Revelionul trecut am respectat toți pașii. Ca la carte!
Am avut ceva roșu, ceva nou, bani în buzunar, am spart paharul, n-am plâns, n-am împrumutat bani. Pe toate le-am bifat!
Am vrut să respect obiceiurile și să îmi fac intrarea în noul an cum se cuvine.
Ce mândră am fost!
Au trecut aproape douăsprezece luni de atunci și mă simt ca la sfârșitul unei poezii scrisă de Topârceanu: „Ce să fie? Nu-i nimic!/ A trecut Acceleratul!”…
Nici acum nu m-am dezmeticit bine. Cert e că de data aceasta, în noaptea dintre ani, mi-am propus să fac nefăcutul. Aia e…Cum mi-o fi norocul!
Bag superstițiile în pijamale și dorm!
Unii vor spune că voi dormi tot anul…
Nu aș putea să îi contrazic, dar merită să precizez că și anul acesta am făcut același lucru.
Probabil de asta e nevoie: de liniște și sănătate.

Iulia Rosoiu