După 1918 suprafaţa judeţului rămâne ca şi înainte, 3440 km2, iar populaţia înregistrează o creştere de la 235.221 (1919) la 351.298 (1941).[ Pârvan Dobrin, Radu Alexandru State, O istorie a consiliului judeţean Dâmboviţa, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2008, p. 56.]
În perioada 1918-1948, comunele urbane (oraşele şi reşedinţele de judeţ) şi rurale din România şi respectiv din judeţul Dâmboviţa erau administrate de un consiliu local (organ deliberativ) şi de un ajutor de primar (organ executiv). Numărul consilierilor era de 10 pentru comunele rurale, 18 pentru oraşe, 28 pentru reşedinţele de judeţ şi 36 pentru municipii.
Primarul era ales de consiliul comunal dintre consilierii aleşi şi avea ca atribuţii numirea şi îndepărtarea din funcţii a funcţionarilor, adminstrarea comunei şi reprezentarea acesteia în justiţie, era ofiţer de stare civilă şi şeful poliţiei.
Administraţia judeţului era dată Consiliului Judeţean iar prefectul era reprezentantul guvernului în judeţ. Legea administrativă din 1925 propunea o nouă organizare teritorială a judeţelor: în plase, renunţându-se la vechea lor împărţire în plaiuri şi plase. Judeţul Dâmboviţa avea să fie împărţit în 8 plase, respectiv 375 de localităţi dintre care 324 erau sate şi 28 cătune (cătunul fiind o subdiviziune a satului).
În 1929 are loc o nouă împărţire administrativă a judeţului Dâmboviţa care a durat până în 1936. La 27 martie 1936, se adopta o nouă lege a administraţiei locale, iar la 1 iulie acelaşi an, se revine la vechea împărţire în 8 plase, numărul comunelor fiind de 181.
Deşi numele judeţului este menţionat în documente încă din 1453, frecvent apare în acte începând cu anul 1512. Aşa se face că, în 2012, au fost sărbătoriţi 500 de ani de atestare documentară a judeţului Dâmboviţa.

Arhivele, în general, sunt păstrătoare ale tezaurului naţional. Aceste documente aflate în arhivele româneşti au fost redate parţial publicului românesc într-un efort major al istoricilor din secolele XIX-XX. La Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Direcţia Judeţeană Dâmboviţa, am descoperit un dosar aflat în Fondul Prefectura Judeţului Dâmboviţa, din anul 1943. Acest dosar, nr. 67/1943, se intitulează chiar Monografia judeţului Dâmboviţa. Încă în fila 1 este menţionat faptul că această monografie a fost întocmită din dispoziţiile mareşalului Ion Antonescu, conducătorul statului, şi din ordinul ministrului de Interne, generalul de armată Dumitru I. Popescu. Din consultarea manuscrisului dactilografiat, constatăm că acesta fusese realizat în perioada 1940-1943. Desigur că pentru conturarea lui au lucrat mai multe persoane, ale căror identităţi nu sunt cunoscute. Doar la anexele fotografice apare semnătura lui Ioan C. Lincă, posibil angajat ca şef de serviciu la Prefectura judeţului Dâmboviţa sau la Primăria oraşului Târgovişte. Dosarul conţinea iniţial 122 de file, unele dintre acestea repetându-se (fila 59-64; 94-122), textul manuscrisului fiind, practic, de la fila 1 la fila 58, iar anexele fotografice de la filele 65-93. Redactarea materialului s-a făcut respectând grafia timpului, cu uşoare modificări şi câteva adăugiri, în text, la titlurile capitolelor şi subcapitolelor care apăreau în cuprinsul inţial (cadrul lucrării), cum l-au numit autorii, dar şi invers se regăsesc în text şi nu apar la cuprins. Deşi cuprinsul (cadrul lucrării) se încheie cu un capitol dedicat concretizării datelor pe harţi, acestea nu au fost găsite în dosarul ce conţinea monografia, şi în acest sens credem mai degrabă că autorii se puteau referi doar la anexele fotografice ce o însoţeau. Este interesantă motivaţia apariţiei acestei monografii a judeţului Dâmboviţa, în anul 1943, în timpul celui de-al doilea război mondial, chiar în timpul în care România, aliată cu Germania, se afla în campania din Răsărit împotriva U.R.S.S.
Factorii de decizie ai statului român doreau probabil în acel context cunoaşterea exactă a potenţialului economic al României, respectiv al tuturor judeţelor ţării. Lucrarea este structurată pe mai multe capitole care abordează mai ales elemente de geografie fizică, economică şi politică, dar şi elemente şi date istorice. Anexele fotografice aflate la finalul monografiei ţin să evidenţieze realizările din timpul mareşalului Ion Antonescu pe cuprinsul judeţului Dâmboviţa în perioada anilor 1940-1942. Sunt astfel prezentate realizările, dar şi sumele cheltuite pentru aceste obiective. Nădăjduim că modesta noastră contribuţie, de redare a acestei monografii din 1943 a judeţului Dâmboviţa, va aduce un plus de cunoaştere a istoriei acestuia.

Prof.univ.dr.habil. Iulian Oncescu,
Prof.dr. Cornel Mărculescu