

Ungurii fac deschiderea

Românii năvală da

Ungurii se speria

Puștile că le azvârlea

Muniții asemenea

Tunurile le lăsa

Înapoi se retrăgea

Peste Tisza cari trecea

Mulți în apă se înecau

Podul de la Tisza îl minau

În aer că-l aruncau

Românii granița forma

De-a lungul Tiszei o punea

Foaie verde mărăcine

Poveste scrisă de mine

Un soldat din 2 Vânători

Zis Brezeanu T. Ion

Batalionul 2 Vânători.

Scrisă de mine pe malul Tiszei, Brezeanu T. Ion – soldat, Regimentul 2 Vânători Regina Elisabeta, Compania a 7-a din comuna Glodeni, județul Dâmbovița.

Sursa: Arhivele Militare Române

Prof.dr. Cornel Mărculescu